Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

De ce vorbim în șoaptă?
25.04.2013 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

În ziua de astăzi ceva nu este normal!

În viaţa de toate zilele, în situaţii banale, cotidiene, departe de orice legătură cu vreo activitate infracţională se vorbeşte în şoaptă.

Sunt situaţii în care poate îţi expui o opinie critică, dezbaţi un subiect controversat, iei o atitudine, toate în faţa unui interlocutor care poate fi colegul, prietenul, ruda sau chiar copilul sau soţul tău.

Deşi nu e nimeni în jur care să te vadă sau să te audă, totuşi vorbeşti în şoaptă.

Mai mult, a devenit atât de frecvent gestul aproape reflex de a „scăpa” de telefon.

De ce?

Ne este teamă că suntem ascultaţi de SRI, de DNA, noi judecătorii, noi procurorii, noi avocaţii, noi toţi românii.

S-a creat o psihoză a ascultatului telefoanelor, o suspiciune generalizată.

Este benefică această stare de spirit în prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie, de crimă organizată, a fenomenului infracţional în ansamblu?

Răspunsul la o asemenea întrebare l-am primit recent când am participat la Curtea de Apel Bucureşti la un seminar iniţiat de ICCJ în colaborare cu Parchetul de pe lângă ICCJ şi SRI vizând, mai ales, prezentarea amănunţită a aspectelor tehnice cu privire la investigaţia penală şi prin procedeul interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice.

Acolo am înţeles că poate fi văzută şi o parte relativ bună în ceea ce priveşte teama că eşti ascultat, care poate ajuta într-un anumit mod la prevenirea fenomenului infracţional, dar am înţeles, mai ales, partea cea mai puţin bună, aceea a unei imagini negative pe care şi-o poate forma cetăţeanul în sensul că serviciile create în slujba sa, fie ele SRI sau DNA, pătrund abuziv în viaţa personală şi ascultă peste tot, zi şi noapte, oriunde şi oricând şi orice.

Cum poţi să crezi că pot fi ascultaţi 20 de milioane de oameni – spunea reprezentantul SRI? Avea dreptate. Nici capacitate tehnică nu există în acest sens.

Am reţinut apoi prezentarea profesionistă şi nuanţată a multiplelor aspecte tehnice, pentru judecător mai puţin accesibile, făcută de reprezentantul DNA.

Dar, mai ales, ca urmare a vizitei efectuate la Centrul Naţional SRI am văzut la faţa locului, această „uzină” a interceptărilor şi înregistrărilor unde pe circuitul deschis de conversaţia reală purtată de suspect şi finalizat prin imprimarea acesteia pe un CD, am constatat că totul aparţine „maşinii” şi nu „omului”, demonstrându-ni-se astfel că orice abuz care nu poate fi decât opera omului, nu poate exista.

Salut această deschidere interinstituţională necesară încrederii magistratului în soluţionarea cauzelor penale în care predomină excesiv de mult, în opinia mea, acest mijloc de probă vizând înregistrările şi interceptările convorbirilor şi comunicărilor.

Dar aş dori, în egală măsură, ca şi organele abilitate în acest front comun al luptei împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, a fenomenului infracţional în ansamblu să fie la fel de deschise şi cu propunerile noastre, din perspectiva noastră, a judecătorului care dă verdictul autorizării şi care trebuie să asigure întotdeauna echilibrul între interesul public invocat de acuzare şi interesul privat invocat de apărare.

Poate prea uşor s-a susţinut că orice ascultare justifică un asemenea echilibru, o anumită proporţionalitate între măsura de supraveghere tehnică autorizată de judecător şi cea a restrângerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.

De aceea, m-a frământat mult cum vor fi reglementate în noul Cod de procedură penală aceste tehnici investigative vizând interceptările audio şi video prevăzute de actualul Cod de procedură penală.

Şi am observat că o atare reglementare în viitorul Cod de procedură penală, în anumite situaţii, este un pas înainte pentru procuror şi un pas înapoi pentru apărător.

Ca să mă edific am întrebat la acest seminar: poate fi instalată o cameră video şi în dormitorul învinuitului sau inculpatului?

Desigur, este o ipoteză teoretică, dar posibilă în viitorul Cod de procedură penală pe care am relatat-o într-un articol anterior.

Mi s-a răspuns atât de ferm, fără rezerve, direct: da, poate fi instalată.

