Noi reguli privind executarea obligațiilor bănești în contractele dintre profesioniști/profesioniști și autorități
3 aprilie 2013 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 182/02.04.2013 a fost publicată Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante.
În scopul transpunerii Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, începând cu data de 2 aprilie 2013, legislaţia internă se modifică prin adoptarea unui nou act normativ de transpunere a Directivei, Legea nr. 72/2013.
Prevederile noului act normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea şi execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile şi în cazul instituţiilor din domeniul sănătăţii.
Nu fac obiectul noului act normativ:
– creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă;
– creanţele rezultând dintr-un mandat ad-hoc/concordat preventiv sau întemeiate pe o înţelegere încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi;
– contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Noutăţile legislative aduse prin acest act normativ vizează în principal stabilirea unor termene maximale de plată, determinarea dobânzii legale, reglementarea instituţiei „daunelor-interese suplimentare minimale” şi prevederea unei liste neexhaustive de clauze abuzive şi de criterii de determinare a acestor clauze şi practici abuzive.
În ceea ce priveşte relaţiile contractuale dintre profesionişti, atenţia se va îndrepta asupra termenului contractual de plată al obligaţiilor care nu va putea depăşi, decât prin excepţie şi în condiţiile în care nu se va dovedi un abuz faţă de creditor, 60 de zile.
Pentru cazurile în care termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, iar părţile nu au stabilit penalităţi, dobânda legală (penalizatoare) este stabilită prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011. Potrivit noilor reglementări, cuantumul dobânzii legale se calculează la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.
Dobânda legală va curge de la următoarele termene:
– 30 de zile de la data primirii facturii;
– 30 de zile de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data facturii este incertă sau anterioară primirii bunurilor ori prestării serviciilor;
– 30 de zile de la data finalizării procedurii de recepţie a bunurilor sau a serviciilor. Durata perioadei de recepţie în condiţiile noului act normativ nu va putea depăşi de regulă 30 de zile, cu excepţia situaţiilor în care clauzele care vor stabili un termen mai extins nu vor fi abuzive pentru creditor.
Întrucât prin Directivă se urmăreşte interzicerea abuzului în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor, noul act normativ defineşte clauza şi practica abuzivă din perspectiva relaţiei cu creditorul.
În determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţele de judecată vor ţine cont de circumstanţele cauzei şi cu precădere de:
– natura bunurilor sau serviciilor;
– neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii;
– poziţia dominantă a co-contractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie;
– abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
– nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă in executarea obligaţiilor.
Fără a fi necesară verificarea vreuneia dintre circumstanţele de mai sus, legea stabileşte sub sancţiunea nulităţii absolute ca fiind clauze abuzive acele clauze contractuale care:
– exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
– fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
– prevăd un termen mai mare decât cel stabilit prin lege pentru momentul de la care curg dobânzile;
– fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante un termen de plată mai mare de 60 de zile, sub anumite condiţii;
– elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
– stabilesc un termen pentru emiterea / primirea facturii.
În ceea ce priveşte cheltuielile de recuperare a creanţei, creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile efectuate in acest scop.
Cu titlul de noutate se instituie un nivel minimal de 40 EUR al daunelor-interese pe care creditorul le poate pretinde debitorului în condiţiile întârzierii la plată.
DUNCEA, ȘTEFĂNESCU & ASOCIAȚII / MAZARS
