ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Rodica Aida Popa. Despre judecătorul de casație
16.04.2013 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Alina Matei: Bună ziua! Stăm astăzi de vorba cu Vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Rodica Aida Popa, căreia îi mulțumim pentru acest interviu. O sa intrăm direct în subiect; din perspectiva judecătorului de carieră, o să vă rog să ne spuneți care este rolul și importanța judecătorului de Înaltă Curte, atât în sistemul judiciar, cât și în societatea românească.

Rodica Aida Popa: Este o întrebare foarte frumoasă pentru că vreau să o abordez din perspectiva rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci avem un parfum istoric dar în același timp putem să decelăm rolul judecătorului de casație din perspectiva aceasta, a importanței sale actuale, din perspectivă istorică. Dar o sa începem cu începutul; așa cum bine știm noțiunea de casație, fără să fac acum un demers pedagogic, își are sorgintea în legislația franceză. Pornind de la ideea separației puterilor în stat, deci de foarte multă vreme și în această tradiție a casației s-a înscris și Înalta Curte de Casație și Justiție la 28 martie 1862 când prin Înalt Decret Domnesc, 25 de membri, de consilieri, procurori generali, prim președinte, înființau Înalta Curte de Casație și Justiție în accepțiunea sa funcțională, pentru că, după cum bine știm, încă din ianuarie 1861 legea de înființare a Înaltei Curți de Casație și Justiție era un demers legislativ semnificativ la momentul acela. Desigur, încă de la momentul 28 martie 1862 misiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție era aceea de unificare a jurisprudenței la nivelul Principatelor Române; misiune importantâ care s-a realizat în decursul timpului și care, acum, își găsește, în contemporaneitatea zilelor noastre, mai mult ca oricând importanța și relevanța.

Înalta Curte de Casație și Justiție, anul de grație 2013, își păstrează parfumul său istoric și își consolidează menirea prin rolul judecătorilor care îl au în actuala interpretare și aplicare a dispozițiilor legale. De ce spun asta? Pentru că încă din anul 2010, odată cu Legea 202 au fost implementate primele formațiuni de judecată în accepțiunea lor europeană, iar aici vorbesc de formațiunile de judecată ale celor patru complete de cinci judecători: două în materie penală și două în alte materii, care au venit să flexibilizeze actul de justiție la nivelul celei mai înalte formațiuni de judecată Înaltei Curți de Casație și Justiție. În materie penală, judecătorii celor două complete soluționând recursuri împotriva hotărârilor în prima instanță, cât și evident alte cereri cum sunt revizuirile ca urmare a hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului – le-am dat pe acestea ca fiind explicative și relevante în misiunea lor de aplicare a dispozițiilor legale. O altă formațiune de judecată semnificativă, calitativă este aceea a completului de 25 de judecători investit cu soluționarea recursului în interesul legii. Această instituție implementată prin dispozițiile Legii 202/2010 a venit pentru a flexibiliza și pentru a întări misiunea de unificare a jurisprudenței prin rapiditatea procedurii judecării într-un interval de 3 luni, un judecător raportor care să rafineze soluția de unificare în cauza respectivă, deci printr-o aprofundare a studierii jurisprudenței și corelării cu jurisprudența Curții Europene, cu jurisprudența Curții de Justiție dacă este cazul, cu deciziile Curții Constituționale. Prin urmare, judecătorul raportor sau judecătorii raportori, în funcție de specificul recursului interesului legii putând fi mai mulți, accentuând plusul de calitate în soluția propusă completului de judecată să pronunțe decizia în interesul legii. Deci, iată că începând cu 2010 rolul judecătorului de casație a fost bine definit și lucrul acesta este întărit de calitatea și numărul hotărârilor pronunțate fie în materie penală, fie în materie civilă, fie în materia recursurilor în interesul legii, calitatea acestor hotărâri, cred eu, fiind susținută prin rolul Curților de Apel, în sensul că judecătorii sistemului judiciar în general aplicând și făcând aplicarea directă a decizilor în interesul legii și pronunțate ulterior datei de 2010 și nu în ultimul rând recunoscută această calitate a deciziilor în interesul legii chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cauza Freemo contra României, chiar s-a făcut referire la o decizie în interesul legii în materie pensiilor pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție relevându-se chiar de justiția contenciosului european că această decizie este în consonanță cu jurisprudența și criteriile de interpretare ale Curții Europene ale Drepturilor Omului. Nu vă ascund că aceasta reprezintă cea mai mare satisfacție a unui judecător de casație să vadă că o decizie pronunțată în interesul legii a fost apreciată de Curtea Europeană ca fiind validă din perspectiva calităților pe care trebuie să le aibă o hotărâre de unificare a jurisprudenței. Sigur, cauza a fost respinsă ca inadmisibilă pentru parte, tocmai ca urmare a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cred căa este elocvent a sublinia că din ce în ce mai mult rolul judecătorului casație române, chiar dacă singura accepțiune este cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar îmi place să folosesc această terminologie de judecător al casației, este din ce în ce mai accentuat în cadrul sistemului judiciar. Acum din perspectiva judecătorului de casație perceput de opinia publică, lucrurile pot fi mai nuanțate pentru că beneficiarul, opinia publică, este unul din cel mai critic barometru al unei societăți în a vedea efectele și a înțelege efectele unei hotărâri judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Sigur că o hotărâre a casației nu trebuie să placă; ea trebuie să fie dreaptă, ea trebuie să fie umană, evident, sub aspectul individualizării unei pedepse aplicate de către judecător, în măsura în care desigur sunt îndeplinite aceste criterii de individualizare. O hotărâre o vedem nu numai din perspectiva penalului, ci și din perspectiva civilului lato sensu să regleze raporturile juridice într-un mod echilibrat în conformitate cu litera dar și cu spiritul legii, atât în materie comercială, în materie civilă, în materie de proprietate intelectuală, în materiile interpretării unor acte administrative extrem de relevante cum sunt cele care intră în specificul secției de contencios administrativ și fiscal.  Când spunem rolul judecătorului de casație trebuie să îl vedem în contemporaneitatea raporturilor juridice unei societăți democratice. Judecătorul de casație nu este numai judecătorul penalului, ci și judecătorul civilului lato sensu și pentru că raporturile juridice sunt cele mai multe semnificative, sunt cele care reglează raporturile interumane în societate. Asta fără să minimalizăm rolul judecătorului de secție penală care aș spune că în actualul context este poate cel mai intens supus unor presiuni; presiunile cele mai accentuate sunt presiunile mediatice, presiunile care pot interveni ca urmare a percepției actului, presiunile opiniei publice în general ca urmare a impactului pe care îl produc hotărârile pronunțate în materie penală. Aș tantona aceste presiuni ca urmare a importanței dosarelor care se soluționează în primă instanță la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a importanței sub aspectul calității persoanelor. Înalta Curte în primă instanță judecă dosare cu demnitari, senatori, deputați, miniștri – știm foarte bine că numai în decursul anului 2012 au fost condamnați definitiv un ministru, un prim-ministru, de asemenea, alţi parlamentari și alte categorii care intră sub incidența competenței primei instanțe a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și sigur, presiunile sunt de cele mai multe ori ale opiniei publice, altfel de presiuni nici nu ar putea să existe, decât ale efectelor şi al modului în care aceste hotărâri reprezintă un avertisment pentru societate din perspectiva sancţiunilor care pot fi aplicate unor astfel de categorii pentru infracţiuni de corupţie de la cele mai diverse, prevăzute în dispoziţiile Codului Penal dar și a Legii Speciale și din această perspectivă iată rolul judecătorului de Înalta Curte care este, aş spune, în societatea actuală, din perspectiva atribuţiilor şi a funcţiilor sale este un semnificativ actor în realizarea Justiției la nivelul sistemului justiţiar românesc.

Alina Matei: Sistemul judiciar trăiește puternic reforma astăzi și vorbim despre legea noii reforme, despre Noul Cod Civil, Noul Cod de Procedură Civilă, vin peste noi Codul Penal și Codul de Procedură Penală;  cum percepe Înalta Curte aceste trăiri?

Rodica Aida Popa: Aș putea spune că suntem la un început de drum anevoios pentru că și Înalta Curte care se află în vârful sistemului judiciar, repercutează impactul unor noi reglementări din mai multe puncte de vedere, deci ca şi sistemul judiciar, din punct de vedere al spaţiului unde trebuie sigur să işi desfăşoare activitatea, din punct de vedere al schemelor, dar şi din punct de vedere al unor noi instituţii care solicită judecătorii – întregului sistem judiciar – să vadă noile instituţii ale Codul Civil, Codului de Procedură Civilă şi ca şi cele care urmează, ale Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, ca noi instrumente menite să asigure o flexibilizare a actului de justiţie. Când spun flexibilizarea mă gândesc atât din perspectiva judecăţii uneori mai rezonabile, dar şi a judecăţii cu multitudine de garanţii procesuale pentru părţi. Dificil, pentru că întotdeauna un demers amplu de reformă înseamnă o schimbare de arhitectura din punct de vedere al spaţiilor, al logisticii, al schemelor. Au fost făcute bineînţeles nişte studii de impact pentru implementarea noilor coduri şi sigur aceste studii au venit să spună în mod punctual în ce măsură trebuie mărită schema de personal, tocmai din perspectiva acestor instituţii. Sigur, estimativă care poate varia în funcţie de reglemantarea care este definitivă sau nu, gândindu-mă aici la legea de punere în aplicare a Codului de Procedură Penală, care încă este pe masa Parlamentului. Deci din aceasta perspectivă, este o mare provocare pentru sistemul judiciar şi pentru Înalta Curte de Casație și Justiție.

Alina Matei: Promovarea la Înalta Curte a cunoscut cele doua modalități, atât a interviului, cât și, de curând, cea a concursului examenului. Cum este mai rezonabil pentru un judecător care îsi dorește să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție: interviul sau concursul examenului?

Rodica Aida Popa: Eu cred ca deocamdată nu putem vorbi de rezonabilitate, ci trebuie să vorbim de actuala lege care este de promovare la Înalta Curte de Casație și Justiție prin examen. Aceasta este legea care este în vigoare și sigur, cei care își doresc să devină judecători la Înalta Curte trebuie să urmeze procedura legii amendată de Consiliul Suprem al Magistraturii prin regulamentul de la examenul de promovare, de asemenea, amendată de legiuitor legea ca urmare a primului concurs care a avut deja loc, pentru că un concurs înseamnă o formă obiectivă de apreciere a judecătorilor. La momentul de față este apreciată ca fiind forma care asigură criteriile de obiectivitate de promovare în raport cu interviul. De altfel, acest concurs de promovare are mai multe etape; are o etapă eliminatorie, care presupune examinarea hotărârilor judecătorești sau a rechizitoriilor pentru procurorii care îndeplinesc condițiile de acces ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Această evaluare fiind rodul unei comisii interdisciplinare formată din judecători, psihologi, avocați, deci evaluarea este pur disciplinară și este o apreciere calitativă. Urmează proba scrisă, care sigur este și ea o formă de verificare a cunoștințelor practice, de data aceasta punându-se accent pe soluționarea unor spețe și nu în ultimul rând interviul, care sigur, în etapa concursului poate să își aibă un anumit rol. Eu am explicat din perspectiva etapelor și nu a succesiunilor așa cum este stabilită pe calendar. Deci, aceste forme, proba eliminatorie îmbinată cu interviu, îmbinată cu formă scrisă, sunt menite să asigure mai multă obiectivitate în promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție decât interviul. Sigur, aceasta este formă actuală, dar dacă în următorii ani această formă este considerată învechită la momentul respectiv, va putea fi înlocuită și cu altă formă de promovare pentru că judecătorul de casație înseamnă mai mult decât un judecător din cadrul sistemului judiciar, fără a atenua în vreun fel rolul judecătorului de la celelalte instanțe, dar este vârful jurisdicțiilor dintr-un stat și ca atare, trebuie să reprezinte o demnitate pentru că judecătorul oricărei casații europene este un demnitar în sensul plenitudinii competențelor morale și profesionale și a statutului în cadrul sistemelor judiciare europene. Şi sigur, această demnitate care îi este conferită judecătorului de casație trebuie să își găsească adevărata plenitudine și în sistemul judiciar românesc.

Alina Matei: Știm că sunteți formator la Institutul Național al Magistraturii. Care este menirea unui formator? Ce îi învață judecătorii pe tineri care la rândul lor vor să devină judecători, unii dintre ei chiar la Înalta Curte de Casație și Justiție?

Rodica Aida Popa: Este o profesie foarte frumoasă, aceea de formator, pentru că încerci să modelezi personalitățile unor oameni la începutul unei cariere și le împărtășești, de regulă, dincolo de cunoștințele teoretice și practice din jurisprudența fie a Înaltei Curți, fie din jurisprudența Curții de Apel,  dincolo de aspectele de teorie, eu cred că le împărtășesc suflet, dacă vorbesc din perspectiva mea, pentru că încerc în cadrul seminariilor de penal pe care le modelez să aduc acel plus de complementaritate a aspectelor teoretice și practice, iar acestea constau în psihologia abordării unei ședințe de judecată, în abordarea studiului unui dosar și din perspectiva, nu numai a dispozițiilor legale incidente, dar și din prisma impactului social, din perspectiva impactului cultural pentru că actul de judecată ca și hotărârea judecătorească care încununează actul de judecată sunt și acte de cultură deoarece un om, dincolo de a fi judecător, este și un om de cultură. În cadrul unei hotărâri judecătoreți creezi, îți aduci propria-ți contribuție prin stilul pe care îl ai, prin argumentele pe care le expui, asta bineînteles, dincolo de dispozițiile legale, dincolo de jurisprudența Curții Europene, Curții Constituționale, Curții de Justiție, conferi un act creator prin personalitate, prin modul în care redactezi, îți înșirui ideile și cu atât mai mult în actul de judecată, în conducerea unei ședințe de judecată. Fiecare judecător care prezidează un complet de judecată are un stil propriu. Dincolo de dispozițiile procedurale care guvernează cadrul de desfășurare a unui proces, fiecare judecător își aduce partea sa de contribuție personală, empatizează sau nu cu sala, este mai tăcut sau mai volubil în a da cuvântul părților, în a accentua anumite prevederi legale în sensul punerii lor în discuție, a punerii în discuție a unor schimbări de încadrare juridică, referindu-mă în materie penală, a cere avocaților să accentueze într-un anume fel din perspectiva motivelor pe care le susțin, temeilor juridice. Iată că există un stil propriu al fiecărui președinte al completului de judecată.

Alina Matei: Vreau să vă întreb cum se vede Înalta Curte din perspectiva funcție, adică din perspectiva Vicepreședintelui Înaltei Curți? Cunoașteți bine cladirea, subsolurile ei? Cunoașteți bine judecătorii, asistenții, grefierii, oamenii de pază? Cum se percepe, cum se vede ea din interior?

