Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




18 comentarii | 

Curtea Constituțională vs. Înalta Curte de Casație și Justiție
03.05.2013 | Adrian Toni NEACȘU

Luni, 29 aprilie, Curtea Constitutionala publica un comunicat sec din care ar rezulta ca insulta si calomnia au fost reincriminate in Codul penal. Comunicatul Curtii Constitutionale face referire la admiterea unei exceptii de neconstitutionalitate avand ca obiect art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala. Desi obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este precis determinat si asteptarea procedurala ar fi ca neconstitutionalitatea sa vizeze textul de lege indicat, comunicatul surprinde, precizandu-se ca s-a constatat ca ”dezlegarea data problemelor de drept judecate” prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite nr. 8 din 18 octombrie 2010 este neconstitutionala, contravenind Constitutiei si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007.

1. Trebuie spus raspicat ca decizia Curtii Constitutionale este fara precedent, iar pentru juristi si specialisti este socanta. Curtea Constitutionala s-a comportat ca o instanta superioara Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a anulat o hotarare a acesteia data acum 3 ani. Recursul in interesul legii este o hotarare judecatoreasca pronuntata in conditii speciale numai de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie ”Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.” Deciziile pronuntate in procedura recursului in interesul legii reprezinta principala modalitate prin care instanta suprema indeplineste atributia constitutionala de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei. De aceea, recursul in interesul legii nu este numai o institutie procedurala civila si penala, dar, mai intai, este o institutie care isi are fundamentul juridic in norma constitutionala. Dezlegarile de drept date in procedura recursului in interesul legii sunt obligatorii pentru toate instantele si produc efecte doar pentru viitor.

2. Ar rezulta in mod neindoielnic ca instanta de jurisdictie constitutionala a desfiintat o hotarare judecatoreasca pronuntata de ICCJ in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) din Constitutie, anulandu-i practic acesteia misiunea constitutionala de a asigura interpretarea unitara a legii. In acest moment, cel putin aparent, s-a creat un conflict inimaginabil intre instanta suprema a sistemului judiciar si Curtea Constitutionala, care este o autoritate politico-jurisdictionala situata in afara justitiei. Curtea Constituionala nu face parte din sistemul judiciar si nu infaptuieste justitia.

3. Potrivit Constitutiei, legii si chiar propriei practici de pana acum, Curtea Constitutionala nu se pronunta decat asupra neconstitutionalitatii unor prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanta a guvernului. Potrivit art. 146 alin. 1 lit. d) din Constitutia Romaniei, Curtea Constitutionala „hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial„. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, legea de organizare a Curtii Constitutionale, aceasta se poate pronunta doar asupra „exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei„.
Deci, obiectul verificarilor Curtii Constitutionale il reprezinta intotdeauna numai legea sau ordonanta guvernului, iar niciodata o hotarare judecatoreasca.

4. Curtea Constitutionala si-a arogat dreptul de a verifica constitutionalitatea unei hotarari judecatoresti pronuntate de instanta suprema, depasindu-si in mod evident competentele recunoscute prin Constitutie. In acest fel, Curtea Constitutionala s-a comportat ca o veritabila instanta extraordinara, interzisa in Romania, desfiintand o hotarare judecatoreasca definitiva. Avand in vedere ca deciziile pronuntate in interesul legii sunt obligatorii pentru toate instantele judecatoresti, rezulta ca interferenta Curtii Constitutionale afecteaza intreg sistemul de justitie si pune in discutie stabilitatea tuturor raporturilor juridice solutionate definitiv de instantele judecatoresti. Asumarea in forta de catre Curtea Constituionala a unui drept inexistent de a verifica constitutionalitatea hotararilor judecatoresti reprezinta o adaugare nepermisa la Constituie si un atac la organizarea sistemului de justitie. Potrivit Constituiei, justitia se infaptuieste numai de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti (art. 124). Ori, Curtea Constitutionala s-a pozitionat ca o instanta superioara instantei supreme, verificandu-i si desfiintandu-i acesteia hotararile definitive.

Daca o astfel de actiune in forta vizand atributiile exclusive ale unei autoritati constitutionale ar fi implicat legislativul sau executivul, intreaga societate ar fi descifrat foarte clar ca este vorba despre o lovitura de stat. 

Adrian NEACSU
redactor-sef Pandectele Romane


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Au fost scrise până acum 18 de comentarii cu privire la articolul “Curtea Constituțională vs. Înalta Curte de Casație și Justiție”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Frumos articol si bine documentat

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    s-a intrebat cineva de ce Curtea Constitutionala din Romania nu-si motiveaza hotararile concomitent cu pronuntarea? si de ce i se permite acest lucru? care este motivul/argumentul juridic?

  3. Alin CLINCEA spune:

    Într-adevăr, este discutabilă posibilitatea Curţii Constituţionale de a cenzura în speţă dispoziţiile abrogatoare din Legea nr. 278/2006. Nu neapărat din perspectiva normelor referitoare la abrogare din Legea nr. 24/2000, ci din împrejurarea că prin Constituţie este protejată demnitatea umană ca valoare supremă (articolul 1 alineatul (3), invocat de Curte), însă nu se specifică şi faptul că modul concret de realizare a acestei protecţii ar implica în mod necesar răspunderea penală.

    Totuşi, Constituţia conferă Curţii Constituţionale atributul de a se pronunţa asupra unor chestiuni de constituţionalitate a legilor prin decizii general obligatorii, care nu sunt supuse vreunei căi de atac. O astfel de decizie a fost şi cea din 2007, citată în articol. Prin urmare, decizia din 2010, pronunţată asupra recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – o decizie obligatorie pentru instanţe – ignoră soluţia general obligatorie a Curţii Constituţionale, lăsând-o fără efect în faţa instanţelor judecătoreşti.

    Acest conflict nu era deloc „inimaginabil”, aşa cum subliniază articolul, ci se încadra perfect într-o lege pe care o testăm zi de zi: „ceea ce poate merge rău, va merge rău”. Aici cauza ar fi arhitectura noastră constituţională, cu instituţii construite mai mult cu grija de a nu omite vreo „bunătate” a altor sisteme de drept sau a celui autohton ante- şi interbelic, decât cu intenţia de a răspunde unei necesităţi concrete şi actuale a statului român. Conceperea a două Curţi, una jurisdicţională şi una politico-jurisdicţională, ambele cu autoritatea de a pronunţa decizii obligatorii pentru instanţe, nu exclude posibilitatea (deja realizată) de a pronunţa decizii contradictorii.

    Revizuirea Constituţiei este un prilej pentru a reconsidera rolul Curţii Constituţionale. Aş prefera o secţie constituţională a Înaltei Curţi, cu judecători de carieră, selectaţi pe baza unor criterii mai consistente decât popularitatea în rândul breslei (v. recentele scandaluri privind unii membri ai C.S.M.).
    Controlul de constituţionalitate în România a împlinit de curând 100 de ani şi s-a născut ca o consecinţă firească a necesităţii ca instanţa de judecată (ordinară, independentă, nu desemnată politic) să apere mai întâi Constituţia şi apoi legile care derivă din ea. Nu văd niciun motiv convingător pentru ca această funcţie jurisdicţională să fie transferată, ca în prezent, unei Curţi Constituţionale atât de mult asociate politicului, încât însăşi autoritatea sa este pusă la îndoială cu fiecare nouă decizie care nu e pe placul puterii, opoziţiei etc.

  4. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Curtea Constitutionala este astfel organizata din anul 2003. Politicienii patriei, respectiv cetatenii, prin vot, au girat aceasta organizare. Vorba romanului, nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste. In rest, numai bine!

  5. Liviu BORDAS spune:

    Daca obiectul cererii era acela al neconstitutionalitatii art.414 ind.5 alin.4 C.pr.penala, decizia Curtii trebuia sa se refere strict la acest aspect. Simplu, ca in toate deciziile pronuntate: admite sau respinge exceptia.

    Ce cauta in decizie referiri la o chestiune fara nicio legatura cu constitutionalitatea amintitului articol? Si, pana la urma, este acel articol conform sau nu cu Constitutia? La asta trebuia sa raspunda Curtea.

    „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Asa suna articolul cu pricina. Daca este neconstitutional, atunci nicio decizie a ICCR pronuntata in materia recursului in interesul legii nu va mai fi obligatorie pentru instantele de judecata. Daca este constitutional, atunci Decizia ICCJ nr. 8 din 18 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este perfect constitutionala, indiferent de felul in care instanta suprema a inteles sa dezlege problema de drept supusa atentiei sale.

    Asta, daca admitem ca ar fi fost treaba CCR sa se pronunte cu privire la o decizie a Inaltei Curti. Cu alte cuvinte, daca am admite inadmisibilul.

    Pe cand declararea ca neconstitutionala a unei decizii a CEDO?

