Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Condiţiile generale prevăzute de NCPP pentru a se pătrunde în spaţiile private raportate şi la prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului
28.05.2013 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

Se impun a fi analizate condiţiile prevăzute de noul Cod de procedură penală cu privire la  măsurile tehnice de supraveghere, tocmai pentru a realiza, dacă ele sunt adecvate şi suficiente pentru a nu aduce atingere substanţei dreptului fundamental la viaţa intimă, familială şi privată şi la inviolabilitatea domiciliului persoanei, aşa cum sunt ocrotite de art. 26, respectiv art. 27 din Constituţie.

Astfel, supravegherea tehnică constând în supravegherea audio video sau prin fotografiere se poate dispune conform art. 139 alin. (1) din noul Cod de procedură penală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii prevăzute la literele a), b) şi c) şi anume:
– să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;
– măsura să fie necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;
– probele sau localizarea şi identificarea suspectului sau inculpatului nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

Sunt condiţii prevăzute de art. 139 alin. (1)   lit. a), b), c), ce se impun a fi realizate  cumulativ şi nu alternativ vizând utilizarea tuturor tehnicilor de supraveghere şi cercetare prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)- d) şi g), la acestea adăugându-se şi o altă condiţie înscrisă în art. 140 alin. (2) vizând tehnica prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. c) a supravegherii video, audio sau prin fotografiere realizată prin pătrunderea în spaţii private indicate pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice  şi anume:
– motivarea caracterului proporţional şi subsidiar al măsurii supravegherii tehnice;

După cum se poate observa din lecturarea  condiţiilor arătate, ce ar constitui garanţii pentru a preîntâmpina eventuale abuzuri din partea organelor de cercetare penală sau a procurorului, rezultă că acestea prin formulările lor generale, neriguroase, susceptibile de nuanţe sau interpretări – aşa cum rezultă din termenii folosiţi cum ar fi „suspiciune rezonabilă”, „măsura să fie necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”, „caracterul proporţional şi subsidiar” al măsurii şi altele – pot fi apreciate subiectiv ca fiind îndeplinite de procuror şi chiar de către judecător.

Se creează astfel, posibilitatea ca prin emiterea unui astfel de mandat de supraveghere tehnică să se intervină „brutal” în dreptul la „viaţă intimă familială şi privată” ocrotit de Constituţie (art. 26), dar în egală măsură şi în „dreptul la respectarea vieţii private şi de familie” protejat de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Este adevărat însă că atât Constituţia, dar şi Convenţia menţionează amestecul prevăzut de lege al unei autorităţi publice, fie ea reprezentată de procuror sau judecător în „viaţa intimă familială sau privată”, aşa cum se arată în Constituţie, sau în „viaţa privată şi de familie”, aşa cum se arată în Convenţie, pentru „desfăşurarea instrucţiei penale” (art. 53 alin. 1 din Constituţie) sau „pentru apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale” (art. 8 alin. 2 din Convenţie), dar aceasta, numai dacă „este necesară într-o societate democratică” (art. 53 alin. 2 teza I din Constituţie şi art. 8 alin. 2 din Convenţie) şi dacă se respectă „caracterul proporţional cu situaţia care a determinat-o” (art. 53 alin. 2 teza a II-a din Constituţie) şi subsidiar al măsurii (art. 140 alin. 2 partea finală din noul Cod de procedură penală).

De altfel, doctrina europeană pentru aplicarea cerinţelor art. 8 din Convenţie vizând ingerinţa în dreptul la viaţă privată şi de familie consideră că pentru a se reţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 8 menţionat trebuie să fie efectuată o analiză în 5 etape care să stabilească: 1) dacă ingerinţa este acoperită de scopul garanţiei; 2) dacă a existat o ingerinţă în dreptul garantat; 3) dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în parag. 2 al art. 8 începând cu „legalitatea” (în cazul în care a existat o ingerinţă); 4) dacă ingerinţa a urmărit scopurile prevăzute în art. 8 parag. 2; 5) respectarea cerinţei proporţionalităţii.

Ori, având în vedere cele expuse mai sus cu privire la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se permite ingerinţa în dreptul la „viaţa intimă” sau la „viaţa privată” prevăzut atât de Constituţie, cât şi de Convenţie rezultă că aceste condiţii pot fi uşor supuse interpretării datorită termenilor prea largi ce trebuie analizaţi, lipsind astfel legea procesuală penală în cazul dat de accesibilitate şi previzibilitate, condiţii esenţiale pentru orice lege, cu atât mai mult o lege aplicabilă în materie procesuală penală într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al drepturilor şi libertăţilor fundamentale al omului, printre care şi dreptul la viaţa intimă sau privată a oricărei persoane.

De altfel doctrina, fie ea în plan naţional sau european, ca şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât de bogate în această materie, au abordat extrem de variat şi nuanţat „necesitatea”, „proporţionalitatea”, „subsidiaritatea”, ceea ce demonstrează cu prisosinţă cele susţinute mai sus cu privire la interpretarea largă, ce se poate da acestor condiţii cu referire la ingerinţa în dreptul  sau libertatea fundamentală ocrotită de lege,  interpretare care poate fi  şi suportul unui abuz din partea organelor de urmărire penală, care în numele legii pot încălca atât de grav dreptul elementar şi sacru pentru orice persoană umană ocrotit de reglementările internaţionale din cele mai vechi timpuri până în prezent, cum este cel al inviolabilităţii domiciliului legitimând pătrunderea în baza mandatului de supraveghere tehnică în domiciliul persoanei fără ştiinţa acesteia.

Dumitru-Virgil DIACONU
judecător, Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Condiţiile generale prevăzute de NCPP pentru a se pătrunde în spaţiile private raportate şi la prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului”

  1. Vasile BLOJ spune:

    Dupa parerea mea ar trebuie folositi niste termeni mult mai exacti, ca altfel se ajunge ca omul este pus sub supraveghere, bagat in noroi, tras prin mocirla, traumatizat fizic si mai ales psihic, si la urma daca nu se confirma nu e tras nimeni la raspundere, ca doar a existat „suspiciune rezonabina” sau „proportionalitate cu restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale”, lucruri care raman pur si simplu la aprecierea procurorului sau judecatorului, fara nicio cenzura.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.