ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Spre un acces la justiție tot mai limitat
24.04.2013 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Este binecunoscut ca punctul esential de sprijin al unui sistem de justitie – cel putin al unuia ce se pretinde a fi civilizat si demnocratic – este accesul la jusitie (la instanta).

Admis ca atare de mai toate sistemele de drept, reglementat de numeroase instrumente legislative interne si internationale, acest principiu este si produsul a ceea ce numim drept natural, izvorand din chiar natura lucrurilor.

Desigur, si acest drept in discutie, oricat de important este, trebuie exercitat in lumina unor reguli de procedura sau chiar de fond si nu in mod arbitrar. Se poate vorbi chiar despre unele limitari rezonabile ale exercitarii dreptului de acces la justitie.

Se pune intrebarea, insa, unde se incheie limitarile rezonabile si unde incep limitarile excesive.

Ajungand la legislatia si sistemul de justitie din tara noastra, ne exprimam ab initio temerea ca acestea prezinta ingrijorator de multe limitari excesive ale dreptului de acces la jusitie.

In acest context, apreciem ca, cel putin urmatoarele, reprezinta astfel de limitari:

1. Obligativitatea procedurilor prealabile – admise in legislatie si chiar de CEDO, ele sunt considerate a fi un elment menit sa reduca numarul de litigii de pe rolul instantelor judecatoresti; statisticile, insa, demonstreaza ca acest deziderat este foarte departe de a fi atins, iar asta inseamna ca aceste proceduri obligatorii nu sunt decat un obstacol in calea justitiabilului, in a-si realiza si obtine in jusitie drepturile sale legitime (includem aici, desigur, si mult prea celebra “informare asupra medierii”).

2. Taxele judiciare foarte mari, exorbitante uneori – coroborate cu tendinta evidenta a instantelor de a respinge cererile de ajutor public judiciar, in baza unor motive nereglementate ca atare de lege (existenta unui avocat, angajat de parte in cauza ori existenta in patrimoniul partii a unor bunuri, nepurtatoare de fructe civile, care sa poata reprezenta venituri).

3. Cautiunile in cuantum foarte mare, in materia suspendarii executarii silite – coroborate cu practica judiciara, care intr-o proportie covarsitoare, respinge ca inadmisibile (deci, nu ca nefondate!) cererile de reducere ori scutire de la plata acestora.

4. Formalismul excesiv al multor reglementari legale – a se vedea, de exemplu, art. 194 lit. a) NCPC ori art. 1050 NCPC, acest din urma text legal punand aproape in imposibilitate de a-si realiza dezideratul juridic, pe justitiabilul care doreste sa obtina un drept de proprietate prin uzucapiune.

5. Termenele foarte scurte, acordate de anumite instante – paradoxal, chiar daca obiectivul universal valabil este acela de a limita durata proceselor, in multe cazuri, termenele scurte (de 14 zile), coroborate cu sarcini dificile puse in sarcina partilor, contribuie la inmultirea cazurilor de suspendare a cauzelor, in baza art. 1551 CPC ori art. 242 NCPC.

6. Formalismul excesiv al unor instante, care sunt prizonierele interpretarilor strict literale ale textelor legale, dar si ale regulilor de procedura administrativa a solutionarii proceselor – ne referim, exepli gratia, la instante care refuza sa solutioneze la inceputul sedintelor de judecata cauzele aflate in stare de amanare, care impun sarcini impovaratoare partilor etc. – totul intr-un cadru de inflexibilitate, de duritate a limbajului si gesturilor, de dictatura judiciara.

Poate ca aceste cazuri nu sunt singurele; poate ca unele din ele nu reprezinta reale obstacole in calea justitiabilului, asa cum sustinem noi. Este cert, insa, ca limitele – mai mari ori mai mici – aduse dreptului de acces la o instanta trebuie sa fie atent analizate inainte de a fi reglementate.

Florin RADU
avocat, Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Spre un acces la justiție tot mai limitat”

  1. Constantin POPA spune:

    Nu pot decât să fiu de acord cu susţinerile, sintetice, ale colegului meu de breaslă.
    Adaug aici practicile contradictorii ale diferitelor complete ale aceleiaşi instanţe privitoare la apelarea cauzelor.
    Unii judecători refuză apelarea la ordine a cauzei dacă nu sunt prezente toate părţile, lăsând cauza la „a doua strigare”.
    Alţii, dimpotrivă, apelează cauza la ordine, „la prima strigare”, chiar dacă partea prezentă solicită lăsarea la „a doua strigare”, judecătorii motivând că nu există un text legal care să permită o astfel de procedare.
    Am relatat situaţiile extreme, dar între ele există diverse variante, de la judecător la judecător.
    Se pot găsi argumente, în fond, pentru oricare dintre aceste practici. Este, însă, greu de justificat inflexibilitatea magistratului atunci când legea nu îi impune să fie inflexibil sau chiar îi permite.
    Cred că, în astfel de cazuri, magistratul trebuie să aibă în vedere unicul său scop : înfăptuirea justiţiei, egală pentru toţi.
    Formalismul este o piedică în calea justiţiei atunci când este fie lipsit de un temei legal sustenabil, fie exagerat în raport de existenţa unui temei legal şi de finalitatea acestuia.
    Desigur, sunt multe alte situaţii în care formalismul exagerat ori vetust sau inflexibilitatea demnă de o cauză mai bună, nu de „eu sunt Supremul pentru că eu judec şi, de aceea, sunt cel mai deştept”, aduce prejudicii justiţiei noastre.
    Nu trebuie să se înţeleagă această intervenţie ca neapărat o critică (ar fi critici dacă aş zice, spre exemplu, că orgoliul judecătorului, de regulă prea tânăr pentru orgolii de acest gen, îl împiedică să vadă substanţa dincolo de coaja ei), cât mai degrabă o recomandare pentru ca fapte şi aspecte procedurale, până la urmă, minore, să nu răstoarne carul mare al justiţiei.
    Constantin Popa, avocat

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate