Despre balul de absolvire
31 mai 2013 | Andrei SĂVESCU
În această seară răcoroasă, particip la balul de absolvire organizat de studenții Universității Româno-Americane…
În mod tradițional, în preajma absolvirii studiilor superioare, studenții terminali organizează un „bal”. Particip (pasiv, nu activ) la astfel de evenimente în calitate de micro-profesor de 15 ani. Am observat de fiecare dată bucuria și veselia din ochii și mișcările viitorilor absolvenți, ceea ce mi-a reconfirmat, de fiecare dată, faptul că sentimentele au o viață proprie, separată de cea a gândurilor.
Pe gânditelea, balul de absolvire este o festivitate tristă, care marchează finalul uneia dintre cele mai frumoase perioade a vieții. Nu se compară cu pruncia, dar este, totuși, foarte frumoasă.
Pe negândite, balul de absolvire este un eveniment strălucitor, exprimând încrederea în viitor, specifică tinereții. Cauza încrederii este floarea tinereții, a carei mireasmă acoperă sala unde se desfășoară evenimentul și care pătrunde, prin nas, în capetele tuturor, îmbătându-i cu idei despre minunățiile pe care viitorul le are puse deoparte pentru absolvenți.
În ceea ce-i privește pe absolvenții de drept, viitorul înseamnă începerea stagiaturii: muncă grea, șefi răi și bani puțini. Firește, munca este întotdeauna grea, șefii sunt întotdeauna cam răi, iar banii sunt, în mod inexorabil, prea puțini…
Tinerii de astăzi sunt pensionarii de poimâine. Între timp urmează ziua de mâine, despre care se poate spera că va fi mai bună decât cea de azi. Într-o atmosferă de speranță, indispensabilă dansului, vă invit la dans, măcar în gând!
dr. Andrei SĂVESCU
