RIL admis. Verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în cazul unor modificări legislative apărute între data introducerii cererii şi data soluţionării acesteia de judecătorul sindic
21 mai 2013 | Andrei PAP
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 280 din 17 mai 2013, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 5 din 15 aprilie 2013 (Decizia 5/2013) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic.
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că, în practica instanţelor de judecată, nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic.
2. Optica jurisprudenţială
În urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări s-a constatat că nu există practică unitară în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la dispoziţiile art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă şi art. 6 alin. (1) din noul Cod civil cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului sindic .
a) Într-o primă orientare jurisprudenţială, unele instanţe au reţinut că verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei referitoare la condiţia valorii-prag se realizează prin raportare la forma prevăzută de dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 la data introducerii cererii.
În acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă care completează Legea nr. 85/2006, în virtutea art. 149 din acest act normativ, actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus legii vechi.
S-a susţinut şi că cerinţa legală privind valoarea-prag a creanţei aparţine dreptului substanţial, iar nu celui procesual, or, numai dispoziţiile procesuale sunt de imediată aplicare.
Majorarea legală, după momentul introducerii cererii creditorului, a valorii-prag nu are relevanţă în analiza condiţiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenţei, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii, iar o interpretare contrară ar echivala cu o prejudiciere a creditorului care, fiind diligent, a solicitat deschiderea procedurii, conformându-se dispoziţiilor procedurale în vigoare la data formulării cererii, fără a-i fi imputabilă schimbarea condiţiilor legale de admisibilitate pe parcursul soluţionării cererii.
Instanţele care au adoptat această orientare jurisprudenţială au considerat că această soluţie rezultă implicit şi din prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 care prevăd modalitatea de verificare a cuantumului minim al creanţei în situaţia în care sunt înregistrate şi alte cereri împotriva aceluiaşi debitor, în acest caz îndeplinirea condiţiilor prevăzute de alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor urmând a se verifica prin raportare la valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri cu respectarea valorii-prag prevăzute de lege.
b) Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că, în această materie, îndeplinirea cerinţelor legale referitoare la deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor trebuie verificată în raport cu norma referitoare la valoarea-prag în vigoare la data pronunţării hotărârii judecătorului-sindic.
S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006, analiza stării de insolvenţă a debitorului şi, implicit, a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a), art. 3 pct. 6 şi 12 din lege se realizează la momentul la care judecătorul sindic se pronunţă asupra cererii creditorului.
În acest sens, s-a arătat că Legea nr. 85/2006 este o lege de procedură, astfel cum rezultă din chiar titlul său, iar, potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu care legea insolvenţei se completează în virtutea art. 149, dispoziţiile noii legi de procedură se aplică din momentul intrării sale în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
În caz contrar, pentru situaţii tranzitorii de genul celor analizate, s-ar genera un tratament juridic diferenţiat între creditorii care au formulat cereri pentru deschiderea procedurii insolvenţei înainte de majorarea valorii-prag şi cei care au formulat astfel de cereri după modificarea pe cale legislativă a acestei valori.
3. Opinia procurorului general al PÎCCJ
Procurorul general a apreciat că normei de modificare a valorii-prag în sensul majorării cuantumului creanţei, intervenită pe parcursul soluţionării cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei, nu i se poate da o aplicare retroactivă în privinţa cererilor formulate anterior intrării sale în vigoare.
4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
“Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (4) şi (5) şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 725 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă cu referire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, stabileşte că judecătorul-sindic va analiza îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa creanţei în cuantumul prevăzut de lege prin raportare la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii.”
Andrei PAP
