Interviu Cristi Danileț. Despre regionalizare, Facebook, viitorul României
22 aprilie 2013 | JURIDICE.ro
Angela Tocila: Domnule Cristi Danilet, cum credeti ca va putea justitia sa redea increderea cetatenilor in actul de justitie in sine, in conditiile actuale?
Cristi Danilet: Sistemul de justitie nu este o simpla structura enumerata in Constitutie cu rolul ideatic – si nescris! – de a face dreptate. E un organism dinamic, alcatuit din profesionisti (judecatori, procurori, avocati, grefieri, politisti etc.) care zi de zi lucreaza cu dosare. Iar aceste dosare nu inseamna coperti intre care se afla hartii, ci inseamna destine umane care vor fi influentate in vreun fel sau altul. Noi nu lucram cu nume, ci cu oameni care vin la noi cu incredere, cu respect – desigur, vorbesc de cei corecti – deci cu speranta ca se va face dreptate, ca se va aplica legea. Sigur, tot in fata noastra ajung si cei incorecti – cei care incalca legea, incalca drepturile altora sau care abuzeaza de pozitia lor – dar acestia vin cu frica si multi cu o altfel de speranta: ca vor reusi sa convinga magistratul pe orice cale, legala dar mai ales nelegala, sa nu ii traga la raspundere. Astea sunt realitati, nu povesti. Nimic nu e teorie la noi, ci doar practica zilnica – sunt decizii pe care le luam zilnic in mii de cauze: restabilim proprietati, obligam la respectarea contractelor, hotaram soarta familiilor, anulam actele ilegale ale autoritatilor, reincadram oameni in posturi si functii, trimitem oamenii vinovati in inchisori. Sunt decizii pe care unii din cei mai pregatiti intelectuali – profesionistii dreptului – formati in urma a ani de studii si evaluati prin zeci de examene – le iau in peste 3 milioane de dosare in fiecare an.
Angela Tocila: In legatura cu regionalizarea… vechea administratie era bazata pe organizarea judecatoreasca (plase si judete, de acolo si vine numele unitatii teritoriale). In cazul constituirii regiunilor cum vedeti organizarea judecatoreasca si a parchetelor? Actualmente curtile de apel sunt pe cate 2-3 judete. ce se va intampla cu ele?
Cristi Danilet: Urmaresc cu interes dezbaterea privind regionalizarea Romaniei. Sunt extrem de dezamagit de usurinta cu care se arunca in spatiul public ideea cum ca o restructurare administrativa a tarii ar implica in mod necesar reevaluarea arhitecturii judiciare. As vrea sa se inteleaga foarte bine: justitia ca putere este independenta de celelalte puteri. Acesta este un principiu universal, vechi de sute de ani, care trebuie sa se reflecte pe toate palierele de organizare si functionare a justitiei, fie ca vorbim de sistemul ca ansamblu institutional, fie ca e vorba de fiecare judecator sau procuror in parte. Or, daca se accepta ca justitia este independenta, cum am putea sa spunem ca ea depinde de structura politica sau administrativa a tarii? Ah, ca in istoria comunista a Romaniei s-a incetatenit ideea ca trebuie sa avem o judecatorie intr-o localitate, un tribunal intr-un judet si o instanta suprema la nivel national, asta nu inseamna ca trebuie sa urmam acelasi sistem retrograd de gandire. Sa nu uitam ca in 1993 s-au infiintat curtile de apel ce acopera ca circumscriptie teritoriala de la doua pana la sase judete – si asta in conditiile in care nu existau regiuni ca structuri administrative. Ulterior, in 2004, s-a prevazut in lege posibilitatea infiintarii unor sedii secundare de instante, asadar e posibil ca intr-o localitate sa avem mai mult de o instanta.
Prin urmare, daca tara se reorganizeaza teritorial, asta nu implica automat modificarea structurii teritoriale a justitiei. Daca vrem cu adevarat sa facem modificari in aceasta directie, trebuie ca specialistii in organizare judiciara sa fie cei care sa isi spuna cuvantul, nu politicienii, nu analistii. De altfel, acum un an s-a finalizat studiul de impact al intrarii in vigoare a celor patru noi coduri judiciare ale Romaniei – or, acesta nu prevede nicio propunere de desfiintare a unor curti de apel, ci doar necesitatea rearondarii teritoriale ale unor localitati din circumscriptia unor instante in circumscripia altora, pentru a se echilibra volumul de dosare ce revin spre solutionare judecatorilor.
