Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Capra, varza, stânga, dreapta sau despre Legea nr. 72/2013
15.04.2013 | Ștefan VLAD

Secţiuni: Fiscalitate, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Recunosc, sunt – ca multi alti avocati – adept al liberalismului ponderat, al economiei de piata si al intreprinzatorului privat. “Pe pasii domnului astuia foarte mare care se numeste intreprinzator, pe pasii astuia se naste toata civilizatia moderna”[1]. Cu o singura conditie, as adauga eu: sa-l lasi sa se exprime intr-un cadru legal firesc, fara interventii abrupte ale statului.

Desigur, prezentul articol nu-si propune sa evidentieze diferentele dintre doctrina socialista a interventionsimului si doctrina liberala a liberei initiative; ar fi prea mult, si oricum nu sunt un specialist in doctrine politice si economice. Le cunosc pe ambele, dar doar atat cat sa-mi dau seama de diferentele specifice, fara mult prea multe nuante si subtilitati sofisticate.

In mare, lucrurile stau cam asa: stanga vrea taxe si impozite mai mari si mai multe pentru a le distribui celor multi si nevoiasi, dreapta vrea taxe si impozite mai mici pentru a usura sarcina intreprinzatorilor. Ideile par a fi ireconciliabile, si – in realitate, daca e sa nu fim ipocriti – ele chiar sunt. Mi-a fost dat in cariera mea de jurist sa fiu contemporan cu toate schimbarile de guvernare intre socialisti si liberali. Fiecare cu bunele si cu relele sale, dar ambele cu cel putin o constanta: de cate ori socialistii dobandeau guvernarea, adoptau cate o lege privind combaterea intarzierilor la plata (a se vedea: Legea nr. 76/1992, Legea nr. 469/2002 si acum Legea nr. 72/2013).

La polul opus, de cate ori liberalii dobandeau puterea, acestia se grabeau, fie sa le abroge, fie sa le atenueze efectele, considerandu-le ca fiind atingeri aduse principiului libertatii de vointa a partilor. Si ca sa fiu sincer, abia astept momentul in care si Legea nr. 72/2013 va fi abrogata sau drastic modificata. Nu cred in interventionsimul statului in raporturile dintre intreprinzatori. Problemele legate de blocajul financiar nu se rezolva prin legi care sa stabileasca termene de plata si penalitati de intarziere datorate de drept. Aici, exemplul cel mai clar este chiar Legea nr. 76/1992 care, in epoca, a fost un fiasco, si care, in practica, a dat nastere cel mult unor situatii rizibile, si nicidecum la deblocarea platilor intre agentii economici.

Daca nu sunt bani, nu sunt bani si punct, indiferent ce prevede o lege cu privire la termenul de scadenta si la penalitatile datorate de debitor. Cel mai bun exemplu este chiar legislatia fiscala: faptul ca pentru intarzierea la plata obligatiilor bugetare, legea prevede penalitati si majorari, nu este un factor de natura a creste incasarile bugetare. Dar aici, pentru ca am ajuns in acest punct, eu intrevad in realitate o cu totul alta justificare pentru care legiuitorul nostru a adoptat prin Legea nr. 72/2013, solutia termenelor de scadenta stabilite prin lege si a penalitatilor datorate de jure in raporturile dintre profesionisti. V-ati gandi probabil ca intentia de care a fost animat legiuitoru, a fost aceea de a debloca platile si de a asigura fluxul de numerar necesar economiei. Probabil, dar eu prevad inca un efect, ascuns bine sub lozinca deblocarii fluxului de numerar: impozitarea dobanzilor penalizatoare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 72/2013, “Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011(…).” Cu alte cuvinte, volens nolens, chiar daca partile nu au prevazut in contract penalitati contractuale, acestea vor curge de drept, de la expirarea termenului de scadenta care, in principiu, este de 30 de zile (art. 7 combinat cu art. 6 alin. 1).

Pe de alta parte, este binecunoscut ca in conformitate cu legislatia financiar-fiscala, dobanzile si penalitatile reprezinta venituri impozabile. Iata cum, fortati de prevederile Legii nr. 72/2013 si ale Codului Fiscal, creditorii devin obligati sa majoreze baza de calcul a impozitului pe profit cu valoarea acestor dobanzi penalizatoare, incepand cu a 30-a zi de la data livrarii sau a prestarii serviciului, chiar daca in contract partile nu au inserat o clauza penala, si chiar daca aceste dobanzi penalizatoare nu au fost efectiv incasate. La randul lor, debitorii nu vor putea sa-si deduca de la calculul impozitului pe profit aceste dobanzi penalizatoare, deoarece conform pct. 23 din Normele metodologice de aplicare ale art. 21 din Codul Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, dobanzile si penalitatile sunt deductibile doar daca “sunt stabilite in cadrul contractelor economice”; ori ipoteza de care discutam vizeaza chiar faptul ca partile nu au stabilit prin contract o clauza de dobanzi penalizatoare. Din aceasta perspectiva, se vede treaba ca scopul legiuitorului nu mai pare a fi acela de a debloca circulatia banilor in economie, ci mai degraba acela de a mai aduna bani la buget. Si aici da, intr-adevar, in orice doctrina (fie ea socialista sau liberala) interventionsimul statului in materie fiscala este justificat.

Ceea ce nu se justifica insa, este incercarea de a ascunde acest deziderat fiscal, prin concesii facute in contra principiului libertatii de vointa a partilor. Nu sunt un adept feroce al principiului libertatii absolute de vointa a partilor, dar totusi, a conferi prin lege caracter abuziv clauzei prin care partile stabilesc un termen de plata mai mare decat cel prevazaut de lege (art. 14 lit. d) sau clauzei prin care partile au stabilit un termen pentru emiterea/primirea facturii (art. 14 lit. f), s.a., mi se pare excesiv, inclusiv in raport de sanctiunea intervenita: nulitatea absoluta conform art. 15 alin 1. De aceea spun, cred ca tot sistemul acesta coerent si aproape inexpugnabil, creat de Legea nr. 72/2013 in contra principiului libertatii de vointa a partilor, ascunde in realitate dorinta de a aduna mai multi bani din impozite. Si cum aceasta intentie nu putea fi devoalata (ca sa nu se supere nici adeptii caprei, nici adeptii verzei), ea a fost imbracata intr-o haina convenabila si  respectabila, pe care o poate purta si capra si varza, cand pe mana stanga, cand pe mana dreapta. In spate, intreprinzatorul paseste… inca.


[1] Petre Ţuţea, “322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţutea”, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000.


Avocat Ştefan VLAD

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti