La plecarea Monei Pivniceru

Mona Pivniceru a fost o prezenta extrem de discreta ca ministru al justitiei. Cu atat mai paradoxal cu cat ca judecator si membru CSM ne obisnuise cu aparitiile sale exotice si uneori chiar extravagante. Sunt memorabile scenele agresiv-guturale in care Mona parea sa puna la punct, pentru cine intelege personajul este vorba doar de modul ei de a-si expune argumentele, pe presedintele Basescu sau pe fostul ministru Predoiu.

Primele participari ale Monei Pivniceru ca membru de drept al CSM pareau a anunta schimbarea echilibrului din CSM, ministrul justitiei asumandu-si atitudini dure de respingere a incercarilor de manipulare incorecta de catre d-na Ghica a administratiei CSM. Ministerul justitiei si-a asumat in acea perioada o atitudine voluntara in relatia cu CSM, cerand permanent implicarea acestuia mai serioasa in problemele curente de administrare a justitiei si in special in ce priveste coordonarea problemelor logistice ce tineau de intrarea in vigoare a Codului de procedura civila. In acea perioada, Consiliul avea o prezenta permanenta si excesiva in spatiul public, incercand in mod evident sa arbitreze partizan conflictul major purtat declarativ in numele statului de drept.

O transformare radicala a avut loc dupa raportul pe justitie din ianuarie al Comisiei Europene. Daca pana atunci ministrul justitiei a mai incercat in cateva ocazii sa denunte public neregulile din CSM – scandalul in jurul alegerii unui procuror ca presedinte si al revocarilor unor judecatori din CSM era in floare – dupa acest moment el nu a mai contat in nici un fel. Nici macar fizic, intrucat a ajuns sa evite, cu explicatii obiective desigur, participarea la sedintele CSM sau ale sectiilor. Faptul ca mai tarziu, culminand cu zilele din urma, Mona Pivniceru a ajuns sa confirme public ca-si doreste o cariera de judecator constitutional si sa justifice asta prin truismul „administratia e grea” nu inseamna, in interpretarea mea, decat ca ea a facut si ultimii pasi inapoi pe care ii putea face.

Mona Pivniceru nu a facut fata presiunilor europene exercitate asupra ei. Cea care a dovedit-o este administratia de la Bruxelles, nicidecum cea de la Bucuresti. Oricum ar fi, mandatul Monei Pivniceru a folosit in primul rand celor ce si-au dorit tergiversarea ca strategie de a obtine avantaje politice. Ministrul justitiei a ajuns in ingrata situatie de a face fara voie jocurile celor pe care ii dispretuieste si ale caror manevre lipsite de etica le cunoaste sau le intuieste prea bine. Participarea sa la circul gasirii “procedurii cea mai buna dintre toate procedurile posibile” pentru aplicarea unor texte de lege clare ca lumina zilei arata asta.

Consider ca exact atuurile pentru care Mona Pivniceru a fost sustinuta pentru acest post sunt cele care i-au sufocat mandatul. Pivniceru era, la momentul numirii, un bun profesionist, cu background academic, neobisnuita cu ierarhiile, complet lipsita de disciplina si fara suport politic real. Mona Pivinceru avea o autoritate personala incontestabila printre judecatori, dar si o popularitate publica obtinuta facil, ca urmare a catorva interventii publice memorabile, dar lipsite de consistenta.

Consider ca urmatorul ministru al justitiei va avea un mandat infinit mai dificil decat cel al Monei Pivniceru. Politeturile formale de pana acum vor inceta, iar CSM-ul va iesi deschis la lupta, presiunile europene birocratice nemaifiind suficiente. D-na procuror Oana Schimdt Haineala nu va ezita in a-si infinge coltii in grumazul oricarui ministru slab sau ezitant. Inclestarea pentru viitorii sefi ai parchetelor se va sfarsi atunci cand combatantii vor castiga fie totul, fie vor pierde totul. D-na Haineala are aproape toate cartile in mana. A avut unele emotii prin revocarea celor doi judecatori fideli cauzei sale ca urmare a unei actiuni de igienizare morala derulata in forta de instantele judecatoresti. Cei doi se lasa insa greu de ucis si prin invocarea a diferite tertipuri au ramas in CSM fiind gata sa voteze oricand li se va cere. Actualul Consiliu este confiscat in vederea realizarii unor interese limitate vizand Ministerul Public, este concentrat pe o singura misiune, ignorand cu totul problemele cu adevarat grave din justitie.

Sunt putine sanse pentru un compromis nescandalos. Tocmai de aceea consider ca viitorul ministru al justitiei va trebui sa fie o persoana cu un profil total diferit de cel a ultimului ministru al justitiei. Poate chiar in antiteza cu acesta, adica o persoana cu greutate politica reala, cu sprijin deschis si nelimitat in Guvern, harsit in conflicte si cu rezistenta la provocarile si hartuieilile de tot felul, previzibile.

Din pacate insa, cred ca si de data aceasta vom rata momentul ca ministerul justitiei sa se dedice exclusiv, alaturi de celelalte autoritati judiciare, administrarii serioase a problemelor grave si reale dintr-un sistem judiciar ce functioneaza din ce in ce mai mult la limita avariei.

Citeşte mai mult despre Adrian NEACSU, Ministerul Justitiei, Mona Pivniceru! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.