Si daca tot vorbim de echilibrare a volumului de lucru, sa stiti ca singura curte pe care as desfiinta-o ar fi doar curtea militara de apel. Dar aceasta tine de subiectul regandirii sistemului de justitie militara, subiect ocolit in mod curios de orice guvernare, desi fiecare isi propune reducerea cheltuielilor. Astfel, se cheltuie mult prea mult cu intretinerea si functionarea celor sase instante militare (patru tribunale militare, un tribunal militar teritorial si o curte militara de apel) care au de solutionat un volum de dosare cu mult sub cel al ultimei instante din Romania. As transfera toti judecatorii militari in instantele obisnuite, i-as pastra in componenta completelor specializate atunci cand ar fi cauze penale cu militari, dar in rest as da judecatorilor militari sa solutioneze cauze cot la cot cu colegii lor. E profund nedrept pentru judecatorii civili care solutioneaza cam 1000 de cauze pe an sa vada ca sunt judecatori militari care intr-un an solutioneaza 15 cauze si au un salariu mai mare decat primii cu aproximativ 40%.
Angela Tocila: Puterea in regiuni trebuie sa urmeze exemplul si modelul puterii in stat: legislativa, executiva si judecatoreasca. Cum le vedeti functionand?
Cristi Danilet: Inca nu imi e clar ce se doreste: poate un fel de federalizare a Romaniei, poate se intentioneaza o simplificare a administratiei. Eu nu ma pricep la aspectele politico-administrative pe acest subiect si cred ca o mare parte din populatie nu se pricepe desi dezbaterile pe acest subiect tind sa fie populiste. Cetateanului trebuie sa i se explice ce avantaje ii va aduce lui regionalizarea – de exemplu, daca azi domiciliezi intr-un capat de judet si trebuie sa te duci pana in localitatea care e resedinta de judet pentru a obtine o autorizatie, dupa regionalizare cate judete va trebui sa traversezi pentru acelasi lucru?! Revenind: din punct de vedere juridic, unde am pretentia ca ma pricep, va spun ca politicul nu poate lua decizii cu privire la justitie fara o anticipare serioasa a efectelor unor asemnea masuri, fara studii de impact. Mai bine ar fi daca politicul s-ar preocupa sa finanteze corespunzator justitia pe sistemul existent si sa faca impreuna cu noi tot ce e necesar sa evitam haosul pe care il previzionez pentru momentul in care va intra in vigoare noua legislatie penala, februarie 2014.
Si, ca sa inchei acest subiect: imi este imposibil sa vad reducerea numarului curtilor de apel. Ceea ce, daca – prin absurd – s-ar decide, ar implica mutarea judecatorilor si grefierilor, mutarea procurorilor si marirea sediilor actualelor curti. Or, noi nu avem bani nici de reparat copiatoarele de prin instante sau de renovat sediile care se prabusesc in unele localitati. Ca sa nu mai vorbesc de justitiabilii care vor trebui sa mearga la o mai mare distanta pentru a li se judeca apelurile. Nu, hotarat lucru, asa ceva nu se poate decide politic. Sau numai politic.
Angela Tocila: Ce intelegeti prin societate civila in contextul romanesc? Este aceasta aproape de cetatean si il reprezinta cu adevarat?
Cristi Danilet: Democratia autentica presupune cateva lucruri esentiale: conducerea statului prin reprezentanti alesi prin vot liber, pluralism politic, stat de drept (separatia puterilor, preeminenta legii, egalitatea tuturor in fata ei), pluralism al ideilor, respect al drepturilor omului (dreptul la libertatea fizica, la proprietate, la justitie etc.). Dar democratia este o valoare care presupune respect, coeziune, solidaritate si toleranta intre cetateni – ceea ce fundamenteaza asa numita „societate civila”, adica o structura sociala, mai mult sau mai putin organizata, dar in orice caz in afara celei oficiale, guvernamentale.
Noi insa nu avem cultura democratiei, cu atat mai putin cultura statului de drept (ca respect pentru justitie si independenta ei, in conditiile in care comunismul a insemnat practic incalcarea drepturilor omului) si a societatii civile. Nu stim ce e „democratia”, de abia ne-am obisnuit incepand cu evenimentele triste de vara trecuta cu notiunea de „stat de drept” – cum am putea sti ce e „societatea civila”? Caci asta ar implica interes al celui condus pentru actul de conducere, responsabilitatea celui care conduce fata de cel care presteaza serviciul public, ar implica organizarea in formatiuni apolitice care sa comunice intre ele si apoi ele cu statul. Ar presupune implicare in viata comunitatii. Societatea civila inseamna mai degraba sa dai, decat sa primesti.
Or, comunismul ne-a invatat sa asteptam deciziile luate de sus si statul sa intervina in orice aspect al vietii (si e trist cum, la 24 ani de la Revolutie, mai avem nostalgici dupa locurile de munca date la toata lumea si salariile uniforme, uitandu-se de inchisorile comuniste pentru dizidenti, de securitate, de proprietatea colectiva sau chiar de cozile la lapte). Post-comunismul ne-a invatat sa stam la televizor hipnotizati de spectacolul mediocru din fiecare seara al parelologilor, specialisti in absolut tot, de la viata animalelor de camp la zborurile cosmice. Iar pseudo-democratia pe care o traim in prezent ne-a captat: navigam pe internet, ne dam curajosi in spatele anonimitatii comentand porcos la ziarele online, ori ne facem conturi pe retelele de socializare si ne luam la tranta cu toata lumea. Dar cand e de contribuit in concret la ceva, la analizat o propunere esentiala (cum e cea de revizuire a Constitutiei) sau sa participam la vreun mars sau protest (cum a fost in cazul Hala Matache din Bucuresti) ii lasam pe altii – vesnicii aceiasi, parca – sa actioneze: daca actiunea lor e de succes, profitam cu totii, dar daca rateaza, atunci doar ei sunt cei care o „incaseaza”. Cand vom depasi faza de participat la dezbateri (a se citi „certuri”) inutile si a pierdutului aiurea a timpului si energiei, poate vom intelege mecanismele prin care fiecare dintre noi putem sa punem umarul la cresterea bunastarii sociale. Altfel vom asista pasivi la disparitia cladirilor istorice, defrisarea parcurilor si padurilor, infestarea apei, otravirea alimentelor si imbogatirea exponentiala a nesatulilor. Dupa care vom strange din dinti cand vom afla ca o treime din copiii romani sufera de obezitate sau ne vom da raniti pentru un timp scurt cand unei rude internate in spital i se va refuza tratamentul cu citostatice care se trafica pe bani grei. Si vom accepta, si vom accepta pana cand chiar nu va mai conta vocea sau parerea noastra.
Angela Tocila: Are vreo putere societatea civila din Romania, forta in stare sa schimbe mentalitati, atitudini ?
Cristi Danilet: Daca prin societate civila intelegem mentalul colectiv, implicarea in actiuni pentru comunitate si structuri mai mult sau mai putin organizate pentru a reprezenta aceste interese, credeti-ma ca sunt un partizan al ideii de societate civila. Dar societatea civila nu este doar un mijloc serios de prevenire a abuzurilor statului. Ci, mai mult, este un creuzet in care se plamadeste responsabilitatea si viitorul. Si unde, poate, se nasc viitorii lideri. Nimeni nu se naste politician sau vedeta, manager ori lider de opinie. Lucrurile astea se intampla in timp, exersand. Iar exercitiul este: asumare, actiune, implicare. Si inca un aspect ce trebuie retinut: civismul se face voluntar si in mod gratuit. Or, poate si de asta a fost mai greu pana de curand sa vorbim de societate civila la noi. Pana la urma traim intr-o lume mercantila si o tara saraca – imi permit totusi o remarca: e interesant cat e Romania de saraca si totusi cat de mult se fura in tara asta, la fel cum e interesant sa aud ca lumea nu are incredere in justitie si totusi unul din trei romani e implicat in fiecare an in cate un dosar civil sau penal.
Angela Tocila: Ar fi necesara introducerea educatiei civice in scoli?
Cristi Danilet: Fiica mea cea mica, care e intr-a cincea, studiaza un obiect numit „medierea conflictelor”. Anul trecut a facut „educatie civica”. Acolo invata cateva notiuni utile despre societate si psihologie elementara. Generatiile care am trecut de 35 ani nu am prins asa ceva la scoala.
