Comisia Europeană are în vedere facilitarea acțiunilor în despăgubiri în cazurile de practici anticoncurențiale

În data de 11 iunie 2013, Comisia Europeană a publicat proiectul de directivă privind acţiunile în despăgubire intentate ca urmare a încălcării normelor de concurenţă naţionale şi comunitare de către întreprinderile implicate în practici anticoncurenţiale („Proiect de directivă”).

Proiectul de directivă îşi doreşte să pună capăt cu succes aşteptărilor celor prejudiciaţi în urma încălcărilor anticoncurenţiale, care nu au în prezent la dispoziţie un model eficient şi unitar de a-şi exercita dreptul la despăgubiri fie individual, fie pe calea unor acţiuni colective. În Memorandumul ce răspunde la o serie de întrebări frecvente pe marginea acestui subiect, publicat de către Comisia Europeană odată cu Proiectul de directivă, autoritatea europeană afirmă că doar un număr de 25% din încălcările anticoncurenţiale sancţionate la nivel comunitar în ultimii 7 ani au generat şi formularea de acţiuni în despăgubire private, tocmai din cauza lipsei unui astfel de model.

Astfel, asistăm la reconfirmarea punctului ferm de vedere al Comisiei Europene în sensul că asigurarea respectării prevederilor concurenţiale la nivel public şi la nivel privat sunt două instrumente complementare, care ar trebui să conclucreze îndeaproape în vederea atingerii obiectivelor politicii de concurenţă. Cunoaştem că deşi acţiunile în despăgubire private pot fi intentate şi fără ca autorităţile de concurenţă să fi emis în prealabil o decizie de sancţionare, se preferă formularea acestora după emiterea unei astfel de decizii, fiind în interesul autorului unei acţiuni în despăgubire să aştepte confirmarea încălcării normelor de concurenţă de către autoritatea în domeniu.

Revenind la interacţiunea dintre cele două niveluri de respectare a normelor de concurenţă, cel public şi cel privat, se au în vedere prin noua directivă în special trei elemente esenţiale care guvernează această relaţie de cooperare, respectiv: (i) accesul la informaţiile deţinute de autorităţile de concurenţă, (ii) autoritatea de lucru judecat a deciziilor de constatare a încălcării normelor de concurenţă, (iii) prescripţia dreptului de a cere despăgubiri pe calea acţiunii individuale.

(i) Accesul la informaţiile deţinute de autorităţile de concurenţă

Unul din obiectivele principale a fost crearea unui cadru unitar la nivelul statelor membre în ce priveşte accesul părţii prejudiciate printr-o înţelegere anticoncurenţială la probele necesare într-un astfel de proces pentru a dovedi existenţa încălcării. Ceea ce a dus la naşterea de noi prevederi legale îşi are originea în contextul politicii de clemenţă, asul din mânecă de care dispun autorităţile de concurenţă în ce priveşte descoperirea practicilor anticoncurenţiale. Mai precis, este vorba despre situaţia în care agentul economic implicat într-un cartel care cooperează cu autoritatea de concurenţă nu poate şti cu siguranţă, în actuala reglementare, dacă informaţiile pe care le furnizează privind presupusa înţelegere vor fi de asemenea folosite împotriva sa în cadrul acţiunilor private în despăgubirea celor prejudiciaţi de înţelegerea anticoncurenţială. Această nesiguranţă este confirmată prin decizia de referinţă a CJUE în cauza Pfleiderer AG v. Bundeskartellamt, când instanţa europeană, deşi a confirmat că cel prejudiciat poate avea acces la documentele utilizate într-o procedură de clemenţă în cadrul unei acţiuni în despăgubire, a statuat că rămâne în sarcina instanţelor naţionale să determine condiţiile în care accesul la acestea trebuie acordat sau dimpotrivă, refuzat.

Lăsând la o parte orice speranţă de interpretare uniformă de către instanţele naţionale a condiţiilor indicate de CJUE în cauza menţionată mai sus, prezenta Propunere de directivă îşi doreşte să creeze un cadru unitar şi eficient privind accesul persoanelor prejudiciate la dovezile depuse de participanţii la politica de clemenţă.

Astfel, instanţele naţionale nu vor fi obligate să dispună aducerea probelor decât dacă partea solicitantă arată că acestea sunt relevante în argumentarea cererii sale şi dacă face menţiune în acelaşi timp, într-o manieră cât mai precisă, despre care din aceste dovezi înţelege să se folosească. Utilizarea în mod discreţionar a acestor dovezi de către persoanele prejudiciate trebuie contrabalansată prin respectarea principiului confidenţialităţii informaţiilor furnizate de către agenţii economici investigaţi, astfel că instanţele naţionale vor fi obligate să efectueze un test al proporţionalităţii centrat pe o serie de elemente detaliate prin noua reglementare.

O altă regulă priveşte doar instanţele naţionale din statele a căror legislaţie prevede judecarea cererii de încuviinţare a aducerii dovezilor în lipsa agentului economic investigat. Astfel, instanţele sunt obligate ca, în cazul în care încuviinţează cererea iar agentul economic nu îşi îndeplineşte obligaţia de furnizare a probelor, să nu aplice nicio sancţiune asupra acestuia înainte de a îl audia.

Mai departe, o primă categorie a dovezilor solicitate de persoanele prejudiciate care se referă la declaraţiile de clemenţă şi la propunerile de tranzacţionare nu pot fi încuviinţate de către instanţele naţionale dacă investigaţia în care sunt utilizate se află încă în desfăşurare pe rolul autorităţii de concurenţă implicate. Totodată, se prevede că o a doua categorie de dovezi, respectiv acele informaţii care au fost redactate de către persoanele investigate special pentru scopurile unei investigaţii sau de către autoritatea de concurenţă în cursul acelei investigaţii, nu poate fi încuviinţată decât după momentul soluţionării respectivului dosar de investigaţie. În schimb, celelalte dovezi care nu se încadrează în vreunul din tipurile specificate mai sus pot fi încuviinţate în orice fază a acţiunii în despăgubire.

Mai mult, se interzice instanţelor naţionale să încuviinţeze aducerea în orice etapă a acţiunii în despăgubire a acelor dovezi din prima categorie descrisă mai sus, iar în situaţia în care acestea au fost obţinute doar cu ocazia accesului la dosar într-o procedură de investigaţie a unei practici anticoncurenţiale, se prevede imposibilitatea utilizării acestora ca probe în cadrul acţiunii în despăgubire. În schimb, referitor la a doua serie de informaţii, obţinute cu ocazia accesului la dosar, utilizarea acestora în acţiunea în despăgubire nu poate fi permisă decât după momentul închiderii respectivei investigaţii. Cu privire la celelalte informaţii obţinute cu ocazia accesului la dosar aflate înafara sferei deja acoperite, ele pot fi utilizate doar de către părţile care au avut dreptul să le obţină sau de către succesorii în drepturi ai acestora.

În ce priveşte sancţiunile prevăzute în cazul nerespectării deciziei instanţelor privind încuviinţarea de a furniza mijloacele de probă în cadrul acţiunilor în despăgubire, trebuie de remarcat faptul că Proiectul de directivă nu impune în sarcina instanţelor vreo obligaţie de a aplica aceste sancţiuni, ci îi permite să decidă în mod discreţionar dacă înţelege sau nu să utilizeze posibilitatea sancţionării. În schimb, statele membre au obligaţia ca odată aplicate, să se asigure că aceste sancţiuni sunt într-adevăr efective şi proporţionale cu încălcările comise, având totodată rolul de a descuraja astfel de conduite ilicite.

(ii) Autoritatea de lucru judecat a deciziilor de constatare a încălcării normelor de concurenţă

În ce priveşte forţa deciziilor de constatare a încălcării normelor de concurenţă, adoptate fie de către autorităţile de concurenţă, fie de către curţile competente in căile de atac al acestor decizii, Proiectul de directivă prevede în mod clar că instanţele sesizate cu o acţiune în despăgubire nu pot lua decizii contrare celor dintâi. Altfel, nu doar că s-ar ajunge la situaţia periclitării certitudinii juridice prin rejudecarea unor aspecte asupra cărora deja s-a decis în mod irevocabil, ci s-ar încălca chiar principiul cooperării dintre nivelul public şi cel privat ce stă la baza asigurării respectării normelor de concurenţă. Persoanelor prejudiciate li se oferă astfel ocazia de a se folosi în mod eficient de contribuţia autorităţilor publice la sancţionarea şi respectarea normelor concurenţiale în vederea obţinerii despăgubirilor la care sunt îndreptăţite.

(iii) Prescripţia dreptului de a cere despăgubiri pe calea acţiunii private

Termenul de prescripţie a dreptului de a introduce acţiunea în despăgubire trebuie să fie fixat de către statele membre la cel puţin 5 ani. Pentru ca acest termen să înceapă să curgă, trebuie ca persoana prejudiciată să cunoască sau să fi putut în mod rezonabil să aibă cunoştinţă despre: conduita care încalcă normele de concurenţă, calificarea acestei conduite ca şi încălcare a normelor de concurenţă, faptul că prejudiciile suferite rezultă dintr-o astfel de conduită, precum şi identitatea celor care au cauzat prejudiciul suferit.

De asemenea, termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care se deschide o investigaţie privind o posibilă încălcare a normelor de concurenţă prin conduita menţionată mai sus. Se prevede că suspendarea încetează la cel puţin un an după luarea unei decizii finale cu privire la investigaţie, statele membre având posibilitatea prelungirii acestui termen de încetare a suspendării.

(iv) Alte reguli prevăzute prin Proiectul de directivă

Pe lângă cele trei seturi de norme ce au determinat adoptarea Proiectului de directivă, sunt instituite şi alte reguli comune în vederea soluţionării uniforme a acţiunilor în despăgubire private. Astfel, în vederea garantării principiului despăgubirii integrale, se prevede regula răspunderii solidare pasive a întreprinderilor care au încălcat normele de concurenţă, răspundere care se extinde vertical pe lanţul întreprinderilor participante la înţelegere în cazul în care partea prejudiciată nu se poate îndrepta cu succes împotriva agenţilor economici direct răspunzători de vătămarea acesteia. În contrabalansarea acestei reguli de a garanta despăgubirea mergând jos pe lanţul înţelegerii nepermise, se instituie posibilitatea în beneficiul celui tras la răspundere de a se apăra prin invocarea transmiterii în tot sau în parte a suprataxării de la cel prejudiciat către alţi membri ai lanţului de distribuţie. Sarcina demonstrării că o astfel de transmitere s-a petrecut în mod efectiv este de partea celui care o invocă. În plus, această excepţie nu poate fi folosită în cazul în care diferenţa artificială de cost nu ar putea fi recuperată de către persoana prejudiciată

Mai departe, statele membre au obligaţia să se asigure că se instituie în favoarea persoanelor care promovează acţiunea în despăgubire o prezumţie relativă a existenţei prejudiciului în cazul înţelegerilor de tip cartel.

De asemenea, se prevede obligaţia de suspendare a prescripţiei dreptului de a cere despăgubiri precum şi posibilitatea suspendării cauzei ce are ca obiect soluţionarea acţiunii în despăgubire şi în situaţia în care părţile aleg să încerce o rezolvare pe cale amiabilă a cererii în pretenţii, pe toată durata acestei proceduri amiabile.

Concluzii

Prin instituirea unor norme unitare la nivelor tuturor statelor membre privind accesul la informaţiile deţinute de autorităţile de concurenţă, se doreşte crearea unui climat de siguranţă juridică care să profite, pe de o parte, agenţilor economici şi persoanelor prejudiciate prin practicile anticoncurenţiale ale acestora, iar, pe de altă parte, autorităţilor de concurenţă.

Agenţii economici, cei implicaţi în politica de clemenţă, vor şti exact care categorii de documente dintre cele pe care le-au furnizat vor face obiectul dezvăluirii în cadrul acţiunilor în despăgubire. Se ca contura astfel o aplicare eficientă şi sporită a politicii de clemenţă, autorităţile de concurenţă beneficiind din ce în ce mai mult de cooperarea întreprinderilor. În acest fel, se va completa într-un mod reuşit asigurarea respectării normelor de concurenţă şi la nivelul persoanelor prejudiciate, care vor beneficia de posibilitatea efectivă de a solicita şi de a obţine compensarea pentru prejudiciile suferite.

Având în vedere că prezentul Proiect de directivă se află într-o fază incipientă a procedurii de adoptare, rămâne de văzut cum vor evolua de la stadiul de proiect aceste prevederi şi în ce formă vor fi adoptate în final.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?