Despre plecarea profesorului Vladimir Hanga
18 iunie 2013 | JURIDICE.ro, Mircea Dan BOB
Vixit! Astfel anunţau romanii în antichitate decesul unui concetăţean: a trăit!
Astfel îmi place să gândesc azi şi despre profesorul Vladimir Hanga, plecat dintre noi pe 16 iunie. Nu pot vedea decât din perspectiva optimistă, a vieţii, un om cu un destin ca al său.
A absolvit în 1943 Facultatea de Drept din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe exponenţii generaţiei de aur a acesteia. A lucrat o perioadă ca traducător la Institutul de studii clasice. A fost titularizat la disciplina Drept Roman în 1949 la Cluj, unde a activat până la pensionarea survenită în 1986. A fost decan al facultăţii între 1969 şi 1973, prorector din 1973 până în 1976, când a devenit reprezentantul României în Comisia pentru drepturile omului din cadrul ONU. În perioada 1984-1989 a fost arbitru la Curtea de arbitraj permanent de la Haga.
A fost ultimul reprezentant al unei generaţii de străluciţi romanişti români, din care au făcut parte Constantin Tomulescu şi Mihai Vasile Jakotă. Nenumărate generaţii de studenţi îi păstrează în memorie erudiţia şi umorul, elocinţa şi rafinamentul. În această calitate l-am cunoscut în decembrie 1996 când, student fiind în anul IV, m-a sfătuit să aleg catedra: „nu este o meserie bănoasă, dar nicio altă carieră juridică nu îţi va aduce satisfacţii mai mari”. Am observat ulterior cum menţionarea numelui său deschide uşile şi ridică statutul mult mai tinerilor şi începătorilor săi doctoranzi. Prieteni sau mai puţin prieteni, din ţară sau din exterior, nimeni nu ezita să-i recunoască meritele de profesor şi de cercetător în dreptul roman şi istoria dreptului. Modest şi generos, mi-a încredinţat în 2005 actualizarea şi refacerea progresivă a Cursului său de Drept Roman: „îţi va fi un exerciţiu; odată ajuns la maturitate ştiinţifică, vei putea scoate singur un curs aşezat pe baze noi, în armonie cu timpul în care vei activa”.
Pe lângă partea profesională, m-a marcat concluzia ce a tras-o pe marginea crizei actuale a societăţii umane: „cel mai important lucru în viaţă este moralitatea. În absenţa acesteia, oricât de deştept şi de instruit ai fi, totul se prăbuşeşte mai devreme sau mai târziu”.
Abiit ad maiores: a plecat la strămoşi, spuneau aceiaşi romani despre o persoană care a decedat. Ştiind însă cât de mult preţ puneau romanii pe formalism, înclin să cred că expresia este doar un simbol. Profesorul Hanga este în continuare viu printre noi, prin puterea exemplului său.
Odihnească-se în pace!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
