« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Procedura ofertei de plată şi a consemnaţiunii
20.05.2013 | Tiberiu PATANCIUS

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare

Procedura speciala a ofertei de plata si a consemnatiunii a fost preluata din CPC 1865 cu minime modificari de reglementare, insa cu diferentierea expresa atat a posibilitatii creditorului de a solicita anularea acesteia (pentru motivele indicate la art. 1009 NCPC), cat si a efectuarii aceleiasi proceduri pe cale incidentala, pe parcursul desfasurarii procesului.

Procedura ofertei reale prezinta deosebita importanta practica, conducand la dezlegarea acelor ipoteze in care debitorul obligatiei, de bona fides, nu poate efectua benevol plata, fie pentru ca aceasta este refuzata de creditor (desi nu este instituit vreun termen in favoarea celui din urma insa acesta ori actioneaza cu rea-credinta, ori contesta pur si simplu cuantumul datoriei), fie ca cel din urma a trecut in nefiinta iar succesiunea sa face obiectul unui litigiu.[1]

Cu privire la conditia bunei-credinte a debitorului, s-a retinut ca oferta reala trebuie facuta pana la termenul de scadenta, indicat in conventia partilor. Per a contrario, daca ar fi formulata dupa implinirea respectivului termen, aceasta ar fi inoperanta, creditorul fiind in drept sa o refuze.[2]

Aceasta solutie este confirmata si de reglementarea art. 1524 NCC, potrivit careia, atunci cand creditorul a refuzat “fara temei legitim” sa primeasca prestatia datorata, oferita atunci “cand se cuvenea” de catre debitor, cel din urma nu va fi pus in intarziere.

Similar cu reglementarea din sistemul vechiului Cod civil si al CPC 1865, si in reglementarea actuala procedura ofertei reale si a consemnatiunii este reglementata atat in NCPC (art. 1005-1012 NCPC), cat si in noul Cod Civil (art. 1510-1515, 1524).

Din punct de vedere al efectelor juridice, oferta de plata urmata de consemnatiune libereaza pe debitor si tine loc de plata numai daca este valabil facuta. S-a aratat ca nelegalitatea ofertei reale si a consemnatiunii nu este acoperita numai prin buna credinta a debitorului. Astfel, debitorul nu va putea fi considerat liber de obligatia platii, cata vreme oferta este nula, ca efect al unui viciu.[3]

Art. 1005 NCPC statueaza ca, atunci cand creditorul refuza sa primeasca plata de la debitor, acesta din urma este in drept sa faca oferta reala si sa consemneze ceea ce datoreaza.

Asadar, oferta de plata trebuie sa fie reala, in sensul ca nu este suficient sa fie facuta verbal si, daca creditorul refuza sa o primeasca, trebuie consemnata, indiferent daca obiectul obligatiei il constituie plata unei sume de bani sau predarea unui corp cert datorat.[4]

In doctrina franceza s-a evidentiat ca se pot ivi felurite situatii in care chiar si terte persoane se pot opune la plata: creditorii debitorului (spre exemplu, debitorul a incetat din viata iar mostenitorii sai au acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar), creditorii creditorului. Chiar si creditorul insusi poate justifica un interes pentru a se opune, de pilda in situatia pierderii titlului de credit la purtator.[5]

Oferta singura, fara consemnarea efectiva a sumei datorate (ori a obiectului determinat) nu are niciun efect in ceea ce priveste stingerea datoriei.

Oferta se adreseaza creditorului in persoana sau, daca nu este capabil, reprezentantului/ocrotitorului sau. De asemenea, oferta trebuie sa emane de la o persoana avand capacitate deplina de exercitiu (gasindu-si aplicare dispozitiile art. 988 NCC) si trebuie sa prevada atat capitalul, cat si dobanzile si orice accesorii.[6]

Procedura ofertei reale, urmate de consemnatiune este reglementata distinct, dupa cum aceasta se desfasoara pe cale principala, din initiativa debitorului obligatiei de plata/predare si prin mijlocirea executorului judecatoresc (art. 1006-1009 NCPC) ori se desfasoara pe cale incidentala, in timpul derularii unui proces (art. 1010 NCPC).

La initiativa debitorului, procedura debuteaza prin comunicarea unei somatii catre creditor.  Comunicarea acesteia se asigura prin intermediul executorului judecatoresc din circumscriptia curtii de apel (iar nu a tribunalului, astfel cum era statuat in vechea reglementare) unde se gasesc domiciliul ori sediul creditorului. Prin respectiva somatie, se formuleaza invitatia efectiva privind primirea prestatiei datorate dar se si indica locul, data si ora predarii, precum si suma ori obiectul ce urmeaza a fi predate.

