Întrebare preliminară cu privire la limitarea restituirii TVA-ului numai la bunurile mobile
5 aprilie 2013 | Mihaela MAZILU-BABEL
Judecătorul francez dorește să afle dacă articolul 2 din Directiva [79/1072/CEE din 6 decembrie 1979] aduce atingere libertății de stabilire prin faptul că limitează dreptul la restituire numai la bunurile mobile. În alte cuvinte, dacă acel articol este valid (așa cum este interpretat de judecătorul de trimitere) în raport cu dispozițiile de drept primar incidente. (cauza C-618/12 Société Reggiani)
Situația de fapt:
1. validitatea, în raport cu libertatea de stabilire, a articolului 2 din a opta Directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri
2. sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării
3. limitarea restituirii TVA- ului numai la bunurile mobile
4. excluderea restituirii TVA- ului în cazul achiziționării unor bunuri imobile.
Dispoziții care necesită a fi interpretate:
Articolul 2
Fiecare stat membru restituie oricărei persoane plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul țării, dar care este stabilită în alt stat membru, sub rezerva condițiilor prevăzute în continuare, orice taxă pe valoarea adăugată aferentă serviciilor care i-au fost prestate sau bunurilor mobiliare care i-au fost livrate de altă persoană plătitoare de impozit pe teritoriul țării sau aferentă importului de bunuri în țara respectivă, în măsura în care astfel de bunuri și servicii sunt folosite în tranzacțiile prevăzute la articolul 17 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 77/388/CEE și la prestarea serviciilor prevăzute la articolul 1 litera (b).
(ex-articolul 43 TCE)
În conformitate cu dispozițiile care urmează, sunt interzise restricțiile privind libertatea de stabilire a resortisanților unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicție vizează și restricțiile privind înființarea de agenții, sucursale sau filiale de către resortisanții unui stat membru stabiliți pe teritoriul altui stat membru.
Libertatea de stabilire presupune accesul la activități independente și exercitarea acestora, precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și, în special, a societăților în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf, în condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire, sub rezerva dispozițiilor capitolului privind capitalurile.
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
