Tribunalul Bihor. CIF vs. CNP. Stabilirea corectă a titularului obligaţiei fiscale
28 mai 2013 | Raluca CÎRSTEATribunalul Bihor a hotărât că identificarea contribuabilului prin CNP, în loc de CIF – cabinet de insolvenţă, conduce la anularea deciziilor de impunere emise de către Administraţia Finanţelor Publice.
„Conform art. 72 al. 1 din OG 92/2003, „orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala”, iar conform alin. 5 din acelaşi articol, „contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, pentru care plăţile anticipate se fac prin reţinere la sursă de către plătitorii de venituri, au obligaţia, în vederea înregistrării, să depună la organul fiscal competent declaraţia de înregistrare fiscală”.
Prin declaraţia privind veniturile estimate din activităţi independente, Cabinetul de Insolvenţă a încunoştinţat organele fiscale despre activitatea desfăşurată, respectiv aceea de insolvenţă şi expertiză contabilă, precum şi despre veniturile nete din activităţile independente desfăşurate.
Deşi textele de lege menţionate mai sus stabilesc în mod clar titularul obligaţiei fiscale pentru veniturile obţinute din activităţi independente, pârâta (AFP – s.n.), prin încălcarea acestor dispoziţii legale, precum şi a Ordinului MFP nr. 1346/14.08.2006 privind procedura de atribuire a codului de înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii liberale, care, în cap. I pct. 4, menţionează că, codul de înregistrare fiscală este utilizat de contribuabili persoane fizice care desfăşoară activităţi liberale în relaţia cu organul fiscal competent şi cu ceilalţi contribuabili, a stabilit prin deciziile de impunere ca fiind titular al obligaţiei fiscale persoane fizică identificată prin CNP, şi nu Cabinetul de Insolvenţă identificat cu codul de identificare fiscală.
Susţinerile pârâtei, conform cărora titularul obligaţiei fiscale este persoana fizică, sunt contrazise şi de dispoziţiile art. 5 din OUG 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, potrivit cărora, cabinetul individual îşi constituie un patrimoniu propriu, supus regulilor patrimoniului profesional de afectaţiune.
Totodată, trimiterile la dispoziţiile OMF nr. 2371 din 12 decembrie 2007, pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt exacte, întrucât, din formularul tipizat privind venitul estimativ 220 din anexa 3, rezultă că identificarea contribuabilului se va face fie prin cod numeric personal fie prin număr de identificare fiscală.
Aceste dispoziţii nu contravin celor deja invocate, ci, interpretate în context, conduc la concluzia că titularul obligaţiilor fiscale menţionate în deciziile de impunere este cabinetul de insolvenţă, identificat prin CIF, iar nu persoana fizică.” Faţă de aceste considerente, Tribunalul a dispus anularea deciziilor emise de către AFP. (Sentinţa civilă nr. 1352 din 1 iunie 2011 pronunţată în fond de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor, potrivit portalului instanţelor)
Notă: Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2449/2012 a Curţii de Apel Oradea.
