Curtea de Apel Alba Iulia. Posibilitatea instanței de judecată de a cenzura convenția părților privind exercitarea autorității părintești
24 aprilie 2013 | Raluca CÎRSTEA
Curtea de Apel Alba Iulia a hotărât că instanța de judecată poate cenzura tranzacția părților privind exercitarea autorității părintești.
În speță, Curtea a apreciat că, în mod corect instanţa de apel a înlăturat din convenţia părţilor dispoziția privind modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la copilul-minor exclusiv de către mamă, instanţa neputând valida convenţia părţilor dacă aceasta încalcă prevederile art. 503 C.civ., iar părţile nu se găsesc în situaţiile prevăzute de art. 507 C.civ., interesul minorului nefiind acela de a se separa de tatăl său, în termenii art. 506 C.civ.
”Potrivit dispoziţiilor art. 397 C.civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Conform art. 398 C.civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi de a consimţi la adopţia acestuia. Aşadar, în materia divorţului, noul Cod civil consacră regula în conformitate cu care autoritatea părintească se exercită de către ambii părinţi, doar în situaţii excepţionale, pentru motive întemeiate, putându-se dispune exercitarea ei doar de către unul dintre părinţi. Art. 507 NCC, reţinut de instanţa de apel, enumeră situaţii general valabile care conduc la exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinţilor căsătoriţi şi a celor divorţaţi. Pe lângă ipotezele expuse de art. 507 NCC, pentru motivele întemeiate indicate de art. 398 NCC, instanţa poate dispune exercitarea autorităţii părinteşti doar de către un părinte. Având în vedere conţinutul noţiunii de autoritate părintească, împrejurarea că exercitarea autorităţii părinteşti presupune de fapt exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor referitoare la copil, iar regula consacrată de lege este cea a exercitării ei în comun, instanţa de judecată nu poate accepta în mod automat convenţia părţilor în această privinţă, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii părinţi. În absenţa oricăror probe şi a reţinerii unui motiv pentru exercitarea autorităţii de către unul dintre părinţi, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun.” (Decizia civilă nr. 89 din 26 iunie 2012 pronunţată în recurs de Secţia pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel Alba Iulia, potrivit portalului instanțelor)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
