Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
3 comentarii

Supravegherea video, audio sau fotografierea şi pătrunderea în spaţii private
03.05.2013 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

Identificându-se în tabloul larg prezentat al tehnicilor speciale de investigare sau de supraveghere sau cercetare prevăzute de art. 138 din noul Cod de procedură penală ca şi procedee probatorii, tehnica de supraveghere prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. c) în  care, în principal, este identificată  tehnica supravegherii video, iar în subsidiar cea audio sau prin fotografiere,  se impune o analiză în continuare a acesteia sub aspectul modurilor în care ea poate să fie realizată prin pătrunderea în spaţii private.

Ceea ce surprinde într-un mod de neacceptat, în opinia mea, astăzi într-un stat de drept este că în procedura emiterii mandatului de supraveghere tehnică procurorul poate solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi, odată cu cererea formulată în acest sens „şi încuviinţarea ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice” (art. 140 alin. (2) teza finală).

De asemenea, în cazul în care această cerere este apreciată ca întemeiată şi se dispune emiterea mandatului de supraveghere tehnică, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi trebuie să cuprindă printre altele „în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spaţii private menţiunea privind încuviinţarea solicitării ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea  măsurii supravegherii tehnice” (art. 140 alin. (5) lit. h).

Aceste două texte de lege ale art. 140 alin. (2) teza finală şi ale art. 140 alin. (5) lit. h) pot fi considerate sediul materiei ce reglementează pătrunderea în spaţii private pentru a fi realizată tehnica specială a supravegherii video, audio sau prin fotografiere a persoanei suspecte de pregătirea sau săvârşirea vreunei infracţiuni.

Mai mult, este suficientă o simplă sesizare, fie chiar din oficiu – unele  din sesizările Serviciului Român de Informaţii sunt deseori preluate de organele abilitate ca şi sesizări din oficiu – din care să rezulte că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale pentru ca organul de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale (art. 305 alin. 1) existând, astfel, cadrul procesului adecvat pentru folosirea unor tehnici speciale de investigare de către procuror sau de către judecător (art. 306 alin. 5).

În condiţiile în care nu se mai efectuează acte premergătoare ca în actualul Cod de procedură penală pentru a se verifica temeinicia sesizării, este legitimată astfel, chiar de la prima sesizare pătrunderea organului judiciar, fie el poliţist sau procuror sau altă persoană abilitată, în domiciliul persoanei fără consimţământul acesteia în vederea supravegherii tehnice video, audio sau prin fotografiere.

O atare modalitate ne poate aduce aminte de vremurile pe care le consideram apuse ale securităţii, când era suficientă informarea de la „sursă” pentru a cerceta şi urmări o persoană, urmând apoi trimiterea în judecată. Mai grav, chiar dacă existau astfel de fapte de pătrundere în domiciliul unei persoane – şi erau – totuşi, nicicând n-au fost legitimate printr-o lege aşa de importantă şi de capitală în materie penală, cum este Codul de procedură penală.

Această reglementare nu se regăseşte nici în actualul Cod de procedură penală intrat în vigoare în anul 1969, cod ce a stat la baza politicii penale a statului totalitar, ceea ce înseamnă un evident regres atât de pronunţat, cu consecinţe atât de grave pentru persoana în cauză şi pentru familia sa.

De menţionat, că textul vizând pătrunderea „în spaţii private” este parcă „ascuns” într-un plan secundar mai puţin vizibil, nu uşor de identificat la prima vedere, comparativ, de pildă, cu proiectul noului Cod de procedură penală prealabil adoptării prin lege, în care se menţionează chiar la început, odată cu prezentarea tehnicilor speciale de supraveghere în cazul supravegherii video, audio sau prin fotografiere, că aceasta se face „în spaţii private sau în locuri publice”, aşa cum rezulta din conţinutul art. 136 alin. (1) lit. c) din proiectul noului Cod de procedură penală în forma în care era înainte de adoptarea sa prin Legea nr. 135/2010.

Mai exact, mai concret, cu titlu exemplificativ, prin noua reglementare a procedurii penale, cu referire la aspectul analizat, se dă posibilitatea organului de cercetare sau urmărire penală, fie el procuror, poliţist ce efectuează cercetarea penală sau alţi lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori alte organe specializate ale statului (art. 142 alin. 1) să pătrundă fără consimţământul proprietarului fie el suspect sau inculpat în locuinţa sa şi să instaleze o cameră de supraveghere video.

Interesant de subliniat, că pătrunderea în spaţii private, aşa cum rezultă din conţinutul textelor arătate art. 140 alin. (2) teza finală sau art. 140 alin. (5) lit. h) vizează numai măsura de supraveghere video, audio sau prin fotografiere prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. c) ce se poate realiza în principal prin instalarea unei camere de supraveghere video, nu şi pătrunderea în acelaşi spaţiu privat fie el locuinţă, pentru a instala, de pildă, un microfon şi a înregistra convorbirile telefonice ce vizează cealaltă tehnică de supraveghere şi cercetare prin interceptarea convorbirilor şi comunicărilor prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. a).

Se poate ajunge astfel, la concluzia că în condiţiile tehnicii actuale nu s-ar mai impune pătrunderea în spaţii private pentru instalarea unui microfon întrucât interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se poate realiza atât de uşor şi de la distanţă încât nu mai este necesar să se pătrundă în domiciliul persoanei vizate.

Cum însă supravegherea video în condiţiile aceloraşi tehnici avansate din ziua de astăzi este mai greu a fi realizată de la distanţă fără a pătrunde în domiciliul persoanei, iată, legiuitorul a găsit soluţia adecvată de a pătrunde în domiciliul persoanei suspecte sau inculpate şi de a instala camera video pentru ca aceasta să poată fi filmată, nu numai ascultată, totul în numele interesului general al prevenirii şi reprimării faptelor penale.

Ca urmare a instalării camerei video, aceasta înseamnă că „mişcările” persoanei ori „alte activităţi” aşa cum pretinde textul art. 138 alin. (6) din noul Cod de procedură penală vizând viaţa intimă, familială şi privată a persoanei, desfăşurată în locuinţa sa în componentele sale clasice, sufragerie, bucătărie, dormitor – în textul art. 140 alin. (2) şi alin. (5) lit. h) vorbindu-se de „spaţii private indicate” pentru „a activa sau dezactiva mijloacele tehnice” – poate să constituie zi şi noapte, chiar în spaţiul cel mai intim al vieţii de familie, cum ar fi dormitorul, obiectul monitorizării organului de cercetare sau urmărire penală.

În condiţiile de astăzi în care însă, în ţara noastră, orice interceptări sau înregistrări audio sau video în cauzele de rezonanţă pentru comunitate sau societate apar în mass-media, mai ales la televiziune, fără ca organele abilitate să ia măsuri ferme de stopare a unor asemenea practici, ce denotă larga vulnerabilitate a sistemului judiciar sub acest aspect, ignorându-se sau chiar sfidându-se caracterul nepublic al anchetei penale, este de la sine înţeles ce consecinţe devastatoare pot avea publicarea înregistrării video cu imaginile suspectului, a locuinţei sale, a membrilor familiei sale asupra dreptului său fundamental la viaţă intimă, familială şi privată.

Este adevărat că noul Cod (art. 142 alin. 3), ca de altfel şi-n actualul Cod de procedură penală, se prevede că persoanele care realizează tehnic această măsură a supravegherii video sau audio sau prin fotografiere au obligaţia să păstreze secretul operaţiunilor efectuate, întrucât încălcarea acestor obligaţii este pedepsită de lege, dar asemenea prevederi nu au constituit şi nu constituie încă o piedică a publicării unor asemenea înregistrări audio sau video în spaţiul public prin mass-media, aşa cum se procedează frecvent astăzi.

Dumitru-Virgil DIACONU
judecător, Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Supravegherea video, audio sau fotografierea şi pătrunderea în spaţii private”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Frumos articol, bine documentat

  2. ANONIM spune:

    Buna seara. Articolul este bine intentionat, dar cred ca putin MODERAT (gen Antena 3). Domnule judecator, omiteti sa spuneti niste adevaruri:
    1. faptul ca exista scurgeri spre presa (de multe ori fiind acuzati judecatorii sau procurorii, fara a spune ca avocatii sunt cei care divulga) si nu se aplica legea, mai ales ca NCP are infractiuni stricte in acest sens, nu inseamna ca in toate cazurile se intampla telejustitia. iar in cauzele in care se impun astfel de masuri sa nu pot fi realizate, de FRICA SA NU AJUNGA IN PRESA. Apropoo, de ce nu sunt sanctionate televiziunile care divulga imaginile? ele stiu doar sa se isterizeze ca vai ce telejustitie se face, uitand ca ei sun canalul care duc la aceasta telejustitie.
    2. criminalitatea din romania este la un nivel ridicat care impune in unele cazuri si restrangeri ale drepturilor si libertatilor. In STATE DE DREPT restrangerile in astfel de cazuri sunt mult mai dure, dar noi uitam sa spunem acest lucru.
    3. de multe ori organele statului patrundeau in imobile, ilegal spun eu, pentru a monta astfel de aparatura. faptul ca in NCPP acest fapt va fi analizat si cenzurat de judecatori este foarte bine. astfel, ca judecatori putem spune daca se poate patrunde in astfel de imobile sau nu. iar daca s a patruns, fara drept, vom avea temei pentru a i trage la raspundere.
    4. sunt tanar, nu am prins comunismul decat in scoala general, dar a ajuns sa ma irite orice evolutie legislativa sa fie asimilata cu comunismul. acele vremuri au apus de mult. e de datoria noastra de a i condamna pe cei care fac abuzuri.
    In incheiere, vreau sa spun ca nu sunt de acord cu abuzurile, acestea au dus la lipsa de incredere in sistemul de justitie, dar nici sa i plangem atat de mult pe saracii infractori. Am ajuns sa protejam mai mult infractorii decat victimele. Infractorii au drepturi, dar victimele? Infractiunile de trafic de persoane cum ati dori stimate coleg sa le probeze politstii? pe declaratiile fetelor abuzate, care stau cu frica in san ca vor fi omorate ele sau familiile lor? sau printr o camera amplasata de un investigator sub acoperire din care sa reiasa fapta.
    Repet, articolul pe fond e bun, tonul e unul patetic, parce e scris de MODERAT :)))

  3. Radu Cătălin GURA spune:

    Dmnule/doamna „ANONIM” (chiar… va place sa vi se spuna astfel ?) Decat un nevinovat condamnat, mai bine 3 vinovati neprinsi.. nu credeti ? De-a lungul istoriei ati sesizat ca de cate ori drepturile si libertatile au fost ingradite (pe diverse motive super-justificate de puterile vremurilor) societatea, in ansamblu, s-a mai deteriorat cate putin ? Vorbiti despre comunism (desi recunoasteti ca nu stiti despre ce e vorba), dar as fi vrut sa vad cum ati fi putut, in acele vremuri, sa scrieti liber ceea ce exprimati astazi…
    Niciodata nu voi putea intelege cum accepta unii oameni sa li se ingradeasca, putin cate putin, drepturile fundamentale si, mai mult, sa le si multumeasca bravilor conducatori pentru asta… Cu siguranta Politia si Parchetul ar fi foarte fericiti ca fiecare dintre noi sa purtam asupra noastra cate un dispozitiv de localizare, sa avem camere de supraveghere si microfoane chiar si in baie (sigur…cei obligati sa pastreze secretul gemetelor vor fi sanctionati daca incalca aceasta obligatie 🙂 – eventual cu o mustrare – ), iar domniile lor sa supravegheze, in ture si cu sporul de noapte aferent, toate activitatile noastre zilnice. Nu ca i-ar interesa, dar asa… pentru prevenirea infractionalitatii, care apropos, daca nu stiati, nu a fost eradicata niciodata de cand omul a scos primul diftong inteligibil.
    Cred ca uneori faceti o mica confuzie (intentionata, cred eu) intre obligatiile procurorilor/judecatorilor si ale avocatilor… Avocatul face si TREBUIE sa faca, folosindu-se de toate mijloacele permise de lege, tot ce poate pentru a-si apara clientul ! Si daca asta inseamna telejustitie, o va face… Glumiti cand sustineti ca elemente din dosar ajung la presa prin intermediul avocatilor 🙂
    Am citit multe din comentariile dvs. si uneori am senzatia ca sunteti in ipostaza tinerilor care azi intreaba: „cuuum ? atunci nu exista internet ? si ce faceati toata ziua ?”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.