BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Studiu privind revizuirea Constituţiei României în domeniul Justiţiei
19.04.2013 | Dan LUPAȘCU, Dan LUPAȘCU, Ion POPA, Dieter SCHLAFEN

 
SMARTBILL

Lucrarea de faţă a fost întocmită la solicitarea formulată de doamna prof. univ. dr. Mona Maria Pivniceru în cursul lunii martie 2013, în calitatea pe care o deţinea de ministru de justiţie. Grupul de lucru a fost constituit din 2 judecători români de la Curtea de apel Bucureşti, deţinători ai titlului de doctor în drept şi un judecător german, doctor în drept, expert de preaderare a României la Uniunea Europeană, în prezent expert pentru România al fundaţiei germane pentru cooperare judiciară internaţională, I.R.Z. (Internationalen Rechtlichen Zusammenarbeit).

Studiul este fundamentat pe două mari categorii de certitudini.

Primo, certitudinea cu care societatea românească s-a confruntat în timp[1], cea a denaturării interpretative a Constituţiei în vigoare, inclusiv prin decizii ale Curţii Constituţionale, care a permis ca texte constituţionale să fie deformate fundamental la nivelul consecinţelor, prin interpretări tendenţioase, scoase din context şi necoroborate.

Secundo, certitudinea nevoii de a consacra şi securiza la nivel constituţional valori, instituţii şi raporturi interinstituţionale, care să le protejeze de eventuale demersuri legislative conjuncturale, pripite şi interesate în sens negativ.

Aceste două premise conceptuale vor fi concretizate în cuprinsul acestui Studiu, într-o primă etapă într-un set de principii constituţionale detaliate argumentativ şi transpuse, într-o a doua etapă, în conţinutul concret al propunerii de text constituţional. Tradiţia modului de redactare a Constituţiilor din România obligă la o exprimare sintetizată a textului, cu fraze şi propoziţii scurte şi concise, dar consistent cuprinzătoare prin conţinutul lor. Nevoia, din motivele arătate, a cuprinderii unor cât mai multe valori instituţionale sub protecţia normei constituţionale şi a reglementării neechivoce a raporturilor dintre acestea, va genera o exprimare mai detaliată a textului, oarecum nespecifică unei abordări constituţionale, întâlnită mai degrabă la nivelul normării legale, dar care nu este inedită, exemplul cel mai la îndemână al unei norme constituţionale detaliate fiind cel al Constituţiei din Germania[2].

Propunerile vizează cu precădere Capitolul 6   din Constituţie, „Autoritatea judecătorească”, însă şi acele instituţii aflate în legătură directă cu derularea actului de justiţie, organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar.

Este de menţionat, în acelaşi timp, că prezentul Studiu are în vedere acele reglementări internaţionale şi îndeosebi prevederile „Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” (Titlul VI, art. 47 – 50,  „Justiţia”), din perspectiva normelor de drept „nemijlocit aplicabile”.

O strategie credibilă şi proiectele profunde în domeniul justiţiei nu se pot realiza într-un an-doi şi nici chiar în timpul unui ciclu electoral de 4 ani. Este nevoie de mult mai mult timp, iar această condiţie nu poate fi respectată în România contemporană decât în condiţiile în care principiile şi instituţiile de bază, structura lor şi raporturile dintre acestea ori în cadrul acestora sunt protejate, ca incidenţă temporală, o perioadă mai îndelungată. Acest deziderat nu poate fi atins decât prin includerea întregului mecanism în norma constituţională, într-o formă suficient de detaliată încât să nu permită apariţia echivocului interpretativ ori modificări legislative din partea noilor guvernanţi care să anuleze toate realizările vechilor guvernanţi, ori care să fie adoptate împotriva foştilor guvernanţi, ori în folosul noilor guvernanţi.

Iată de ce Constituţia ce urmează a fi revizuită este datoare să arate cetăţeanului o altă faţă conceptuală a entităţilor care concură la înfăptuirea justiţiei ca serviciu public, prin conţinut şi mod de redactare şi  să garanteze predictibilitatea sistemului de justiţie cel puţin pe termen mediu. Plecând de la recente experienţe în materie, Constituţia va trebui să fie competitivă şi impenetrabilă nu doar din perspectiva interpretării sale cu bună credinţă, ci mai ales din perspectiva tentativelor de deturnare cu rea credinţă a literei şi spiritului său.

Prezentul Studiu cuprinde trei variante de lucru, care însă au la bază principii comune: independenţa judecătorului şi procurorului în activitatea profesională; exclusivitatea gestionării carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor de către organisme profesionale în care să fie reprezentată şi societatea civilă; principiul evoluţiei profesionale din treaptă în treaptă a judecătorilor şi procurorilor; responsabilitatea judecătorilor şi procurorilor; eliminarea oricăror forme de imixtiune politică din parcursul carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; departajarea expresă şi totală(o variantă) sau în parte(o a doua variantă), a funcţiei de procuror de cea de judecător; eliminarea ca structură a Ministerului Public(în două dintre cele trei variante); renunţarea la instanţele militare; renunţarea la competenţa instanţelor şi parchetelor în funcţie de calitatea persoanei cercetate penal; bugetele instanţelor şi parchetelor vor fi gestionate de Ministerul Justiţiei(în două dintre cele trei variante de lucru propuse) sau de către C.S.M. în cealaltă variantă.

Principiile de mai sus sunt reflectate în cadrul celor trei variante fie prin texte şi formulări comune, fie prin abordări diferite ca formă şi conţinut al instituţiilor vizate.

VARIANTA I (jud. dr. Dan LUPAŞCU) | VARIANTA II (jud. dr. Ion Popa) | VARIANTA III (dr. Dieter Schlafen)


[1] Deturnarea prevederilor constituţionale a fost remarcată şi anterior revizuirii Constituţiei în anul 2003. Exemplul cel mai elocvent este cel oferit de Legea nr. 142/1997 de modificare a Legii nr.92/1992 de organizare judecătorească. Textul constituţional prevedea competenţa exclusivă a Consiliullui Superior al Magistraturii de a decide asupra carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor. Prin legea amintită s-a recunoscut competenţa Consiliului de a decide, dar numai la propunerea sau recomandarea ministrului justiţiei, golindu-se practic de conţinut norma constituţională şi transferând în fapt decizia către ministrul justiţiei. În lucrarea sa  Magistratura împotriva statului de drept, autorul A. Pavelescu semnala justificat că „statul de drept a fost desfiinţat printr-un artificiu lingvistic”.
[2] A se vedea modul de redactare a întregii Constituţii germane.


jud dr. Dan LUPAȘCU, jud. dr. Ion POPA, dr. Dieter SCHLAFEN


Aflaţi mai mult despre , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.