Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Recursul în NCPC. Noţiune, natură juridică şi trăsături caracteristice. Aspecte generale
29.03.2013 | Adrian DOBRE

Secţiuni: Procedură civilă, Recuperare creanțe, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

1. Noțiune 

Recursul reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

În Codul de procedură civilă în vigoare, recursul este reglementat la art. 483-502.

În sistemul noului Cod de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în condiţiile celor 8 cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă.  Faţă de reglementarea anterioară, nu se mai poate solicita modificarea hotărârii atacate prin recurs, ci numai casarea, textul de lege enumerând 8 motive de nelegalitate, faţă de 9 – cât conţinea Codul de procedură civilă anterior. 

2. Natura juridică a recursului

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, fără a se putea produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, înscrisuri care, potrivit art. 492 alin. 1 C.pr.civ., pot fi depuse, sub sanctiunea decăderii, o dată cu cererea de recurs, respectiv o dată cu întâmpinarea. Cu caracter derogatoriu, la alin. 2 se prevede că, dacă recursul va fi soluţionat în şedinţă publică, pot fi depuse şi alte înscrisuri noi până la primul termen de judecată.

3. Trăsăturile caracteristice ale recursului

3.1. Cale extraordinară de atac

Recursul este o cale extraordinară de atac în sensul că, pe de o parte, pot face obiectul acestuia, potrivit art. 483 alin. 1, numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege doar pentru motivele de recurs expres și limitativ prevăzute în art. 488 pct. 1-8 C.pr.civ., motive calificate în mod expres de legiuitor ca fiind de nelegalitate.

Caracterul extraordinar al căii de atac a recursului rezultă și din calificarea sa legală, calificare atribuită expres chiar de Codul de procedură civilă, prin amplasarea regulilor referitoare la recurs în Cartea II – ,,Procedura necontencioasă”, Titlul II – ,,Căile de atac”, Capitolul III – ,,Căile extraordinare de atac”, Secţiunea 1. ,,Recursul”.

3.2. Cale de atac de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul este o cale de atac de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect relevat prin dispoziţiile art. 483 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, conform acestor prevederi ,,recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

3.3. Cale de atac de competenţa instanţei ierarhic superioare

Cu caracter derogatoriu de la regula expusă la pct. 3.2., conform art. 483 alin. 4 C.pr.civ., ,,în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată”.

3.4. Cale de atac nedevolutivă

Recursul este o cale de atac nedevolutivă întrucât nu provoacă o nouă judecată în fond a cauzei.

Instanța de recurs exercită un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a administra probe noi, cu excepția înscrisurilor.

3.5. Cale de atac nesuspensivă de executare

Ca regulă generală, recursul este o cale de atac nesuspensivă de executare, ceea ce înseamnă că exercitarea ei nu blochează punerea în executare silită a hotărârii atacate.

Atât în situația declarării recursului, cât și pe parcursul judecării acestuia, urmărirea silită a debitorului în temeiul hotărârii atacate (care constituie titlu executoriu) este permisă și posibilă.

Caracterul suspensiv de executare este subsidiar, derivat din caracterul de cale extraordinară de atac pe care îl are recursul și își găsește justificarea în ideea că exercitarea unei asemenea căi de atac nu trebuie să afecteze dreptul celui ce a obținut câștig de cauză și este în posesia unei hotărâri definitive.

3.6. Cale de atac suspensivă de executare

Recursul are, prin excepție, caracter suspensiv de executare, în câteva situații speciale.

Potrivit art. 484 alin. 1 C.pr.civ., recursul primește efect suspensiv de executare, constituindu-se într-un obstacol în executarea silită prin efectul acestei dispoziții legale exprese în cauzele privitoare la: strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în anumite cazuri prevăzute de lege.

Soluția legii este rațională, urmărindu-se evitarea producerii unor consecinţe ireversibile, în urma executării hotărârii recurate, a unor consecințe ireversibile.

Dacă împrejurări precum demolarea unei construcții ori desființarea unei plantații etc. ar avea loc, eventuala admitere a recursului și casarea ori modificarea hotărârii care fusese deja executată nu ar mai putea conduce la restabilirea situației anterioare executării.

Conform dispozițiilor art. 484 alin. 2 C.pr.civ.,  instanța de recurs poate dispune suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă primul alineat numai la cererea recurentului, formulată în condiţiile art. 83 alin. 2 şi 3 C.pr.civ., adică de către mandatarul persoanei fizice  în cazul în care este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, neasistat de avocat (art. 83 alin. 2 C.pr.civ.), sau de către avocat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 13 alin. 2 (art. 83 alin. 3 C.pr.civ.).

Procedura suspendării este inițiată prin formularea unei cereri de către recurent prin care se solicită suspendarea executării.

Această cerere produce efectul de a învesti instanța cu o cerere distinctă față de cererea de recurs, chiar dacă între ele există un anumit raport de subsidiaritate, în sensul că cererea de suspendare nu poate avea șanse de a fi admisă în absența recursului.

Art. 484 alin. 2 teza a II-a şi a III-a C.pr.civ. prevăd următoarele: ,,cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 718.  În cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanţa de recurs, se va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs.”

Potrivit art. 718 C.pr.civ.:

(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:

a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;

b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;

c)  de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;

d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.

(3) Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(4) Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă:

1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;

2. înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în prima instanţă;

3. debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.

(5) Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din valorificarea acestor bunuri.

(6) Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.

(7) În cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiunea prevăzută la alin. (2), instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.

(8) Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică din oficiu şi de îndată executorului judecătoresc”.

Cererea de suspendare, potrivit art. 484 alin. 3 C.pr.civ., se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor printr-un agent procedural al instanţei sau prin alt salariat al acesteia ori prin modalităţile prevăzute la art. 154 alin. (4) şi (5), după cum urmează:

1. de un complet anume constituit, format din 3 judecători, în condiţiile legii, în cazul în care cererea s-a depus înainte de ajungerea dosarului la instanţa de recurs;

2. de completul de filtru, după ce acesta a fost desemnat, în cazurile prevăzute la art. 493;

3. de completul care judecă recursul pe fond, în cazul în care s-a fixat termen în şedinţă publică.

Conform art. 484 alin. (4), termenul de judecată, pentru care se face citarea, se stabileşte astfel încât să nu treacă mai mult de 10 zile de la primirea cererii de suspendare.

La alin. 5 al aceluiaşi articol se prevăd următoarele: ,,Completul se pronunţă, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, care este definitivă”.

Potrivit alin. 6 al art. 484:  ,,La judecata cererii de suspendare părţile trebuie să fie reprezentate de avocat sau, când este cazul, de consilierul juridic”

La alin. (7) al art. 484 se prevede că: ,,Pentru motive temeinice, instanţa de recurs poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. (3) – (5) şi (6) aplicându-se în mod corespunzător.”

Adrian DOBRE
Avocat, Baroul Bucureşti

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti