Cerere de chemare în judecată în formă electronică. Acces la actele cauzei prin poștă electronică. Norme aplicabile
13 iunie 2013 | Razvan Nicolae MICULUnul dintre vectorii principali ai programelor europene privind informatizarea justiției din România, finanțat cu sprijinul consistent al Comisiei Europene, este reprezentat de accesul la justiție prin intermediul serviciilor societății informaționale. NCPC creează un cadru legal solid pentru acest pas foarte important atât pentru justițiabili cât și pentru profesioniști ai dreptului. Informatizarea este principalul drum spre reducerea costurilor în sistemul de justiție.
Conform strategiei privind informatizarea justiției 2013-2017 (document disponibil pe pagina web a Ministerului Justiției) „în cadrul reformei instituţionale a sistemului judiciar, începând cu anul 2005 informatizarea a constituit o prioritate. Astfel, prin HG nr. 543/2005 a fost adoptată strategia de informatizare a sistemului judiciar pentru perioada 2005-2009. Principalele rezultate obținute ca urmare a implementării acestei strategii au fost: dotarea instituţiilor sistemului judiciar cu tehnică de calcul şi licenţe software, dezvoltarea reţelelor LAN şi WAN, dezvoltarea sistemului informatic ECRIS de management al dosarelor la nivelul instanţe şi parchete, dezvoltarea sistemului de arhivare electronică a dosarelor”.
NORME APLICABILE
Conform prevederilor art. 148 alin. 2 NCPC „cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege”, iar aceste condiții sunt cele stipulate prin art. 7 din cadrul Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”. Articolul 149 alin. 4 NCPC lămurește și elementul comunicării către partea adversă, stipulând că „în cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Dispoziţiile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.”.
Conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 privind regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, există și cadrul legal care permite accesul la actele cauzei în format electronic, prin email. Astfel, conform prevederilor art. 128 alin. 1 din HCSM nr. 387/2005 „cererile pentru eliberarea certificatelor se primesc şi se rezolvă de către primul-grefier sau, după caz, de grefierul-şef”, conform alin. 3 „certificatul se verifică şi se semnează de grefierul-şef sau, după caz, de grefierul şef de secţie şi se înmânează petiţionarului, sub luare de semnătură, sau se expediază prin poştă”, iar alin. 7 reține că „dispoziţiile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi la eliberarea copiilor de pe hotărâri sau de pe alte acte din dosar, termenul de întocmire a acestora fiind de cel mult 3 zile”. Aceste norme se raportează la prevederile art. 94 alin. 2 din cadrul HCSM nr. 387/2005 care rețin: „expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent procedural sau curier, prin fax ori e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare ce poate fi identificat şi supravegheat şi care să asigure caracterul oficial al acesteia”.
Este important de menționat că legiuitorul a înțeles să permită inclusiv accesul la informații de interes public în format electronic stipulând prin art. 15 alin. 1 din cadrul HG nr. 123/2002 – normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 544/2001 – că „informaţiile de interes public pot fi solicitate şi comunicate şi în format electronic”, menționând la alin. 3 că „informaţiile de interes public solicitate în scris, în format electronic, pot fi comunicate prin e-mail sau înregistrate pe dischetă”.
Desigur, rămân aplicabile prevederile art. 148 alin. 2 NCPC, cererile adresate instanței în formă electronică, indiferent de obiectul lor, trebuie să respecte prevederile Legii nr. 455/2001 și să aibă incorporată semnătura electronică extinsă a solicitantului, obligație ce incumbă, în egală măsură, și instanței de judecată – anume aplicarea semnăturii electronice.
Aceste prevederi procedurale reprezintă în anul 2013 un element de normalitate, implementarea lor fiind rezultatul unei investiții de peste 80 de milioane de euro realizată cu sprijinul consistent al Comisiei Europene și un element esențial al MCV.
REALITATEA
Din păcate, drumul de la teorie la practică este înțesat cu capcane. Iată ce s-a întâmplat când am adresat instanțelor judecătorești cereri în format electronic.
Curtea de Apel București, prin doamna vicepreședinte Elisabeta Roșu, ne-a comunicat că, „comisia de analiză constată că în formularea acestui răspuns, care nu constituie prin el însuși un refuz de a permite accesul la unele informații de interes public din dosarele menționate de petentă, s-a avut în vedere faptul că, nu toate actele cuprinse în dosarele menționate mai sus sunt deținute în format electronic, în cadrul Curții de Apel București nefiind încă implementată procedura de arhivare electronică a dosarelor (din lipsă de resurse umane, financiare, logistice etc)”.
Ne întrebăm atunci despre ce vorbește Ministerul Justiției când spune că a desăvârșit implementarea sistemului de arhivare electronică, cu fonduri ale Comisiei Europene, în cadrul strategiei de informatizare 2005-2009. Mai mult, nu putem să nu observăm că instanța (Curtea de Apel București) face o confuzie între arhivarea electronică a documentelor, reglementată prin Legea nr. 135/2007, și simpla scanere a unui document urmată de remiterea lui prin email către solicitant. Nu are Curtea de Apel București scanere?, iar dacă lipsesc fondurile, personalul, resursele, pentru ce a dat Comisia Europeană bani?
Mergem mai departe, la Tribunalul București cererile depuse în format electronic, care au atașată o semnătură electronică extinsă, nu sunt considerate „originale” instanța solicitând obsesiv a i se comunica „originalul” cererii introductive. Degeaba este prezentat instanței conținutul art. 148 alin. 2 NCPC, ori cel al Legii nr. 455/2001, cererea trimisă prin email, având incorporată o semnătură electronică extinsă, nu este „originală”!
Cea mai „fermă” abordare a avut-o însă Judecătoria Sector 2, care ne-a spus clar că documentele solicitate de către noi „nu se transmit prin email” (sic) datorită lipsei de resurse financiare și personal.
Menționăm că, în toate cazurile, am invocat normele legale prezentate în acest articol, instanțele însă ignorându-le cu desăvârșire!
Răspunsurile primite pot fi observate aici.
Răzvan Nicolae MICUL
