Limitele publicității în profesia de avocat
9 aprilie 2013 | Florin RADU
Prezentul material nu se vrea catusi de putin a fi un articol de doctrina, de analiza teoretica a textelor legale in materie, ci unul de opinie, avand rolul doar de a deschide o dezbatere publica asupra unui subiect de interes.
Este vorba despre limitele publicitatii formelor de exercitare a profesiei de avocat.
Actuala reglementare este una destul de limitativa, permitand avocatului sa isi faca publicitate doar in anumite conditii, dupa cum urmeaza:
Art. 48 din Legea nr. 51/1995 arata ca “Este interzis avocatului ca, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa foloseasca procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei.
De asemenea, este interzis avocatului sa foloseasca mijloace de reclama sau de publicitate in acelasi scop. Statutul stabileste cazurile si masura in care avocatul poate informa publicul cu privire la exercitarea profesiei sale”.
Textul art. 231 din Statutul profesiei de avocat precizeaza urmatoarele:
“(1) Formele de exercitare a profesiei de avocat pot utiliza una sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
a) plasarea unei firme;
b) anunturi de publicitate potrivit prezentului statut;
c) anunturi si mentiuni in anuare si carti de telefon;
d) invitatii, brosuri si anunturi de participare la conferinte, colocvii, etc. profesionale si de specialitate;
e) corespondenta profesionala si carti de vizita profesionale;
f) adresa de Internet.
(2) Nu este permisa utilizarea urmatoarelor mijloace de publicitate:
a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul sau resedinta unei persoane, sau intr-un loc public;
b) propunerea personalizata de prestari de servicii efectuata de o forma de exercitare a profesiei, fara ca aceasta sa fi fost in prealabil solicitata in acest sens;
c) acordarea de consultatii si/sau redactarea de acte juridice, realizate pe orice suport material precum si prin orice alt mijloc de comunicare in masa, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate”.
Exista voci care sustin extinderea posibilitatii avocatilor de a-si face publicitate, considerand ca actualele forme ale textelor legale ingradesc foarte mult posibilitatea publicitatii profesionale.
Oare sunt aceste propuneri temeinice, rezonabile si conforme cu natura, esenta, principiile si realitatile profesiei de avocat?
In ce ma priveste, raspund – pe scurt – ca mai degraba nu. Aceasta cel putin pentru ca:
– profesia de avocat este una elitista si libera, bazata pe principii care nu au de a face cu regulile comerciale si ale comerciantilor;
– o largire exagerata a formelor de publicitate ar arunca in derizoriu profesia, facand sa apara o multitudine de oferte de atragere a clientelei, oferte care ar atrage o aura negativa asupra profesiei (sincer, nu as vrea sa vad anunturi de genul “prima consultatie gratuita” ori “doar in luna decembrie, reducere 10% la onorarii, dar nici sedinte de informare la domiciliul diverselor persoane);
– nu in ultimul rand, stiut fiind faptul ca publicitatea in mass-media este costisitoare, s-ar crea o discriminare evidenta in defavoarea avocatilor aflati la inceput de drum si care nu si-ar permite, financiar vorbind, sa acopere astfel de costuri.
Ramane ca cititorii prezentului eseu sa decida de care parte se aliniaza.
Florin RADU
Avocat, Baroul Hunedoara