Stau şi mă întreb: în această situaţie posibilă, sper extrem de rarisimă, nu se ajunge oare nu la restrângerea dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, la viaţă intimă familială şi privată, ci la desfiinţarea acestora?

Or desfiinţarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale, mai exact, atingerea existenţei acestora este interzisă de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fie chiar şi atunci când ar prevala interesul public al urmăririi penale.

Precizez totuşi că un asemenea procedeu tehnic de a pătrunde fără ştiinţa persoanei în domiciliul său, ce ne aminteşte de vremuri trecute, poate fi acceptat în cazul unor infracţiuni extrem de grave, cum ar fi spionajul sau terorismul, dar în nici un caz, în opinia mea, pentru descoperirea altor infracţiuni mai puţin grave.

De aceea, consider că, dacă se va păstra această reglementare, nu de a instala un microfon în dormitorul învinuitului sau inculpatului, ci de a instala o cameră video, aşa cum se prevede expres în viitorul Cod de procedură penală, nu vom vorbi pe viitor mai puţin în şoaptă, ci şi mai mult.

Cred, însă, că o atare situaţie nu este benefică nici pentru cetăţean, dar nici pentru SRI sau DNA, aşa cum am arătat.

Ca atare, pentru a analiza impactul pe care-l au asupra cetăţenilor interceptările şi înregistrările audio video, de această dată, nu la nivelul percepţiei publice obişnuite, ci la un nivel poate profesionist, argumentat juridic, simt nevoia de a prezenta în continuare pe parcursul a patru episoade modul în care este reglementată pătrunderea în spaţii private în cazul tehnicilor speciale de supraveghere în reglementare noului Cod de procedură penală.

Sunt critici.

Vreau să fie „auzite” şi poate analizate cu ocazia adoptării proiectului de Lege pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală, aflat astăzi în dezbatere parlamentară.

Dumitru-Virgil DIACONU
judecător, Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “De ce vorbim în șoaptă?”

  1. interceptarile nu ar fi asa de „periculoase” daca colegii dvs judecatori nu ar mai emite mandatele pe banda rulanta, fara ca nici macar sa puna in discutie temeinicia cererilor parchetului. La orice infractiune grava (vezi art.91 ind 1 CPP) – care sunt acele infractiuni grave, unde sunt definite? – se cere AB INITIO mandate de interceptare fara sa nu se fi administrat nici macar un probatoriu prealabil, minimal. Iar judecatorii semneaza mandatele ca primarii.

    in al doilea rind, daca expertii ar fi INDEPENDENTI si nu veniti din rindul expertilor SRI (setviciu care-i si autorizeaza pe acesti experti sa lucreze la INEC) atunci nu ne-ar fi teama ca aceste inregistrari se pot prelucra.

    Dvs, ca judecator la o importanta Curte de Apel, ati vazut vreodata o prelucrare a unor interceptari? Stiti ca ele se pot depista doar daca utilitarul de verificare a acestora are o anumita frecventa pe care „expertii”o ignora si concluzioneaza ca interceptarea este integra? ca si inculpat, daca nu ai un expert parte valoros si care sa nu fie si fricos, esti ca si condamnat.

    Am sa va ofer un exemplu – s-a emis un mandat de interceptare pentru un numar de telefon fix; procurorul a invocat faptul ca acel post telefonic apartine exclusiv conducatorului unei institutii . Dar procurorul stia faptul (si a ascuns acest lucru de judecator) ca respectivul post telefonic era COMUN tututor angajtilor acelei institutii, nefiind un post telefonic atribuit exclusiv invinuitului. Nici aici nu ar fi probleme DACA judecatorul de la fond ar fi avut bunul simt sa elimine inregistrarile depuse ca si proba avind in vedere ca aprobarea lor a fost viciata si ca au existat oameni ce au fost ascultati nelegal.

    niciodata nu voi intelege de ce judecatorii jongleaza in cazuri asa de grave (cum ar fi limitarea drepturilor civile) cu notiuni lipsite de o definitie clara in lege acordind o mai mare credibilitate acuzarii decit acuzatului.

    Poate si pentru faptul ca majoritatea judecatorilor provin din rindul procurorilor?

  2. Florin RADU spune:

    in general, in societatea actuala din RO trebuie sa vorbim in soapta – la propriu sau la figurat. in ultima ipoteza, am in vedere faptul ca, de cele mai multe ori, nu ne putem exprima liber, pt ca ne pandesc la tot pasul o sumedenie de consecinte negative „informale”, ce pot aparea daca ‘afla cine trebuie’ ce am spus.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.