Oricum, eu cred ca avem nevoie de mai mult: sa invatam cat e de importanta Constitutia, sa intelegem cum e organizat statul si care sunt structurile care ne conduc sau ne apara, sa ne explice cineva drepturile civile si politice, cele sociale si economice, sa ne invete care sunt procedurile de urmat daca un individ ne-a incalcat drepturile sau un functionar ne-a abuzat. Astea sunt chestiuni elementare de care nu prea s-a ocupat nimeni pana acum. Or, generatia tanara e prima care trebuie vizata – are capacitate mare de asimilare, nu are inca prejudecati si fiecare tanar ii poate „inflama” pe cei de acasa.
Totusi, sa nu uitam de generatiile mai in varsta, confruntate direct cu probleme sociale si juridice. Pana la urma faptul ca ne judecam atat de mult – peste 3,3 milioane de dosare anul trecut – arata ca ceva anormal se intampla in Romania: ori sunt multiple incalcari ale drepturilor omului si atunci trebuie sa vedem daca ele se datoreaza legilor proaste sau abuzurilor din partea functionarilor, ori suntem un popor de procesomani si atunci trebuie gasite cai de limitare a acestui comportament. Sau, si una, si alta. In orice caz, din experienta mea de magistrat de 14 ani va spun ca cei care nu cunosc ce sunt drepturile omului, fie le incalca cu usurinta pe cele ale altora, fie au impresia ca sunt incalcate incontinuu drepturile lor ostilizandu-si persoane sau chiar institutii.
Angela Tocila: Ce parere aveti despre rolul judecatorului in educatia juridica din scoli ?
Cristi Danilet: La inceputul anilor 2000 s-au derulat niste proiecte in Romania in cadrul carora organizatii neguvernamentale au pus judecatorii la aceeasi masa cu specialisti din afara sistemului sa discute despre sanctiunile comunitare; alte proiecte au avut ca scop sensibilizarea judecatorilor in materia drepturilor omului. Incetul cu incetul judecatorii s-au deschis catre societate. Apoi insisi judecatorii s-au constituit in asociatii profesionale, ori chiar s-au inscris in ONG-uri cu profil divers (de la arta la domeniul anticoruptiei). Unii au desfasurat actiuni de predare a unor cunostinte minime de drept si organizare judiciara catre elevi si studenti. Am fost implicat si eu in astfel de programe si inca nu am abandonat aceasta practica: uneori sunt invitat sa vorbesc tinerilor despre aceste aspecte, alteori provoc eu asociatiile neguvernamentale in aceasta directie – in ultimii ani am tinut conferinte sau am participat la dezbateri de acest gen in Bucuresti (intalnire cu elevii), Cluj (dezbateri cu liceenii), in Iasi, Galati si Oradea (conferinte in facultati), Timisoara (conferinte pentru oamenii simpli), iar pentru viitorul apropiat am primit deja invitatii sa merg la Arad, Mures, Bistrita, Craiova si Vaslui. Cred ca informatiile de acest gen – despre democratie, stat de drept, justitie, civism – trebuie raspandite cat mai larg si pe toate caile posibile. Un cetatean bine informat este un cetatean puternic.
Angela Tocila: Care este viziunea dvs. asupra metodelor de sensibilizare si educare a populatiei in asa fel incat aceasta sa doreasca sa se implice in viata publica, dar si politica?
Cristi Danilet: Daca unii inca mai critica pe Facebook, la cei mai multi romani sesizez un fel de lehamite: sunt satuli de tot si se considera parte dintr-un popor damnat – numai buni sa asteptam apocalipsa care se tot amana. Nu sunt de acord cu o astfel de conduita: sunt pentru a lua atitudine. Dar asta nu inseamna a critica totul – fac o paralela la politica din aceste zile, care pe unii ii nemultumeste profund: daca se cearta, „De ce se cearta astia tot timpul?!”; daca nu se cearta, „De ce nu se cearta, dom`le?! Au ei ceva interese”. E foarte usor sa critici si sa darami, dar e greu de construit ceva.
Cred ca nu exagerez daca spun ca noi, romanii, avem niste afectiuni sociale de care suferim: scenarita cronica si speculatia ieftina. E foarte periculos sa mai traim asa: Romania e suficient de bolnava – de aceea e utopic sa credem in insanatosirea imediata, dar trebuie sa incepem de undeva. Asa incat daca ne luam ochii de la talk-show-urile de noapte si mutam canalul pe Discovery sau altele de acest gen, poate prindem din zbor ceva idei ce pot sta la baza unor initiative care sa aduca mai tarziu profit. Daca ne dam jos de pe Internet si ne intalnim fata in fata mai des, poate am incepe sa refacem legaturile personale pline de omenie si politete pe care suntem siguri ca multi ni le dorim. Eu fac des asta: ma abordeaza oamenii pe Facebook, iar eu ii invit sa ne vedem: le fac cinste cu un suc si stau de vorba cu ei. Face foarte mult, iar unele discutii chiar s-au transformat in adevarate idei de proiecte pe care le dorim implementate in incursiuni judetene tip caravana, in care magistrati, profesori si lideri de opinii, poate chiar politicieni, se vor intalni cu oamenii simpli. Apropo de civism: cautam in toate judetele doritori de a se implica intr-o astfel de initiativa! Sunt curios cati doritori se vor anunta.
Angela Tocila: Cum vedeti viitorul Romaniei in urmatorii ani ?
Cristi Danilet: Sincer?! Sumbru si instabil… Daca stam, nimic nu se va imbunatati de la sine. Nu doar Romania, ci toata lumea pare angajata intr-o cadere; nu stiu de ce, dar la noi e mai accelerata. Nu cred ca putem opri declinul, ci doar sa il incetinim. Suntem ipocriti daca crezand ca lasandu-i pe altii sa decida pentru noi ne aratam in felul acesta dezamagirea sau dezgustul fata de actuala stare de lucruri, de aceea imi repugna ideea, de exemplu, de a sta acasa in ziua de vot cu justificarea ca nu ai de unde sa alegi – sincer, e o prostie, de fapt o fuga de a folosi cel mai important instrument pe care democratia l-a dat omului de rand, acela de a-si vota reprezentantul. Eu refuz sa fiu un mort viu. Nu pot face parte dintr-o societate contemplativa de genul „pica para malaiata”. Cred in valorile democratiei, in democratia constitutionala (in care toti respectam legea, inclusiv majoritatea, chemata de altfel sa ocroteasca drepturile minoritatii) si participativa (in care cetateanul de rand foloseste mecanisme de responsabilizare a functionarilor, magistratilor sau a alesilor care conduc comunitatile locale ori autoritatile nationale).
Angela Tocila: Daca doriti sa transmiteti un mesaj cititorilor PoliticStand…
Cristi Danilet: E bine ca sunt unii care scriu despre democratie – Doamne, cat am dus lipsa de asa ceva! E bine sa citim ce scriu altii – dar sper sa o facem cu discernamant, ca altfel vom considera executiile publice care se mai practica in presa drept modalitati ale libertatii de exprimare (si credeti-ma ca stiu ce spun – gresim: prin inactiunea noastra incurajam de fapt comportamentul ilicit al celor care, din formatori de opinie, au devenit dezinformatori si chiar teroristi mediatici sadind frica si fundamentand santajul organizat). Dar ar fi mult mai bine sa ne implicam: democratia se asuma, ea nu inseamna nici pe departe comoditate. Ci asumare si atitudine pro-activa, nastere de idei si punerea a lor in practica, pentru implinire individuala, dar si pentru progres si bunastare sociala. E adevarat, facand ceva putem gresi. Dar stand pasivi, sigur nu se schimba lucrurile in mai bine. Pasivitatea nu a dus la schimbare, niciodata.
Libertatea inseamna responsabilitate inainte de toate. Asta e un exercitiu pe care suntem datori sa il facem zi de zi. Si poate realizam ca o evolutie sociala autentica nu poate avea loc decat cu totii, laolalta.
Angela Tocila: Va multumesc pentru acest interviu care, va marturisesc cu toata sinceritatea, m-a surprins intr-o oarecare masura, in sensul ca nu ma asteptam sa gasesc atata implicare si dorinta de schimbare, dar si sensibilitate in acelasi timp. Sunt convinsa ca si cei care nu va cunosc inca, vor avea aceeasi surpriza placuta.
Cristi Danilet: Am realizat in urma cu multi ani ca justitia trebuie sa se faca pentru cetateni. Acum daca si cetatenii – reuniti – in societate civila, pot sustine justitia, vor avea de partea lor cel mai puternic aliat. Se vor simti mai in siguranta. Mai ocrotiti. Sincer, eu cred in NOI. Toate bune si astept sa ne regasim!
* multumim politicstand.com
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
