Exigibilitatea TVA înainte de termenul de plată convenit anterior. Neconcordanţă cu normele europene
17 iunie 2013 | Ciprian PĂUN
In Monitorul Oficial nr. 182/02.04.2013 a fost publicata Legea nr. 72 /2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante si a intrat in vigoare din data de 5 aprilie 2013. Actul normativ instituie obligativitatea societatilor de a achita facturile intr-un termen de 30 de zile calendaristice, daca partile nu stabilesc altfel cu partenerii de afaceri.
Legea se aplica creantelor certe, lichide si exigibile, constand in obligatia de plata a unor sume de bani rezultate dintr-un contract incheiat intre profesionisti sau intre profesionisti si o autoritate contractanta.
Contractul poate avea ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, inclusiv proiectarea sau executia lucrarilor publice, a cladirilor si lucrarilor de constructii civile.
Potrivit legii, fac exceptie:
– creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si creantele care fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei intelegeri incheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societati;
– contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
Cu toate acestea in cauza C‑169/12, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia), prin decizia din 4 ianuarie 2012, primita de Curte la 10 aprilie 2012, in procedura TNT Express Worldwide (Poland) sp. z o.o. impotriva Minister Finansów, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotarat ca articolul 66 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008, trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari nationale care prevede ca taxa pe valoarea adaugata devine exigibila, pentru serviciile de transport si de expediere, la data incasarii totale sau partiale a pretului, insa nu mai tarziu de 30 de zile de la data prestarii acestor servicii, chiar daca factura a fost emisa mai devreme si prevede un termen de plata ulterior.
In baza considerentelor instantei,legiuitorul european nu a prevazut ca un stat membru care alege optiunea prevazuta la articolul 66 litera (b) din Directiva TVA are posibilitatea sa stabileasca un termen in care taxa devine exigibila. In plus, aplicarea articolului 66 litera (c) din aceasta directiva si termenul prevazut la ace sta pot fi legate numai de aplicarea aceluiasi articol litera (a), intrucat termenul este subordonat neemiterii facturii sau emiterii cu intarziere a acesteia, iar nu neincasarii sau incasarii cu intarziere.
Trebuie amintit de asemenea ca, astfel cum rezulta din considerentul (24) al Directivei TVA, notiunile „fapt generator” si „exigibilitate a taxei” ar trebui sa fie armonizate pentru ca punerea in aplicare si modificarile ulterioare ale sistemului comun de TVA sa produca efecte la aceeasi data. Legiuitorul Uniunii a intentionat sa realizeze o armonizare maxima a datei la care ia nastere obligatia fiscala in toate statele membre pentru a garanta o prelevare uniforma a acestei taxe. In aceste imprejurari, situatia in care obligatia fiscala ia nastere cel tarziu intr‑un termen de 30 de zile de la data prestarii serviciului, in masura in care incasarea pretului nu a avut loc anterior acestei date, nu este conforma cu Directiva TVA, intrucat o astfel de formulare ar duce la coroborarea modului de redactare a articolului 66 litera (b) din aceasta directiva cu un termen in care taxa devine exigibila. In aceasta privinta, instanta de trimitere considera ca exista indoieli cu privire la problema daca, in perioada care a precedat adoptarea articolului 167a din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2010/45, statele membre erau autorizate sa introduca un sistem in care amanarea momentului la care taxa devine exigibila in raport cu furnizorul nu corespundea amanarii momentului la care lua nastere dreptul de deducere a TVA‑ului in amonte de catre cumparator, care avea dreptul de a efectua deducerea de la data primirii facturii. Trebuie aratat ca, acest articol 167a fost introdus cu scopul de a permite statelor membre sa instituie o derogare privind data la care poate fi exercitat dreptul de deducere de catre persoanele impozabile care declara TVA‑ul in cadrul unui regim optional al contabilitatii de casa destinat sa simplifice plata taxei pentru intreprinderile mici. In aceasta privinta trebuie constatat ca, desi articolul 167a mentionat se refera direct la articolul 66 litera (b) din Directiva TVA, aceasta dispozitie priveste stabilirea momentului la care cumparatorul poate face uz de dreptul sau de deducere a TVA‑ului in amonte. Or, cauza pendinte in fata instantei nationale priveste in mod exclusiv problema exigibilitatii taxei in raport cu furnizorul.
conf. univ. dr. Ciprian PĂUN, Universitatea Babeş-Bolyai
avocat, Baroul Cluj