  6. Sebastian VASILESCU spune:

    Pogorat de pe plaiurile dreptului civil, dl Adrian Neacsu vine in fata publicului cu o falsa conceptie asupra Constitutiunii. Prin neclintita opinie, domnia sa prefera solutionarea problemei in spirit civilist. „Dom’le, nu scrie in contract, nu e voie.” Este greseala profesorilor nostri de drept constitutional care nu le explica studentilor ca textul Constitutiei nu se interpreteaza rigid. Este pacatul celor care ies in public sustinand, dupa ce au citit doar ceea ce le place, ciudatenii juridice.
    Art. 1 (4) din Constitutie: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”
    Ce inseamna „democratie constitutionala”? Cine pazeste Paradisul? Cine vegheaza asupra constitutionalitatii RIL-urilor? Daca nu scrie in Constitutie, nu se poate, nu e voie, e prohibit? E RIL-ul o vaca sfanta? La ce bun atunci Curtile Constitutionale?
    Adevarat, decizia CC este contrara spiritului promovat de CEDO. Dar a sustine ca CC nu are voie sa-si exercite controlul de constitutionalitate asupra RIL-urilor pentru ca nu scrie la evanghelie, e gresit completamente.

  7. Florin RADU spune:

    @sebastian vasilescu:
    si eu sunt un mare sustinator si promotor al interpretarii flexibile a legii.
    dar asta nu inseamna ca putem adauga la lege.
    or, a spune ca ccr poate exercita controlul de constitutionalitate si asupra ril-urilor – asta e adaugare evidenta la lege. pe linia asta de gandire, am putea ajunge sa afirmam ca ccr se poate pronunta si asupra hotararilor judecatoresti; ‘ce conteaza ca nu scrise in lege?! – o interpretam noi flexibil’.
    nu, nu se poate.
    dincolo de asta, din toate partile vin semnale ca procurorii si judecatorii vor aprecia in continuare ca insulta si calomnia raman dezincriminate.

    • Sebastian VASILESCU spune:

      Dreptul constitutional este un domeniu mult prea delicat ca sa se intre aici cu incaltari de civilist sau de penalist.

      Teoria dvs, ca si cea a autorului acestui articol, este una desueta, demna de un regim apus acum mai bine de 20 de ani.

      A sustine ca instantele de contencios constitutional nu au voie sa adauge la lege este eronat si neproductiv. Constitutiile se interpreteaza precum tratatele internationale, adica teleologic. „Teleologic” inseamna sa-ti scoti, in primul rand, ochelarii de cal.

      Prin analogie, drepturile care nu-si gasesc consacrare expresa in Conventie, dar care au fost garantate pe cale jurisprudentiala de catre CEDO, ar semnifica, potrivit opiniei dvs, o adaugare la textul Conventiei. Altfel spus, lumea trebuie sa ramana proasta, pentru ca nu ai voie sa adaugi la textul legii.

      Fiecare interpretare a unei Curti Constitutionale adauga cate putin la lege. Cititi hotararile instantelor de contencios constitutional CIVILIZATE: cele ale CS a US si ale Bundesverfassungsgericht-ului.

      Ce argument este asta: „din toate partile vin semnale ca procurorii si judecatorii vor aprecia in continuare ca insulta si calomnia raman dezincriminate”??? Unul ad populum, cumva? Daca judecatorii CC nu au voie sa adauge la Constitutie, de ce ar avea-o procurorii si judecatorii? Unde-i logica?

      Si va intreb: Cine este interpretul oficial al Constitutiei?
      Cine controleaza constitutionalitatea RIL-urilor? In ciuda opiniilor „contrariatilor”, Curtea Constitutionala nu trebuie transformata intr-o instanta sovietica in care hotararile se dau asa cum o prescrie rechizitoriul procurorului.

      In privinta interpretarilor Constitutiei, ati face bine sa cititi „din toate partile” si mai apoi sa va pronuntati. Fireste, o puteti face si fara, in virtutea mult-indragitei si clamatei libertati de exprimare, insa lipsindu-va ceva esential: puterea de convingere.

      • Florin RADU spune:

        deci, dupa dv., ccr se poate pronunta asupra oricarui act juridic, fara sa se declare necompetenta, fara sa respinga ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate, ci doar eventual, ca nefondata.
        de exemplu, o autorizatie de constructie, eliberata de primarie, poate fi atacata la ccr ?!
        dar o decizie de pensionare, emisa de casa de pensii ?!
        dar o hotarare judecatoreasca ?! putem atacata, d.p.dv.d.v., la ccr, hotararile judecatoresti ?!

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        @ domnul Florin Radu: nu știu dacă putem ataca o autorizație de construcție la CCR (în alte țări se poate) dar un RIL cu siguranță putem ataca. Mă gândesc chiar să pregătesc un articol pentru JURIDICE.RO în care să arăt (cu argumente luate din doctrină/practică/drept comparat/interpretare a dispozițiilor constituționale) de ce CCR are OBLIGAȚIA (nu doar dreptul) de a controla constituționalitatea unui RIL al ÎCCJ. 🙂 dar consider că trebuie așteptată mai întâi motivarea CCR. (iar nu înțeleg de ce își motivează decizia după ce se pronunță – chiar această procedură este contrară unui drept fundamental apărat de altfel de chiar Constituția României)

      • Liviu BORDAS spune:

        „A sustine ca instantele de contencios constitutional nu au voie sa adauge la lege este eronat si neproductiv”, sustine domnia voastra. Neproductiv, poate. Eronat, in niciun caz.

        Citeam un argument in favoarea Curtii, ceva de genul „daca decizia intr-un RIL este obligatorie pentru toate instantele, atunci acea decizie este asimilabila legii si poate fi cenzurata sub aspect de neconstitutionalitate de catre CCR”. Argumentul deschide o veritabila Cutie a Pandorei. Astfel, daca (in intelepciunea sa) CCR va face din aceasta decizie un precedent, atunci nu mai este decat un pas pana la un alt rationament, si mai pagubos: daca solutia data in RIL (asimilabila legii prin obligativitatea ei) este o decizie si daca CCR poate cenzura astfel o decizie a ICCJ, atunci ea poate cenzura pentru neconstitutionalitate orice decizie a ICCJ. Vom avea astfel, pe cale jurisprudentiala, prin interpretarea teleologica a Constitutiei, un nou recurs, cel constitutional.

        Credeti ca ar fi posibil? Daca admitem ca CCR poate adauga la lege, atunci raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ.

        „Cine controleaza constitutionalitatea RIL-urilor?”, va intrebati, deloc retoric. Nimeni, va voi raspunde, pentru ca, oricat ar „adauga la lege” o decizie a CCR, ea, Curtea adica, nu poate adauga atat de mult incat sa se constituie intr-o suprainstanta.

        A, daca nemultumeste pe cineva faptul ca o astfel de decizie a ICCJ scapa controlului de constitutionalitate, solutia este cu totul alta decat cea gasita de CCR. Inaplicabila in prezent, ea poate deveni aplicabila in viitor, dar numai prin modificarea prin lege a competentei Curtii. O noua Constitutie ar putea conferi puteri sporite Curtii, aceasta devenind instanta de control in materia RIL. Ori, de ce nu, in materia hotararilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Sau, in functie de o alta opinie, ar putea sa o desfiinteze, trecand in ograda ICCJ atributiile controlului de constitutionalitate.

        Raman, cu riscul de a deveni vizibili si in ceea ce ma priveste „ochelarii de cal”, la convingerea potrivit careia (pentru a ramane in domeniu hipic) CCR a cam sarit calul.

        Nu am „darul” de a contrapune argumentelor de bun simt argumentul suficientei. Nici macar nu imi propun sa incerc.

        • Sebastian VASILESCU spune:

          Nu am gasit pui de constitutionalism in argumentatia dvs. Retin doar ca nu aveti nu-stiu-ce dar si mai retin ca asta nu este un argument.

          Cum interpreteaza Curtile Constitutionale, ce metode folosesc… v-ati pus intrebarea asta vreodata? Daca CEDO are voie sa „adauge” la Conventie, Curtea Constitutionala de ce nu ar avea voie sa adauge la Constitutie (fireste, in limitele bunului simt, pe care il invocati, adica ale starii de „veghe constitutionala”)?
          Care este menirea unei Curti Constitutionale? Eu cred ca trebuie sa asigure in primul rand protectia drepturilor fundamentale, iar atunci nu conteaza ca ea se transforma intr-o „suprainstanta”. Important este rezultatul. Din pacate, nu sunt de acord cu solutia Curtii, dar asta nu ma impiedica sa spun ca RIL-urile pot fi supuse controlului de constitutionalitate.

  8. Florin RADU spune:

    @mihaela:
    cf art 2 din legea 47/1992 privind organizarea c.c.r., aceasta institutie are ca obiect controlul de neconstitutionalitate a: legilor, ordonantelor de urgenta si a regulamentelor parlamentului.
    avem, deci, o legiferare LIMITATIVA a atributiilor ccr.
    poate ca, de lege ferenda, trebuie sa extindem atributiile ccr (desi unii sustin ca, dimpotriva, ccr trebuie desfiintata).
    dar, asa cum e legea acum, ccr nu are atribuia de a se pronunta asupra altor chestiuni decat cele aratate expres in legea 47 si eventual, in alte legi speciale.
    sa se modifice legea 47 si sa scrie expres si clar ca ccr se pronuntat asupra RIL-urilor; si tunci nu mai e nici o problema.
    daca ar fi cum sustii tu si dl. vasilescu, ar insemna ca putem investi ccr cu orice, inclusiv cu controlul hotararilor judecatoresti, ceea ce este o aberatie uriasa.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      nu înseamnă să putem investi CCR cu orice. ci doar cu controlul RIL-ului. plus, haideți să pășim pe teritoriul dreptului Uniunii (și în domeniul de aplicare al Cartei DFUE – acest minunat instrument) – apropo, dreptul Uniunii formează cam 80% din totalitatea dreptului intern al unui stat membru UE – și dacă judecătoria din Băilești poate înlătura un RIL pentru că îl consideră contrar Cartei DFUE ( analogie, contrar Constituției) de ce nu ar putea un judecător constituțional să înlăture un RIL contrar Constituției?

  9. tovarasi avocati 🙂 legea spune CLAR si LIMITATIV ce poate fi controlat de catre CC- cititi si recititi art 2 si art. 11 din legea 47. ce nu vi se pare clar de tot argumentam daca un RIL poate fi verificat sub aspectul constitutionalitatii?

    indiferent de argumente, vi se pare OK ca CC sa poata cenzura o decizie ICCJ? unde in Europa o decizie a Curtii Supreme poate fi cenzurata in contencios constitutional?

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      1.cine interpretează respectiva lege? CCR cumva?
      2. să ridice mâinile în aer cine este specializat în drept constituțional (nu doar cei care au trecut examenul în anul I)
      3. în Germania, o decizie a Curții Supreme poate fi cenzurată în contencios constituțional. ( ba chiar, adiacent, se obligă ea, Curtea Supremă, să pună mână să trimită o întrebare preliminară la CJUE – ca să vezi!)
      De altfel, cu stimă,
      Mihaela

  10. Fără să intru pe fondul problemei dezbătute, doresc doar să vă supun atenţiei o serie de trei articole ale profesorului D. C. Dănişor, cu titlul „Înţelegerea trunchiată a competenţei exclusive a Curţii Constituţionale în domeniul contenciosului constituţional”, apărute în Pandectele Române, nr. 10/2010 (partea I), nr. 3 şi 5/2011 (părţile II şi III). Domnul profesor are o argumentaţie foarte greu de combătut în sensul interpretării lato sensu a noţiunii de „lege” în contextul contenciosului constituţional astfel încât să fie permis CCR controlul RIL-urilor. Acesta este doar unul dintre multele puncte pe care dumnealui le susţine cu privire la înţelegerea trunchiată a competenţei CCR. Cred că o recitire a acestor materiale este mai mult decât binevenită în contextul actual, şi cred că o dezbatere în acest sens ar trebui să aibe în vedere şi argumentele conţinute în ele. (Nu mă pot abţine totuşi şi de la un comentariu personal, dincolo de discuţiile tehnice: mi se pare pur şi simplu dezamăgitor că o Curte Constituţională este atât de determinată să ştirbească o libertate fundamentală…).

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      CCR s-a hotărât doar(!) să aloce o protecție mai sporită (așa cum permite articolul 20 din Constituție) dreptului la viață privată. Bineînțeles că astfel „conferă” o protecție mai redusă (dar nu sub CEDO – e loc de argumentat) libertății de exprimare.Observăm aici deja un conflict raportat la articolul 20, articol ce permite o protecție sporită fie prin lege (legea de dezincriminare) fie prin Constituție. Prin lege, s-a hotărât o protecție mai sporită libertății de exprimare. Prin Constituție, CCR a decis să confere o protecție mai sporită dreptului la viață privată.
      Întrebarea este: printr-o astfel de decizie se aduce atingere cumva substanței (acel „kernel”) acelui drept fundamental? Dacă nu, este perfect constituțional! 😀 Dacă da, așteptăm condamnarea României la CEDO (dacă o astfel de cerere va fi admisibilă). Până atunci, așteptăm motivarea.( în mod normal, nu ar fi trebuit să așteptăm)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.