Procedura ofertei reale poate avea trei finalitati:

  1. acceptarea acesteia, situatie in care executorul judecatoresc intocmeste proces-verbal prin care constata acceptarea ofertei, acest inscris avand ca efect eliberarea debitorului de obligatia sa;
  2. creditorul nu se prezinta in vederea primirii bunului ori a incasarii sumei ce fac obiectul datoriei si
  3. creditorul refuza primirea sumei ori a obiectului oferit. In aceste din urma ipoteze, executorul judecatoresc incheie, de asemenea, un proces-verbal in care se consemneaza imprejurarile ivite.

In ultimele doua situatii (neprezentarea sau refuzul creditorului), pentru a obtine eliberarea de datorie, debitorul are posibilitatea (fiind chiar tinut de aceasta, in masura in care urmareste stingerea obligatiei) de a consemna suma datorata ori chiar obiectul determinat la orice institutie bancara, recipisa de consemnare urmand a fi depusa la biroul executorului judecatoresc ce a transmis somatia. Consemnarea sumelor de bani este obligatorie pentru unitatile bancare, aceasta nefiind conditionata de existent acordului creditorului.

Reglementarea art. 1008 alin. 2 teza finala, potrivit careia “consemnarea bunurilor se face in conditiile prevazute de lege” reclama completarea cu dispozitiile art. 1512-1514 NCC.

Astfel, bunul ce constituie obiectul obligatiei de plata poate fi consemnat pe cheltuiala si riscurile creditorului, debitorul liberandu-se in acest mod de obligatia sa (art. 1512 NCC).

In situatia in care natura bunului nu permite consemnarea, bunul este perisabil ori consemnarea acestuia ar conduce la ocazionarea unor cheltuieli  “considerabile” (probabil, disproportionate in raport cu valoarea bunului), art. 1514 alin. 1 NCC permite vanzarea publica a acestuia, de catre debitor, numai cu incuviintarea instantei de judecata si cu notificarea prealabila a creditorului (notificare ce opinam ca se impune a se transmite tot prin mijlocirea executorului judecatoresc).

Reglementarea art. 1514 alin. 2 NCC este chiar si mai permisiva, in ipotezele in care:
– bunul are un pret curent sau o valoare de piata prea mica pentru a justifica cheltuieli cu o vanzare  publica;
– bunul este cotat la burs ori pe o alta piata reglementata.

In aceste situatii instanta judecatoreasca poate incuviinta vinderea acelor bunuri fara notificarea creditorului.

In toate cazurile, consemnarea este precedata de transmiterea unei noi somatii creditorului, cu indicarea zilei, orei si a locului unde suma de bani ori, dupa caz, bunul oferit se va depune.

Art. 1515 NCC reglementeaza pentru debitor posibilitatea retragerii bunului consemnat. Acest drept subzista atata vreme cat creditorul nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta (conditie rezolutorie). Consecinta a retragerii bunului consemnat, creanta renaste cu toate garantiile si celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.

S-a opinat ca retragerea sumei mai inainte de acceptarea ofertei de catre creditor reprezinta o facultate a debitorului in revocarea actelor sale de plata.

S-au ridicat si probleme privind aplicabilitatea acestei reglementari, cata vreme s-a recunoscut ca o eventuala acceptare a ofertei de catre creditor poate fi si nedeclarativa, respectiv dedusa din lipsa oricarei opozitii fata de incheierea data de executor.

Din punctul de vedere al efectelor produse de retragere pentru codebitori/fidejusori, s-a argumentat ca retragerea sumei ori a bunului consemnat, cu acordul creditorului, intervenita ulterior momentului acceptarii ori a validarii procedurii – de la care acestea au iesit din sfera raportului juridic, generator al obligatiei de plata – poate conduce la o liberare a codebitorilor si a fidejusorilor, creditorul pierzand dreptul de privilegii sau ipoteci pentru plata creantei sale.[7]

Potrivit art. 1009 alin. 1 NCPC, dupa consemnare, executorul judecatoresc constata efectuarea platii si liberarea debitorului, printr-o incheiere data fara citarea partilor (iar nu prin proces-verbal, asa cum era statuat in reglementarea art. 590 C.proc.civ.1865). Ca si anterior mentionatul proces-verbal, si aceasta incheiere este comunicata creditorului in termen de 5 zile, calculata de la intocmirea acesteia.

Cu privire la incheierea executorului judecatoresc, s-a retinut ca aceasta se pronunta in cadrul unei proceduri gratioase, nejurisdictionala si este data fara citarea partilor.[8]

Debitorul se considera liberat de obligatia sa la data consemnarii platii, exceptand situatia in care sunt anulate oferta de plata si consemnatiunea. Aceasta procedura se evidentiaza prin aceea ca:

– nu este instituit un termen procedural, inauntrul caruia incheierea executorului trebuie emisa, sens in care unii autori reclama necesitatea ca emiterea acestui inscris sa se faca de indata dupa depunerea recipisei de consemnare a bunurilor oferite spre plata, argumentandu-se ca scopul imediat al acestei emiteri il constituie tocmai efectul liberator al acesteia;

– verificarea conditiilor formale legale ale procedurii , asa cum sunt ele reglementate de NCPC o asigura executorul judecatoresc.[9]

Contestarea incheierii executorului judecatoresc (art. 1009 alin. 2 NCPC) se poate face de catre creditor, intr-un termen (de decadere) de 15 zile, calculate de la comunicarea acesteia. Creditorul va putea solicita anularea incheierii pentru nerespectarea conditiilor de validitate, de fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii. Instanta competenta cu solutionarea contestatiei este judecatoria in circumscriptia careia s-a facut consemnarea. Partile sunt citate. Hotararea prin care se solutioneaza contestatia este supusa numai caii de atac a apelului, ce poate fi exercitat in termen de 10 zile de la comunicare.

Oferta de plata in fata instantei poate fi formulata in timpul procesului, in fata oricarei instante, in orice stadiu al judecatii (art. 1010 alin. 1 NCPC). In acest caz, instanta de judecata emite o incheiere prin care pune creditorul in intarziere sa primeasca suma sau, dupa caz, bunul.

Se pot ivi trei situatii:

  1. creditorul este prezent la judecata si primeste prestatia datorata, caz in care liberarea debitorului va fi constatata prin incheiere;
  2. creditorul lipseste sau
  3. creditorul refuza primirea prestatiei, in ambele ipoteze debitorul va proceda la consemnare potrivit dispozitiilor art. 1008 alin. 2 NCPC iar recipisa de consemnare va fi depusa la instanta care, prin incheiere, constata liberarea debitorului.

Cu privire la punerea in intarziere a creditorului de catre instanta de judecata, aceasta institutie a debutat relativ tarziu in procedura ofertei reale si a consemnatiunii intrucat norma de reglementare (art. 590 ind. 1 CPC 1865) a fost introdusa in CPC 1865 abia in cursul anului 2011, prin efectul Legii nr. 71/2011.

Necesitatea introducerii aceastei reglementari a fost reclamata si argumentata in doctrina.[10]

Toate incheierile pronuntate de instanta in legatura cu oferta de plata se ataca numai odata cu fondul, cu exceptia celor pronuntate in recurs, care sunt definitive (art. 1010 alin. 3 NCPC).

Radierea ipotecilor este reglementata la art. 1011 NCPC. In baza acestui text de lege, orice persoana interesata poate solicita radierea din cartea funciara si din celelalte registre publice a drepturilor de ipoteca constituite in vederea garantarii creantei stinse in conditiile art. 1005-1012 NCPC. Solicitarea se intemeiaza iar radierea se dispune in baza procesului-verbal intocmit de executorul judecatoresc potrivit art. 1007 NCPC ori a incheierilor emise in conditiile art. 1009 si 1010 NCPC.

S-a subliniat ca practicienii dreptului trebuie sa acorde importanta deosebita si sa identifice corect momentul in care se produce eliberarea debitorului.

Astfel, in perspectiva art. 1009 alin. 2 NCPC, incheierea executorului este suspendata (nu isi produce efectele) pana la solutionarea unei eventuale contestatii a creditorului, la data ramanerii definitive a hotararii instantei urmand a se consolida retroactiv, de la data consemnarii platii.

In mod corespunzator, atunci cand liberarea se face prin efectul incheierii instantei (potrivit dispozitiilor art. 1010 NCPC) efectul se produce chiar la data constatarii prin incheiere a consemnarii platii – independent de data solutionarii eventualelor cai de atac, uzitate impotriva incheierii instantei.


[1] Acad. Paul Mircea Cosmovici, Drept Civil – Drepturi Reale, Obligatii, legislatie, Ed. All, 1996, p.193;
[2] C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil roman, vol. II, Ed. All, 1998, p. 376;
[3] Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. All Beck, 1998, p. 635;
[4] Prof. Univ. Dr. Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed. National, 1997, Vol. II, p. 506;
[5] Acad. Paul Mircea Cosmovici, op. cit, p. 193;
[6] C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, op. cit., p. 375;
[7] Prof. Univ. Dr. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Veronica Danaila s.a., Noul cod de procedura civila – comentariu pe articole, Vol. II, Ed. Hamangiu, 2013, pp. 599-600;
[8] Idem, op. cit., p. 598;
[9] Ibidem;
[10] Constantin Statescu, Corneliu Barsan, Drept Civil – Teoria generala a obligatiilor, Ed. All, 1997, p. 293.


Tiberiu PATANCIUS
Avocat, Baroul Bucuresti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.