BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Hunedoara. Ordin de protecție. Condiţii de instituire. Dovedirea pericolului asupra vieţii şi integrităţii fizice şi psihice
14.05.2013 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Deşi reclamanta afirmă că este agresată fizic, terorizată şi ameninţată, atât ea, cât şi fiica minoră a părţilor, totuşi aceasta îşi retrage plângerile împotriva pârâtului.

Aceasta împrejurare este de natură a ridica suspiciuni cu privire la starea de pericol pe care o generează pârâtul şi o resimte reclamanta, atâta timp cât, deşi solicită instituirea unui ordin de protecţie, dat fiind că viaţa şi integritatea fizică şi psihică a sa şi a fiicei sale minore ar fi puse în pericol prin comportamentul pârâtului, reclamanta îşi retrage plângerile penale, considerând, prin urmare, că pericolul faţă de reclamantă şi fiica minoră a părţilor nu primează în faţa binelui pârâtului.

(Tribunalul Hunedoara, Secţia civilă, dec. nr. 778/R/2012, publicată in Revista „Hunedoara Juridică”, nr. 1/2013, p. 138-141).

Prin sentinţa civilă nr. 1494/CC/2012 a Judecătoriei Deva, a fost respinsă cererea de instituire a unui ordin de protecţie, formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul P.G., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 25/2012, ordinul de protecţie constând în obligațiile şi măsurile prevăzute în acelaşi text legal de la litera a) la h), se dispun în măsura în care viaţa, integritatea psihică ori libertatea solicitantului este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei.

Prin urmare, reclamanta trebuie să dovedească nu doar existenţa unor acte de violenţă, dar pericolul creat de aceste acte.

În cererea adresată instanţei, reclamanta învederează faptul că pârâtul a agresat-o fizic, însă nu a depus nici un act din care să rezulte aceste agresiuni şi nici nu a dorit administrarea altor probe.

Mai mult, existenţa unor plângeri penale formulate de reclamantă împotriva pârâtului, plângeri soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. h  C. pr. pen., datorită retragerii plângerii motivat de faptul că reclamanta consideră că existenţa acestor plângeri ar duce la pierderea locului de muncă al pârâtului, nu duce la concluzia că pârâtul se face vinovat de faptele de care este acuzat.

În plus, deşi reclamanta afirmă că este agresată fizic, terorizată şi ameninţată, atât ea, cât şi fiica minoră a părţilor, totuşi îşi retrage plângerile împotriva pârâtului.

Aceasta împrejurare este de natură a ridica suspiciuni cu privire la starea de pericol pe care o generează pârâtul şi o resimte reclamanta, atâta timp cât, deşi solicită instituirea unui ordin de protecţie, dat fiind că viaţa şi integritatea fizică şi psihică a sa şi a fiicei sale minore ar fi puse în pericol prin comportamentul pârâtului, reclamanta îşi retrage plângerile penale, considerând, prin urmare, că pericolul faţă de reclamantă şi fiica minoră a părţilor nu primează în fata binelui pârâtului.

Ordinul de protecţie, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existenţă a unor acte de violenţă fizică, psihologică sau de altă natură.

Instanţa a dat posibilitate ambelor părți de a administra probe în susţinerea argumentelor lor, însă reclamanta nu a dorit administrarea unor alte probe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamanta P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În expunerea de motive, s-a arătat în esenţă că instanţa de fond a respins cererea motivând faptul că acțiunea nu a fost dovedită, iar faptul că a prezentat certificate medico – legale şi plângeri depuse împotriva acestuia, plângeri care au fost retrase, atestă faptul că reclamanta nu a considerat la acel moment că pârâtul ar constitui o ameninţare la adresa integrităţii fizice şi psihice a acesteia şi fiicei sale minore.

Solicită a se observa că această apreciere nu are suport real, la momentul la care reclamanta a retras plângerile penale formulate împotriva pârâtului, acţiunea de divorţ a fost suspendată, în vederea împăcării părtilor, o plângere penală depusă constituind, la acel moment, un factor care ar fi perturbat intenţia de împăcare a părţilor. În aceste condiţii, reclamanta nu a considerat că acţiunile pârâtului nu sunt o ameninţare, ci a considerat că este posibil ca acesta să-şi schimbe comportamentul şi să reia viaţa de familie.

În data de 04.07.2012, reclamanta a fost din nou victima violenţelor pârâtului, semn că acesta nu s-a schimbat, comportamentul său violent persistând faţă de faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, mutându-se cu minora într-o locaţie departe de pârât, atestă temerea reclamantei pentru viaţa sa şi a fiicei minore.

Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru.

Deliberând asupra recursului formulat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi din oficiu, în limitele art. 3041 C. pr. civ., Tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în condiţiile art. 312 C. pr. civ., reţinând în motivare următoarele aspecte:

Astfel cum a reţinut în mod just instanţa de fond, instituţia ordinului de protecție, reglementată prin Legea nr. 25/2012, are o natură exhaustivă de drepturi, negăsindu-şi aplicabilitatea decât în condiţiile dovedirii necesităţii măsurii solicitate.

Reclamanta nu a dorit administrarea nici unei probe în sprijinul dovedirii cererii sale, or, cine face o propunere în faţa instanţei este obligat să o dovedească.

În calea de atac a recursului, reclamanta a depus la dosarul cauzei copiile xerox a două procese verbale de sancţionare contravenţională a pârâtului P.G., pentru fapte ce se circumscriu dispoziţiilor art. 3 al. 1 pct. 2 şi art. 4 al. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.

Tribunalul constată că aceste procese verbale sunt datate la 09.01.2012, respectiv 26.01.2012.

Cum acţiunea de faţă este promovată doar la data de 20.07.2012, pentru fapte săvârşite cu șase luni înainte, se reţine ca acestea nu pot justifica urgenţa cererii reclamantei.

Mai mult, în prezent părţile nu mai locuiesc împreună, astfel încât nici măsura evacuării pârâtului din domiciliul conjugal, nici măsura interzicerii pârâtului de a se apropia de reclamantă nu apar ca fiind justificate în baza Legii nr. 25/2012.

Notă: Hotărârile de mai sus sunt susceptibile de argumente contrare. Într-adevăr, apreciem că instanţele, de fond şi de recurs, au manifestat o apreciere greşită asupra situaţiei din speţă. Faptul că reclamanta îşi retrăgea plângerile penale nu înseamnă câtuşi de puţin că aceasta se „răzgândea” ulterior în privinţa pericolului pe care îl reprezenta soţul său, ci era doar rezultatul unor normale impulsuri de a nu face rău cuiva care, totuşi, îi era soţ.

Ca o dovadă în plus, este binecunoscut faptul că – în general – este mult mai greu (din punct de vedere moral) a se fomula o cerere în justiţie împotriva unui membru de familie, datorită legăturii inerente cu acesta. Împrejurarea că reclamanta a recurs la mai multe plângeri penale împotriva soţului său, învingând orice oprelişte de ordin psiho – moral, dovedeşte pe deplin că situaţia era una gravă, iar pericolul şi temerea erau evidente.

De altfel, generic vorbind, observăm (ca şi în cazul acordării daunelor morale, ca să facem o paralelă) o reticenţă mult prea mare din partea instanţelor de judecată în a admite cereri privind emiterea unor ordine de protecţie.

Florin RADU
avocat, Baroul Hunedoara

 

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate