Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Traian Băsescu: stăm foarte multe ore la serviciu, dar n-avem productivitate
01.07.2013 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat în perioada 27-28 iunie 2013, la Reuniunea Consiliului European de vară desfășurat la Bruxelles (Regatul Belgiei), potrivit unui comunicat.

Traian Băsescu: „Bună ziua. Aş spune că a fost un Consiliu European extrem de bun, pragmatic, care de data asta n-a mai venit numai cu îndrumări, ci a luat decizii extrem de precise, care vizează în primul rând creşterea economică; indiferent ce capitol din concluziile Consiliului am lua, concluzia este una singură: trebuie să reluăm creşterea economică. Cea mai dezbătută temă a fost cea legată de şomajul în rândul tinerilor şi reatragerea în muncă a tinerilor este o pârghie de reluare a creşterii economice consistente. Decizia de astăzi a Consiliului European este extrem de importantă, pentru că spune precis ce urmează să se întâmple. Adică, dacă vă aduceţi aminte, la Consiliul în care am stabilit bugetul exerciţiului financiar 2014-2020 s-au alocat 6 miliarde de euro pentru creare de locuri de muncă pentru tineri pentru exerciţiul 2014 – 2020.

Astăzi s-a stabilit ca aceşti 6 miliarde se vor cheltui în perioada 2014-2015, deci sunt doi ani în care banii se vor cheltui. Dacă vă uitaţi în concluzii, nu se spune „se pun la dispoziţie”, ci imperativ se precizează că trebuie cheltuiţi. România are alocate, din cele 6 miliarde, 400 de milioane destinate persoanelor defavorizate, care vizează atât mediul rural, cât şi mediul urban. Deci, Guvernul poate să dirijeze cele 400 de milioane de euro, în doi ani, către diminuarea şomajului în rândul tinerilor. Ceea ce s-a mai stabilit în mod foarte precis, că bani care rămân de la programe neimplementate sau bani care nu au fost angajaţi şi se estimează că vor fi alte circa 2 miliarde, vor fi cheltuiţi în acelaşi interval de timp, 2014-2015, cu aceeaşi destinaţie – reducerea şomajului în rândul tinerilor. Dacă socotelile noastre sunt corecte, păstrând o proporţie, ar trebui să ajungem la 470-500 de milioane de euro şi cu distribuirea acestor 2 miliarde. Deci, fac o apreciere foarte prudentă. Comisia va face calculele în perioada următoare.

Ce este însă extrem de important? Având în vedere că aceşti bani trebuie cheltuiţi, este foarte important ca guvernele naţionale să realizeze un plan, un program de implementare a acestei priorităţi – reducerea şomajului în rândul tinerilor. Ceea ce înseamnă că la Comisie, cu suficient timp înainte de ianuarie 2014, trebuie prezentat acest plan. Nimeni nu va da banii fără să existe un plan convingător. Asta vreau să se înţeleagă foarte bine. Şi nu exclud posibilitatea ca pentru statele care nu au capacitate să prezinte un plan corespunzător şi să utilizeze sumele alocate în cei doi ani, banii să fie redistribuiţi, pentru că exact asta spune şi hotărârea Consiliului. Din alte programe, banii se redistribuie, sau din programe nefinalizate. Repet, este pentru prima dată când – şi discuţia a fost foarte intensă pe această temă – banii trebuie cheltuiţi pentru tineri. Sigur, cheltuiţi bine. Aici, în ceea ce ne priveşte, aceşti bani se vor îndrepta în trei zone. Este Regiunea Sud Muntenia, unde şomajul în rândul tinerilor este de peste 25%, Regiunea Centru, care, de asemenea, are un şomaj peste 25%, şi Regiunea Sud-Est, unde, de asemenea, şomajul este peste 25% în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani. Asta este categoria de vârstă care, în accepţiunea Uniunii Europene, este zona de tineret. În afara acestui program de forţă, aş spune, se mai derulează nişte programe ale Băncii Europene de Investiţii pe care România ar trebui să le acceseze – şi mă refer la programul Investiţii în competenţe şi un alt program, mai mare, Locuri de muncă pentru tineri.

Deci aceste două programe sunt separat de programul stabilit astăzi de Consiliul European, care va avea o finanţare de minim şase miliarde şi care, după estimările Comisiei, poate ajunge până la opt miliarde. Dar noi plecăm pe cele şase miliarde din bugetul 2014-2020, cu posibilitatea să ni se mai adauge două miliarde, care intră tot în acest interval de timp spre a fi cheltuiţi. S-a pus un accent deosebit, veţi vedea în concluziile Consiliului, pe a se promova forme de angajare a tinerilor prin ucenicie şi învăţământ la locul de muncă. Şi vă rog să vă uitaţi în Legea educaţiei, promovată în timpul Guvernului Boc de ministrul Funeriu, că ucenicia şi calificarea la locul de muncă sunt precizate acolo ca fiind surse de găsire de soluţii, de locuri de muncă pentru tineri şi se creează condiţiile ca, pe lângă societăţi mai mari sau mai mici, să funcţioneze şi ucenicia, să funcţioneze şi calificarea la locul de muncă. Deci, din punct de vedere legislativ, această abordare, care vizează soluţii de găsire a locurilor de muncă pentru tineri, ne găseşte pregătiţi, prin Legea educaţiei. Un alt subiect abordat a fost creşterea competitivităţii şi ocuparea forţei de muncă în general. La creşterea competitivităţii s-au adoptat concluziile Comisiei legate de încheierea semestrului european, concluzii care vizează recomandări pentru fiecare stat membru. De fapt, Consiliul doar a andosat recomandările Comisiei, rapoartele Comisiei pentru fiecare stat membru.

Accentul major se pune pe continuarea reformelor structurale, ca soluţie de creştere a competitivităţii, pe consolidarea fiscală, deci, cu toate discuţiile făcute, e bună, nu e bună austeritatea, care are şi termenul de consolidare fiscală, depinde cum vrei să-i spui. Consiliul European, chiar cu lideri politici care au spus că a trecut vremea austerităţii, pur şi simplu reia ideea şi obligaţia pentru fiecare stat membru să meargă pe varianta consolidării fiscale şi, simultan, creştere economică, prin măsuri pe care le veţi vedea, vi le prezint imediat. În ceea ce priveşte raportul pentru România, pot să vă spun că se constată îmbunătăţirea situaţiei macroeconomice a ţării, drept pentru care şi astăzi s-a validat ieşirea din procedura de deficit excesiv a ţării, prin aprobarea recomandărilor de ţară. În acelaşi timp, Comisia Europeană constată şi deficienţe şi face recomandări.

La deficienţe este vizată sănătatea, unde se constată utilizarea ineficientă a resurselor financiare care sunt la dispoziţia sistemului de sănătate, nu e o boală care s-a inventat azi în sistemul nostru de sănătate, e veche, dar e netratată. Şi se pune, se menţionează în raportul pentru România că avem un număr excesiv de zile de spitalizare, în loc să mutăm tratamentele şi cheltuielile pe prevenţie şi pe tratamentul în ambulatoriu, ceea ce ridică foarte mult cheltuielile nejustificate ale sistemului. De asemenea, pentru România se constată că avem o productivitate a muncii foarte scăzută. Ştiţi, suntem într-un paradox: când cineva măsoară orele de muncă ale unui român, constată că muncim foarte mult; când priveşte la productivitate, constată că avem aproape cea mai scăzută productivitate din Uniunea Europeană. Nu vreau să fac aici comentarii, dar trebuie să înţelegem că este fundamental, dacă totuşi suntem la muncă, să fim şi oarecum productivi, sau mai productivi decât suntem. Deci, muncim mult, dar avem productivitate foarte scăzută. Sau, mai putem traduce şi: Stăm foarte multe ore la serviciu, dar n-avem productivitate – şi este un lucru pe care ni-l spune Comisia Europeană, în baza analizelor.

Ce aş vrea să înţelegeţi foarte bine: care-i avantajul acestor rapoarte de ţară ale Comisiei Europene? Ei compară cifrele din fiecare ţară şi veţi vedea în raportul României că se spune tot timpul – dau un exemplu: printre cele mai scăzute productivităţi din Uniunea Europeană, pentru că ei compară cu celelalte 26 de state. De asemenea, avem o rată foarte mare şi de fapt, cu un procent în creştere – şi acest procent este de 16,8%, comparativ cu anul trecut, este în creştere – al tinerilor care nu sunt nici la şcoală, nici la muncă, 16,8% dintre tineri nu sunt nici la şcoală, nici la muncă, ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă foarte consistent. Un obiectiv pe care ni-l fixează Comisia Europeană este să generăm politici de reducere a riscului de sărăcie. Deci, nu procentul de săraci, ci în risc de sărăcie se află circa 40% din populaţia României. În risc de. Deci trebuie să fim atenţi ca prin politicile pe care le facem să nu-i împingem pe cei care se află în risc de sărăcie în situaţia de sărăcie. Comisia constată capacitate administrativă foarte redusă, printre cele mai slabe din UE, ceea ce remarca şi premierul Victor Ponta zilele trecute, chiar dacă nu folosea aceleaşi cuvinte.

De asemenea, se constată o competitivitate scăzută a economiei României, generată de sectorul de stat. Şi încă un lucru, care este extrem de expresiv în acest raport şi ar trebui să dăm o atenţie deosebită celor semnalate – pentru încălzirea unei clădiri, în România se consumă de opt ori mai multă energie decât în statele vechi ale UE. Ceea ce înseamnă şi sistemele centralizate cu pierderi mari, dar şi izolaţia termică proastă a clădirilor. Deci, programele de izolare termică a blocurilor sunt una din sursele noastre de îmbunătăţire a consumurilor energetice. Cam acestea sunt problemele mari pe care le avem, continuarea reformelor structurale şi cele ce v-am semnalat. În ceea ce priveşte relansarea economică, şi care are impact şi pe reducerea şomajului, dincolo de fondurile structurale, care sunt considerate o soluţie absolut viabilă şi la îndemâna statelor membre, Banca Europeană de Investiţii a primit misiuni extrem de serioase. Având în vedere nivelul de capitalizare, în perioada 2013 – 2015, Banca Europeană de Investiţii trebuie să-şi crească expunerea cu 40%. Deci, să dea cu 40% mai multe credite decât a dat în anii 2011 – 2012, exact pentru a sprijini statele să lanseze lucrări de investiţii care să creeze locuri de muncă. Investiţiile, bineînţeles, pot fi ori în infrastructuri mari, ori în întreprinderi mici şi mijlocii, în orice consideră un stat membru că este necesar.

Consiliul a mai subliniat necesitatea unei baze industriale puternice a Uniunii Europene. Iată că de la societăţile de servicii ne dăm seama că delocalizarea industriei din UE este cauzatoare de probleme şi prima problemă este şomajul, cu atât mai mult cu cât industria generează şi funcţionarea foarte multor întreprinderi mici şi mijlocii, care deservesc marea industrie. O sarcină foarte seriosă pe care a primit-o Comisia, nu acum o primeşte prima dată, astăzi a făcut o primă raportare că a descoperit primele zece cele mai complicate directive care reglementează diverse activităţi. Ele au fost menţionate şi se va trece la o procedură de anulare a lor, însă Consiliul European a stabilit ca misiune pentru Comisie să continue procesul de analiză a legislaţiei europene pentru reducerea birocraţiei şi simplificarea activităţilor economice şi sociale în interiorul Uniunii Europene. Un lucru extrem de important, care ţine de relansare economică, nu este numai obligaţia Băncii Europene de Investiţii să-şi mărească expunerea cu 40% pe statele membre, dar s-au mai adoptat două măsuri astăzi. Banca Europeană de Investiţii poate finanţa întreprinderile mici şi mijlocii în vederea facilitării exporturilor şi, cel mai important lucru, statele membre pot garanta cu fonduri de coeziune credite de la Banca Europeană de Investiţii.

Cum se materializează o astfel de procedură? Din alocarea pe fondurile de coeziune, să spunem, din cele 20 de miliarde pe care le are România, poate să pună în garanţie la Banca Europeană de Investiţii două miliarde şi să ia credite de zece miliarde. Deci factorul de multiplicare al creditului faţă de garanţia pe care o depune un stat membru din fondurile de coeziune la Banca Europeană de Investiţii înseamnă posibilitatea să angajezi un credit foarte ieftin, de cinci ori mai mare, aproape de cinci ori mai mare. Este o facilitate extraordinară şi, dacă observaţi, din toate cele ce v-am expus, solicitarea expresă de la multe state membre de flexibilizare a utilizării banilor proveniţi de la Uniunea Europeană devine o realitate. Chiar în acest parteneriat cu Parlamentul, care şi el a insistat pe flexibilizarea utilizării banilor de către statele membre. Şi hai să fim foarte cinstiţi, am trăit pe pielea noastră rigiditatea alocărilor europene, pe de o parte, datorită sistemului birocratic, atât al Bruxellesului, cât şi al României, şi, pe de altă parte, am avut alocări făcute în decembrie 2006 pentru exerciţiul 2007 – 2013. În 2006 era boom economic şi în România, şi în Europa, şi pe urmă a venit criza, iar noi am avut toate regulamentele atât de rigide, încât statele nu au putut să folosească acolo unde aveau priorităţi banii care le erau alocaţi. Acest tip de flexibilizare a utilizării banilor europeni pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020 este o lecţie învăţată şi de statele membre, şi de birocraţia de la Bruxelles, şi de Parlamentul European. Un alt subiect discutat a fost uniunea bancară.

Trebuie să vă spun că aici lucrurile sunt foarte complicate şi nu mă voi lansa în explicarea lor, pentru că ar fi inutil, dar vă voi da trei mari piloni ai uniunii bancare. În primul rând, s-a stabilit funcţionarea Autorităţii Bancare Europene, care trebuie să fie funcţională până la 1 ianuarie 2014. În al doilea rând, s-a stabilit ca principiu, şi urmează să fie elaborate, criteriile unice pentru rezoluţia bancară. Deci criteriile unice pentru falimentul bancar, ceea ce este extrem de important, pentru că toate băncile vor şti care sunt criteriile care li se aplică atunci când se pregătesc de rezoluţionare. Spre exemplu, domnul preşedinte Draghi ne dădea un exemplu: în perioada de criză, în Statele Unite, Autoritatea de Supraveghere Bancară a închis 500 de bănci, iar în Uniunea Europeană au fost închise doar două bănci în perioada de criză. De aceea şi suspiciunea că băncile europene au un volum foarte mare de active putrede şi un test de stres se va face imediat ce toate autorităţile vor fi în funcţiune. Şi, în sfârşit, deci al treilea pilon este legat de cine plăteşte. Până acum, întotdeauna plăteau statele costurile falimentului unei bănci; se duceau repede guvernele şi dădeau banii, pentru că deponenţii trebuiau să şi-i poată lua. Acum primii care plătesc sunt acţionarii.

Deci, primii care plătesc sunt acţionarii. Pot fi şi creditorii, iar statele, doar la cât s-au angajat prin garanţia statului, în funcţie de legislaţia pe care o au, depozite până la 100.000 de euro. Dar statul va fi ultimul care vine, dacă asta este opţiunea. Se va încerca acoperirea costurilor unui faliment, în primul rând de la acţionari, în al doilea rând, de la creditori şi abia pe urmă de la stat, pentru că s-a ajuns la concluzia că nu are nici o vină contribuabilul să tot plătească de pe urma băncilor. Sigur, Ciprul este, dacă vreţi, un test asupra modului cum va funcţiona acest al treilea pilon de acoperire a pierderilor dintr-un faliment. Nu ştiu dacă aşa va fi până la capăt, cum a fost în Cipru, dar deşi în Consiliu n-a dat nimeni acest exemplu, mie mi se pare că cele ce am constatat astăzi că ar fi intenţii pentru finalizarea acestui proces de realizare a unuinii bancare cam aşa seamănă, atâta timp cât primii plătitori sunt acţionarii, pe urmă creditorii şi abia pe urmă statele. Consiliul a constatat cu bucurie că de unde se spunea – şi chiar parlamentari de-ai noştri spuneau – niciodată Parlamentul nu va aproba bugetul propus în februarie de Consiliu, iată că ieri, domnul preşedinte Martin Schultz ne-a dat vestea bună, că s-au încheiat negocierile, că s-a rămas în anvelopa financiară stabilită de Consiliul European în luna februarie şi lucrurile merg înainte din acest moment. Putem să ne construim perspectivele de utilizare a banilor în următorii şapte ani şi nu sunt bani puţini.

Având în vedere interesul nostru, în deschiderea Consiliului, deşi nu aveam tema energie pe ordinea de zi, am ridicat problema ratării programului european Nabucco, felicitând Italia şi Grecia că trece TAP-ul pe teritoriul lor, dar fiind foarte deschis, îşi exprimă regretul că un proiect care nu a fost un proiect european şi în care… bun, nu a fost un proiect atât de susţinut de europeni şi în care acţionarii principali sunt două companii din afara UE, una norvegiană, una elveţiană, chiar dacă este şi EON-ul, cu câteva procente acolo, au câştigat în favoarea proiectului TAP şi în defavoarea proiectului Nabucco, care era format exclusiv din state şi companii ale UE. Bineînţeles, am informat Consiliul European că România îşi va redefini politica energetică plecând de la propriile sale resurse şi fără a aştepta aprobarea nimănui. Fără a intra în detalii, vă pot spune că opţiunea mea este acum, fără niciun fel de dubiu, România are obligaţia să accelereze procesele de evaluare şi să treacă la exploatarea gazelor de şist.

De asemenea, evaluare şi să treacă la exploatarea gazelor şi a ţiţeiului deja confirmate în Marea Neagră. Dacă – tot păgubaşul îşi găseşte, şi caută ce e bun în ce i s-a întâmplat – şi mă gândesc eu, dacă vom fi decisivi în acţiunea guvernamentală şi a instituţiilor statului, putem avea pentru români gaze cu cel puţin 50% mai ieftine, gazele de şist, înainte de data la care ar fi fost gata Nabucco şi putem avea gaze din Marea Neagră la un preţ rezonabil, tot înainte de a fi avut posibilitatea să primim gaze prin conducta Nabucco. Ce vreau să exprim foarte clar? Sigur că România ar fi avut de câştigat dacă proiectul Nabucco se făcea. Eu nu sunt la vârsta pubertăţii, să cred afirmaţia făcută, că au câştigat amândoi, pentru că din TAP vom face nişte prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să treacă Nabucco, am trecut de vârsta pubertăţii politice. Sigur, sunt vorbe de consolare, dar România trebuie să-şi ia soarta energetică, soarta strategiei energetice, în mâini. Are resurse, în momentul de faţă trebuie să explicăm că în ceea ce priveşte tehnologiile pentru exploatarea gazelor de şist, ele au evoluat foarte mult faţă de imaginile pe care le mai vedem de prin America, de la începutul utilizării gazului de şist. Avem alternativă şi trebuie să o punem în aplicare. Altfel, vom rămâne dependenţi energetic şi din acest punct de vedere, sigur, trebuie elaborată o strategie mult mai complexă. Aţi văzut, probabil, că cel mai prestigios producător de pompe de extracţie ţiţei şi gaze, Lufkin, a deschis o mare fabrică lângă Ploieşti, săptămâna trecută, cu o investiţie de 140 de milioane de dolari şi produce cele mai performante pompe.

Trebuie să aducem în ţară ori firme, ori să aducă firmele noastre tehnologii în care să revenim asupra puţurilor de extracţie ţiţei pe care le-am abandonat şi care au doar o treime din cantitate extrasă. Între timp, tehnologiile au evoluat, sunt tehnologii de extragere a cantităţilor de ţiţei în procente mult mai mari decât cele de până acum. Deci trebuie să ne schimbăm strategia energetică urgent şi să accelerăm procesele, pentru a ajunge cât mai rapid la exploatare. Am văzut idei de genul „nu are nimic, că acum vrem şi noi în Southstream”. E o copilărie; obiectivul României este să-şi diversifice sursele de aprovizionare. Atâta timp cât rămâne tot un singur furnizor, nu am făcut nimic din punct de vedere al independenţei energetice. Deci sunt partizanul calculului rece, să nu ne amăgim că ‘ok, am pierdut Nabucco, lasă că ne ducem la Southstream’. Obiectivul României este să aibă surse alternative. Southstream înseamnă menţinerea sursei de aprovizionare. Deci cel mai important mesaj din această analiză, mică analiză, pe care – aşa am prezentat-o şi în Consiliu – este acela că România nu vrea să rămână dependentă de un singur furnizor şi că ne autodefinim politica energetică, având în vedere eşecul proiectului european. Deci nu puteam sta până când Uniunea va crea un nou proiect, care nu ştim dacă va reuşi.

Avem elemente să reuşim pe cont propriu şi o vom face, sau ar trebui s-o facem foarte rapid. Cam asta, în câteva cuvinte. A, s-a aprobat începerea negocierilor de aderare pentru Serbia. În ceea ce priveşte Kosovo, Uniunea Europeană, deci nu statele membre, Uniunea Europeană a adoptat decizia să înceapă negocierile unui acord de stabilizare, deci nu de aderare, ci un acord de stabilizare cu Kosovo. Din acest punct de vedere, vă pot spune că România s-a abţinut, ceea ce nu blochează decizia UE. Croaţia este al 28-lea stat membru, începând din data de 1. Letonia trece la euro începând cu 1 ianuarie 2014. Deci astea sunt noutăţile externe ale Uniunii. Cam asta e.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate