RIL admis. Natura juridică a termenului de 3 luni în care poate fi sesizată instanţa de executare cu validarea popririi
14 mai 2013 | Andrei PAP
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 263 din 10 mai 2013, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 7 din 15 aprilie 2013 (Decizia 7/2013) privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind natura juridica a termenului de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispozitia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanta de executare cu validarea popririi.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Recursul in interesul legii vizeaza natura juridica a termenului de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila, la dispozitia creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanta de executare cu validarea popririi.
2. Optica jurisprudentiala
a) Unele instante de judecata au apreciat ca termenul de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este unul imperativ, nerespectarea sa atragand decaderea creditorului, debitorului sau organului de executare din dreptul de a solicita instantei de executare validarea popririi. Aceste instante au retinut, in esenta, ca din interpretarea coroborata a prevederilor art. 460 din Codul de procedura civila cu dispozitiile art. 456 din acelasi cod rezulta ca tertul poprit trebuie sa isi indeplineasca obligatia in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar creditorul poate, daca tertul poprit nu isi indeplineste aceasta obligatie, sa ceara, in termen de 3 luni de la data cand acesta trebuia sa isi execute obligatia, validarea popririi. S-a retinut, de asemenea, ca, in conformitate cu dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila, intrucat cererea de validare reprezinta un act de procedura, in sensul acestei norme legale, in situatia in care nu este formulata in termenul de 3 luni prevazut de lege in favoarea celor in drept sa ceara validarea, termen al carui punct de plecare este clar delimitat de lege, anume expirarea celor 15 zile de la data cand tertul a primit instiintarea de efectuare a popririi, in cauza, opereaza decaderea, ca sanctiune de drept procesual civil pentru neefectuarea in termen a actelor de procedura. Prin urmare, retin aceste instante, tertul poprit nu are la dispozitie un termen de 3 luni pentru indeplinirea obligatiei, ci acest termen este pentru creditor si numai inlauntrul acestuia el poate formula cererea de validare a popririi, dupa expirarea acestui termen cererea fiind tardiva, astfel incat acest termen nu este unul prohibitiv, ci unul imperativ din punctul de vedere al caracterului sau.
b) Alte instante au avut un punct de vedere contrar celui expus anterior, in sensul ca termenul de 3 luni prevazut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este unul prohibitiv, care impiedica formularea cererii de validare a popririi inainte de implinirea lui. Prin urmare, considera aceste instante, formularea cererii de validare a popririi dupa implinirea acestui termen nu este supusa vreunei sanctiuni, dar este, totusi, limitata de implinirea termenului de perimare a executarii silite, de 6 luni, prevazut de art. 389 din Codul de procedura civila.
Procurorul general a opinat in sensul ca prima orientare jurisprudentiala, conform careia termenul de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila este un termen de procedura, inlauntrul caruia trebuie indeplinit un anumit act, nerespectarea acestuia fiind sanctionata cu decaderea, este in acord cu litera si spiritul legii.
4. Optiunea Înaltei Curți de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie:
“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
In interpretarea si aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedura civila stabileste ca termenul de 3 luni de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanta de executare in vederea validarii popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii.”
Andrei PAP
