ICCJ. Punerea în întârziere a debitorului
22 mai 2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu pot fi acordate daune-interese pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe cei trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care daunele interese au fost solicitate în baza contractului încheiat de părţi, dar fără ca debitorul să fie pus în întârziere. În acest sens, Înalta Curte a reţinut că expirarea termenului în care trebuia executată obligaţia nu-l pune pe debitor în întârziere – dies non interpellat pro hominem, punerea în întârziere fiind necesară pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale, iar excepţia prevăzută de art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (art. 1523 alin. 2 lit. a) din NCC) nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta vizează obligaţia care ,,prin natura sa nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat”, ceea ce nu este cazul în litigiul dedus judecăţii. De asemenea, Înalta Curte a reţinut că, în cazul daunelor interese contractuale, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 43 C. com. (art. 1523 alin. 2 lit. d) din NCC), aceste dispoziţii vizând dobânda de drept a datoriilor comerciale lichide şi plătibile în bani. (Decizia nr. 1067 din 29 februarie 2012, pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor contractuale)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