Rodica Aida Popa: Din interior, se vede cu lumini şi umbre aș putea spune ca să folosesc o sintagmă literară, pentru că noi, oamenii înşişi avem luminile şi umbrele noastre. Dincolo de aceste lumini și umbre, sunt niște oameni dăruiți din perspectiva mea pot să vă spun că oamenii care lucrează în interiorul Înaltei Curți sunt niște oameni devotați, oameni care și-au lăsat în urmă familiile și viețile lor personale, stând multe ore, chiar foarte multe ore la serviciu pentru a-și îndeplini atribuțiile specifice funcțiilor pe care le îndeplinesc. Sunt oameni cu probleme personale dar care și le ascund într-o anumită manieră, tocmai pentru a face față volumului foarte mare de activitate care se desfășoară la nivelul tuturor secțiilor. La nivelul secției penale în principal, pentru că sunt foarte multe cauze pe rol unei ședințe de judecată, cu impact și cu o anumită complexitate dată de numărul de inculpați, de numărul celorlalte părți, al numărului de probleme pe care le ridică. În egală măsură și la secțiile civile sunt dosare de foarte mare importanță în competența acestora, în materie comercială, deși nu mai există o materie specializată, vorbim de civil în lato sensu. Există însă specializările care implică dosarele cu profesioniști, dosare cu proprietate intelectuală, celelalte dosare civile, revendicările care sunt foarte dificile și complexe și nu în ultimul rând, dosarele secției de contencios administrativ cu specificul lor. Deci, avem o problemă a oamenilor, a schemelor de personal, din această perspectivă putem vedea că sunt insuficiente deși s-au făcut foarte multe demersuri de la nivelul conducerii Înaltei Curți. Preşedintele Înaltei Curţi a făcut foarte multe demersuri pentru mărirea schemelor de personal, au fost oricum obținute pe baza hotărârilor guvernamentale majorarea schemelor de magistrați asistenți. S-a încercat de asemenea, o degrevare a atribuțiilor prin întărirea rolului grefierului de ședință,  s-au degrevat anumite atribuții pentru a se întări rolul magistratului asistent în acordarea unor importante semnificații în motivarea hotărârilor judecătorești. Din perspectiva sediului Înaltei Curți, pot spune că avem un sediu alocat, după cum bine știți, care se află într-un proces încă incipient de studii ca urmare a fondurilor insuficiente alocate la bugetul Înaltei Curți. Sigur că, ideal ar fi ca fiecare judecător să aibă biroul său, haideți să spunem cabinetul său, cu magistratul asistent, cu grefier. S-a încercat implementarea unor programe pilot sub acest aspect, la nivelul secției penale, la nivelul tuturor secțiilor și secției a doua civile și, din perspectiva aceasta pot să spun că, din punctul meu de vedere ca vicepreședinte, văd o redimensionare a atribuțiilor și a repartizării funcțiilor la nivelul judecătorilor, grefierilor, magistraților asistenți. Există o dinamică a relațiilor și a atribuțiilor în această filozofie a managementului judiciar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este dificil ca orice început, dar există și disponibilitate din partea personalului de a-și desfășura activitatea cu aceste noi atribuții, tocmai pentru a îmbunătății calitatea actului de justiție.

Alina Matei: Am constatat o prezență activă a magistraților străini prezenți la Înalta Curte de Casație și Justiție, că vin în vizită de lucru la Înalta Curte. Ce îi interesează? Ce vă întreabă? De ce sunt ei interesați?

Rodica Aida Popa: Așa este, foarte multe delegații de magistrați de la instituții jurisdicționale europene, de nivelul tribunalelor, curților de apel, au venit într-un schimb interuman și de experiență profesională, schimburi prin cadrul EJTM, prin cadrul Institutului Național al Magistraturii. Ceea ce îi interesează este sistemul judiciar, competențele instituțiilor din cadrul sistemului judiciar și a actului de judecată în sine, a procedurilor care sunt specifice procesului civil și procesului penal din cadrul procedurii de judecată din cadrul sistemului judiciar. Dar dincolo de acestea, îi interesează și aspectele de convergență în materia dreptului afacerilor, dreptului concurenței, dreptul familiei. Îi interesează dacă există puncte comune între legislația noastră actuală și legislația europeană. Îi interesează foarte mult procesele din materia penală și întotdeauna au fost puse întrebări din perspectiva cum se judecă infracțiunile de corupție, dacă sunt judecători specializați, care sunt criteriile care se iau în vederea judecării unor dosare de corupție sau de infracționalitate economică. De asemenea, îi interesează în materia contenciosului administrativ de ce nu există distincție între instituțiile care sunt specifice unui drept francez, de exemplu a unor jurisdicții speciale de drept administrativ în raport cu unitatea sistemului jurisdicțional sub aspectul secțiilor de contencios administrativ de la nivelul instanței supreme și nu a unei jurisdicții. Sigur, sunt elemente care fac distincția între sisteme, dar îi interesează tot ce se numește act de judecată. Îi interesează foarte mult aspecte de apărare, ale dreptului la apărare și a rolului avocatului în cadrul procesului și, nu în ultimul rând, aspectele jurisprudențiale ale Curții Europene ale Dreptului Omului, condamnările României, pentru care încălcări ale convenției au fost pronunțate aceste hotărâri de condamnare ale statului român și de aici, discuțiile pornesc de la nivelul comparat al României cu țările respective. Dar dincolo de problemele strict profesionale, strict jurisprudențiale, mai este o componentă foarte importantă a acestor vizite ale magistraților europeni: aceste puncte de legătură interumane. Îi interesează contactele, cum anume vor putea avea discuții cu judecătorii români, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a putea schimba experiență și de viață și profesională în activitatea pe care ei o desfășoară, dar și în afara ei, de ce nu.

Alina Matei: O să vă rog să ne vorbiți puțin și despre deliberatul în zor de zi. Cred că oamenii nu au aici reprezentarea că, în timp ce ei dorm, judecătorii respectivi stau cu dosarele în față și se gândesc cum să aplice legea cel mai bine.

Rodica Aida Popa: Așa este, aș putea spune că a devenit chiar o regulă, deși nu îmi place când fac această afirmație. La nivelul secției penale, judecătorii participă la ședințe de judecată maraton care încep de dimineață și se termină undeva în jurul orei 10 seara, ca urmare a complexității cauzelor, a varietății problemelor de drept pe care le presupun, dar de cele mai multe ori ca urmare a numărului mare de inculpați și a apărătorilor corespunzători acestora, iar după cum bine știm, la nivelul secției penale rămân definitive cele mai multe cauze soluționate cu recurs, hotărâri care au fost atacate cu recurs la nivelul Curților de Apel. Evident că procesul îmbracă o formă mult mai lungă ca urmare a pledoariilor avocaților și a acuzării, în egală măsură, în căile de atac exercitate de către titulari. Și de aceea, pledoariile sunt ample, problemele de drept sunt grele și ședințele de judecată durează. Dar dincolo de ședința de judecată care este lungă, după cum vă spuneam, urmează partea a doua, și anume: procesul de deliberare. Evident, nu poate fi amânată pronunțarea decât într-un număr apreciat de la caz la caz de către completul de judecată. Cele mai multe dosare se pronunță, după cum ați spus, în zor de zi și implică o foarte mare responsabilitate pentru că la acele ore și limita umană, psihică și fizică, își poate spune cuvântul și există riscul să greșești. Și cu toate acestea, judecătorii secției penale, în tăcere și cu echilibru, cu maturitatea și cu responsabilitatea care îi caracterizează, pronunță aceste hotărâri în zor de zi, asumându-și rolul de judecător de casație.

Alina Matei: Pe final o să am o ultimă rugăminte la dumneavoastră; un mesaj pentru utilizatorii JURIDICE.ro.

Rodica Aida Popa: Încredere, competență, profesionalism și consecvență în a pune în discuție problemele cele mai importante de drept, deschidere la dialog pentru a semnala cele mai interesante aspecte jurisprudențiale necesare unificării jurisprudenței la nivelul sistemului judiciar și, de ce nu, deschiderea la alte probleme în afara celor de drept, cum ar fi a celor de cultură care ne aduc un moment de bucurie și în același timp, curiozitate asupra altor lucruri atât de importante în viața unui om.

Alina Matei: Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați stat de vorbă cu noi astăzi.

Rodica Aida Popa: Și eu vă mulțumesc pentru timpul acordat.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate