Curtea de Apel Brașov. Posibilitatea valorificării sub aspect probator a interceptărilor telefonice obţinute înainte de începerea urmăririi penale
30 aprilie 2013 | Raluca CÎRSTEA
Curtea de Apel Brașov a hotărât că interceptările telefonice obţinute înaintea începerii urmăririi penale în baza autorizaţiei date de judecător în condiţii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanţa investită cu soluţionarea cauzei în fond, în măsura în care acestea se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză și se găsesc menţionate în procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare întocmit conform art. 224 Cod procedură penală.
În speță, Curtea a apreciat că ”pentru emiterea autorizărilor, atât a celor provizorii cât şi a celei dispuse de judecător au fost respectate dispoziţiile art. 91 ind. 1 şi următoarele din Codul de procedură penală, care nu prevăd că pentru această activitate este necesară începerea în cauză a urmăririi penale. Chiar dacă în cuprinsul dispoziţiilor art. 91 ind.1 alin. 1 Cod procedură penală legiuitorul a prevăzut că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, din cuprinsul aceluiaşi text rezultă că pentru o astfel de autorizare trebuie să existe indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. Faţă de conţinutul acestui text de lege, apare fără îndoială că legiuitorul a avut în vedere etapa urmăririi penale în sens larg, activitate pe care o desfăşoară personal sau o supraveghează procurorul, pentru că altfel nu poate fi imaginată vreo situaţie în care să se dispună autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare în cazul existenţei unor indicii temeinice referitoare la pregătirea unei infracţiuni; într-o atare situaţie începerea urmăririi penale nu s-ar putea dispune de către procuror nici măcar „in rem”, ori în acest caz, interpretând dispoziţiile art. 91 ind. 1 Cod procedură penală în sens strict (…) ar însemna să lipsim de conţinut norma în discuţie. Este adevărat că în decizia nr. 962/25.06.2009 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial nr. 563/13.08.2009 s-a arătat în cadrul considerentelor că administrarea unor astfel de probe (interceptarea şi înregistrarea convorbirilor) este plasată de legiuitor în cadrul primei faze a procesului penal, însă pe de o parte Curtea Constituţională nu a dus raţionamentul până la capăt, ci a făcut referire doar la teza a doua, care face vorbire despre existenţa unor indicii temeinice privind săvârşirea unei infracţiuni – situaţie care, într-adevăr, intră în sfera actelor de punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea şi nu în cea a unor simple acte de pregătire şi pentru care s-ar putea începe urmărirea penală „in rem” – iar pe altă parte, această decizie de speţă prin care, de altfel s-a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, a rămas izolată, în deciziile ulterioare pronunţate Curtea nemaifăcând vreo referire la considerentele avute în vedere în cadrul acestei decizii, nemaireluând raţionamentul exprimat în decizia menţionată şi nemaifăcând vreo trimitere la ea. (…) În decizia nr. 962/25.06.2009, Curtea Constituţională a analizat legalitatea interceptărilor convorbirilor doar din perspectiva lor ca mijloace de probă administrate de procuror în cadrul urmăririi penale ori în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat de nenumărate ori că, atâta timp cât interceptările convorbirilor au fost efectuate anterior începerii urmăririi penale ele au valoarea unor acte premergătoare care pot fi valorificate în cursul procesului penal dacă sunt consemnate în procesul-verbal de care face vorbire art. 224 Cod procedură penală şi care poate constitui, conform alineatului 4 al acestui articol, mijloc de probă.
Chiar dacă textul de lege analizat este perfectibil şi a suscitat discuţii aprinse în literatură şi practica judiciară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (cauza Dumitru Popescu vs. România II) a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006 oferă acele garanţii necesare şi minime împotriva abuzurilor de orice fel şi totodată nu ar fi condiţionată o astfel de interceptare de începerea urmăririi penale în cauză.” (Decizia penală nr. 36 din 19 ianuarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia penală a Curții de Apel Brașov, potrivit portalului instanțelor)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
