Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ
01.07.2013 | Lucian Ioan GHERMAN


Cu ocazia exercitării controlului judiciar asupra unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Alba cu privire la o cerere formulată în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a avut de soluţionat următorul conflict juridic: este aplicabilă procedura specială de executare reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în cazul refuzului de executare a hotărârii executorii prin care s-a suspendat, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, executarea unui act administrativ?

Starea de fapt ce constituie premisa silogismului judiciar materializat prin Decizia nr. 3282/2013 pronunţată în dosar nr. 4645/107/2012 este următoarea:

Ca urmare a aprobării noii structuri organizatorice a Gărzii Financiare, prin Decizia nr. 1300/10.08.2011 emisă de pârâta Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei, funcţionar public în cadrul Secţiei Judeţene Alba a Gărzii Financiare.

Prin sentinţa administrativă nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba s-a admis cererea formulată de reclamantă şi în consecinţă s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1300/10.08.2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond, înregistrată în dosar nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba. Această sentinţă a devenit irevocabilă prin Decizia 2026/2012 pronunţată la data de 10.04.2012 de către Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Ca urmare a pronunţării sentinţei, la data de 19.12.2011 au fost notificate ambele instituţii că, începând cu data de 20.12.2011 reclamanta se va prezenta la serviciu. Prin  adresa din 20.12.2011 Garda Financiară – Comisariatul General, prin conducătorul acesteia, i-a comunicat că instituţia apreciază că nu se impune primirea  acesteia la locul de muncă.

Prin adresa din 20.12.2011 şi Secţia Alba, prin Comisarul Şef Secţie răspunde că nu este de competenţa sa să pună în executare sentinţa invocată.

Având în vedere că cele două instituţii au refuzat să îi permită reclamantei reluarea raportului de serviciu aceasta a sesizat instanţa în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în executare sentinţa respectivă.

Tribunalul Alba a admis cererea reclamantei prin sentinţa nr. 233/CC/2012, apreciind că prin suspendarea efectelor deciziei nr. 1300/2011, de eliberare a reclamantei din funcţia publică deţinută, pârâţii aveau obligaţia de a permite prezentarea acesteia la serviciu, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond.  În acest sens, nu era necesară o hotărâre irevocabilă care să oblige instituţia la reîncadrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, acesta fiind obiectul acţiunii de fond iar prin opoziţia manifestată de pârâţi în legătură cu primirea la serviciu a reclamantei se neagă practic efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.  Ca atare s-a apreciat că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a efectua operaţiunea administrativă de primire la serviciu a reclamantei şi în consecinţă au fost sancţionaţi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004.

*

Sesizată fiind cu recursurile pârâţilor, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a apreciat că rezolvarea conflictului presupune o analiză sistematică a dispoziţiilor incidente din legea cadru, pornindu-se de la tipurile de acţiune recunoscute de legiuitor persoanei vătămate în drepturile sau interesele sale legitime, cu referire la actul administrativ unilateral cu caracter individual şi tipurile de soluţii ce pot fi pronunţate, urmând ca, în acest context să fie privite şi dispoziţiile art. 24.

Separat de tipurile de acţiune se impune a fi analizate măsurile provizorii de protecţie recunoscute de lege şi efectele acestora, urmând ca apoi analiza comparativă să fundamenteze concluzia.

Cu privire la cel dintâi aspect s-a reţinut că, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată are la îndemână următoarele tipuri de acţiuni
1) o acţiune în anularea actului administrativ individual prin care solicită recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat şi repararea pagubei;
2) o acţiune în sancţionarea actului asimilat actului administrativ de tipul refuzului de soluţionare a cererii sau a nesoluţionării în termenul legal prin care se solicită obligarea administraţiei la soluţionarea cererii şi emiterea actului administrativ ori efectuarea unei operaţiuni administrative şi eventuala reparare a pagubei cauzate prin această atitudine omisivă.

Corelativ acestor tipuri de acţiuni, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art. 18 şi tipurile de soluţii pe care le poate da instanţa de contencios administrativ:
1) să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, cu posibilitatea de a se pronunţa şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative prealabile
2) să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

În cuprinsul aceluiaşi text se face referire şi la prerogativa de a se pronunţa asupra despăgubirilor solicitate, respectiv a penalităţilor putând stabili, la cerere, un termen de executare.

Având în vedere că faza de executare este o fază deosebit de importantă a procesului civil în general şi a celui de contencios administrativ în special, legiuitorul a înţeles să stabilească reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun, care să corespundă nevoii imperioase de asigurare a executării cu celeritate a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, urmărind firul logic descris în textele mai sus enunţate a stabilit în cuprinsul art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004 următoarele reguli:

(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Privit în acest profil, art. 24 reglementează situaţia asigurării respectării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care a fost tranşat litigiul pe fond. Ipotezele alternative descrise în alin. 1 (să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative) nu reprezintă altceva decât soluţiile recunoscute de lege prin care instanţa finalizează tipurile de acţiuni descrise de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Separat de aceste tipuri de acţiuni, Legea nr. 554/2004 recunoaşte măsuri de protecţie provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau graţios (art. 14) cât şi după momentul sesizării instanţei de judecată (art. 15). Trebuie precizat că cererile privitoare la aceste măsuri pot fi introduse doar în cazul primului tip de acţiune, respectiv acţiunea în anularea actului administrativ unilateral tipic, în condiţiile în care refuzul nejustificat sau tăcerea administraţiei, omisive prin excelenţă, nu sunt susceptibile de executare.

Soluţia pe care o poate da instanţa, în ipoteza admiterii cererii, este una singură: suspendarea executării actului atacat până la pronunţarea instanţei de fond (art. 14 alin. 1 teza I), respectiv până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare (art. 15 alin. 1 teza a II-a). Este lesne de observat că în această fază nu se discută despre o reparare a pagubei. Soluţia este logică atâta faţă de caracterul vremelnic al măsurii cât şi faţă de faptul că însăşi admisibilitatea cererii depinde de justificarea prevenirii unei pagube iminente.

Corespunzător nevoii de protecţie imediată, sentinţa pronunţată are caracter executoriu nefiind necesar să fie stabilit vreun termen pentru executare.

Analiza sistematică şi comparativă a reglementărilor specifice tipurilor de acţiuni şi a celor privind măsurile provizorii fundamentează două concluzii:

1) legiuitorul nu a înţeles să stabilească o procedură de executare specifică pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la măsurile provizorii întrucât efectul imediat al acestora este întreruperea efectelor actului administrativ atacat. Ca atare nu trebuie stabilită nici o obligaţie în sarcina emitentului actului atâta timp cât, potrivit efectelor hotărârii judecătoreşti vremelnice, actul administrativ se consideră că nu şi-a produs efectele iar situaţia juridică preexistentă acestuia subzistă în continuare;

2) procedura specială de executare silită reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu privire la măsurile provizorii ci numai acelora prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

Analizând recursurile declarate în contextul determinărilor terminologice de mai sus Curtea a decis că efectul imediat al sentinţei nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul  Alba  în  dosarul  nr. 13921/107/2011 este acela de recunoaştere retroactivă a raportului de serviciu al reclamantei începând cu data emiterii actului administrativ atacat şi în consecinţă nu era necesar nici un alt demers formal pentru primirea reclamantei la serviciu iar obligaţia respectării hotărârii judecătoreşti îi revenea atât Comisarului General al Gărzii Financiare cât şi Comisarului şef  al Gărzii Financiare – Secţia judeţeană Alba.

Trebuie menţionat că acest efect nu poate fi asimilat cu noţiunea de realizare a unei operaţiuni administrative aşa cum a stabilit prima instanţă, conţinutul acestei noţiuni reieşind tocmai din textul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care se referă la operaţiuni care stau la baza emiterii actului administrativ.

Ca atare, cererea reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât procedura de executare reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu este incidentă la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ, cum este sentinţa nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul  nr. 13921/107/2011 şi în consecinţă sentinţa atacată a fost modificată, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

***

Dosar nr. 4645/107/2012
R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE nr. 3282/2013
Şedinţa publică de la 03 aprilie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE O.M.P.
Judecător L.I.G.
Judecător G.M.
Grefier C.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra recursurilor declarate de către pârâţii Comisarul General al Gărzii Financiare-FP, ACL-Comisarul General al Gărzii Financiare, MD-Comisar Şef Secţie Garda Financiară-Secţia Judeţeană Alba împotriva sentinţei nr. 233/CC/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 4645/107/2012, având ca obiect amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art. 24 din Legea nr. 554/2004).
Procedura este îndeplinită fără citarea părţilor.
Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunţării din 20 martie şi 27 martie 2013, care fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de faţă :

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. 4645/107/2012 reclamanta MAM a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii ACL-Comisar General al Gărzii Financiare – Comisariatul General Bucureşti şi MD – Comisar Şef Secţie al Gărzii Financiare-Secţia Judeţeană Alba, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

– amendarea fiecărui pârât cu o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru refuzul de a executa sentinţa nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011, rămasă irevocabilă în data de 10.04.2012 prin respingerea recursului prin decizia nr. 2026/2012 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 13921/107/2011/a1;

– obligarea acestora la plata unor despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite, indexate, majorate şi recalculate, de la data comunicării încheierii pronunţate de Tribunalul Alba în şedinţa publică din 16.11.2011, în dosarul nr. 13921/107/2011, până la executarea efectivă a acesteia, precum şi a dobânzii legale calculate de la data scadenţei fiecărei obligaţii, până la plata efectivă;

– obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că prin sentinţa nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.13921/107/2011 instanţa a admis cererea reclamantei, formulată în acelaşi dosar, de suspendare a executării deciziei nr. 1300/10.08.2011 emisă de Garda Financiară-Comisariatul General Bucureşti, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond, înregistrată în dosar nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba.
Ca urmare a acestui fapt, la data de 19.12.2011 au fost notificate ambele instituţii că începând cu data de 20.12.2011 reclamanta se va prezenta la serviciu. Prin adresa nr. 809393/20.12.2011 Garda Financiară-Comisariatul General, prin conducătorul acesteia, i-a comunicat că instituţia apreciază că nu se impune primirea acesteia la locul de muncă.
Prin adresa nr. 804363/AB/20.12.2011 şi Secţia Alba, prin Comisarul Şef Secţie răspunde că nu este de competenţa sa să pună în executare sentinţa invocată.
Reclamanta învederează că este lipsită de relevanţă referirea la prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 întrucât acest text legal nu exclude ci presupune aplicarea Legii nr. 554/2004, iar reintegrarea în funcţie nici nu trebuia să fie dispusă prin sentinţa 4034/2011 întrucât suspendarea executării deciziei nr. 1300/10.08.2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond presupune tocmai reluarea raportului de muncă al acesteia, aspect ce se poate observa cu uşurinţă din considerentele hotărârii precum şi din raţiunea textului legal în temeiul căruia s-a dispus suspendarea.

Pârâtul ACL Comisar General al Gărzii Financiare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei întrucât, în speţa de faţă, actul administrativ contestat este cu executare uno ictu şi nu cu executare succesivă, astfel că a fost executat în întregime prin eliberarea reclamantei din funcţie. În fapt, reclamanta solicită o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidenţa art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci a art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Se apreciază că solicitarea de a se efectua anumite operaţiuni administrative din care să rezulte repunerea în funcţia deţinută anterior eliberării din funcţie excede normei legale prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă de către MD Comisar Şef Secţie Garda Financiară-Secţia Judeţeană Alba se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a comisarului şef secţie întrucât conform art. 5 alin. 1 din HG nr. 1324/2009 Secţia Judeţeană Alba a Gărzii Financiare nu mai are atribuţii de numire sau angajare a personalului de execuţie, nemaiavând personalitate juridică. Pe fondul cauzei, se invocă aceleaşi aspecte ca şi în întâmpinarea depusă de comisarul general.

Prin sentinţa nr. 233/CC/2012 pronunţată de Tribunalul Alba-Secţia a II-a Civilă şi de Contencios administrativ a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisarului Şef Secţie al Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană Alba, s-a admis cererea formulată de reclamanta MAM , în contradictoriu cu pârâţii ACL – Comisar General al Gărzii Financiare-Comisariatul General Bucureşti şi MD-Comisar Şef Secţie al Gărzii Financiare -Secţia Judeţeană Alba şi în consecinţă s-a dispus amendarea fiecărui pârât cu suma reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea sentinţei nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 13921/107/2011.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească reclamantei despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite şi dobânda legală aferentă, începând cu data de 5.12.2011 şi până la executarea efectivă a hotărârii menţionate anterior.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisarului Şef Secţie al Gărzii Financiare-Secţia Judeţeană Alba este nefondată, în condiţiile în care lipsa personalităţii juridice a instituţiei sau autorităţii publice chemată în judecată în cadrul unui litigiu de contencios administrativ nu determină lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia dacă instituţia respectivă trebuie să participe la soluţionarea cauzei respective. Or, în speţă, reclamanta a avut raporturi de serviciu cu Garda Financiară-Secţia Judeţeană Alba, fiind eliberată din funcţia publică deţinută la această instituţie, prin decizia nr.1300/2011, a cărei executare a fost suspendată de către instanţă. Mai mult, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă şi care nu a fost pusă în executare de către pârâţi a fost pronunţată şi în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară – Secţia Judeţeană Alba, astfel că conducătorul instituţiei – comisarul şef secţie are obligaţia respectării dispoziţiilor impuse de instanţă.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004 stabilesc posibilitatea instanţei de a sancţiona persoana vinovată de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un litigiu de contencios administrativ prin care s-a dispus obligarea acesteia să efectueze anumite operaţiuni administrative. Or, prin suspendarea efectelor deciziei nr. 1300/2011, de eliberare a reclamantei din funcţia publică deţinută, instanţa de fond a apreciat că pârâţii aveau obligaţia de a permite prezentarea acesteia la serviciu, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond, înregistrată în dosarul nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba. În acest sens, nu era necesară o hotărâre irevocabilă care să oblige instituţia la reîncadrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, acesta fiind obiectul acţiunii de fond, iar prin opoziţia manifestată de pârâţi în legătură cu primirea la serviciu a reclamantei se neagă practic efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Din adresele comunicate reclamantei de către cei doi pârâţi rezultă în mod neechivoc faptul că aceştia nu sunt de acord cu reluarea de către reclamantă a funcţiei deţinută anterior emiterii deciziei atacate şi implicit, cu remunerarea acesteia, astfel încât solicitarea reclamantei de aplicare a unei amenzi în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată.

Nu a fost reţinută susţinerea reprezentantei pârâtului COMISAR ŞEF SECŢIE GARDA FINANCIARĂ-SECŢIA JUDEŢEANĂ ALBA, în sensul că reclamanta trebuia să urmeze procedura de executare silită pe dreptul comun deoarece fiind vorba despre o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul Legii nr. 554/2004, procedura de executare a unui asemenea titlu executoriu este derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 22-25 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la petitul prin care se pretinde plata unor despăgubiri constând în valoarea salariilor cuvenite, începând cu data de 5.12.2011 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.13921/107/2011, s-a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 hotărârea prin care se admite cererea de suspendare a unui act administrativ este executorie de drept iar recursul nu este suspensiv de executare.
În consecinţă, pârâţii trebuiau să se conformeze dispoziţiilor instanţei începând cu data pronunţării sentinţei nr. 4034/CAF/2011, respectiv 23.11.2011 şi, întrucât nu au procedat în acest sens, reclamanta a fost lipsită de venitul pe care l-ar fi obţinut dacă îşi relua activitatea în funcţia avută la Garda Financiară Secţia Judeţeană Alba. Ca atare, aceasta este îndreptăţită să obţină repararea prejudiciului cauzat de către pârâţi, astfel că i-au fost acordate despăgubiri reprezentând c/val. salariilor cuvenite începând cu data de 5.12.2011 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 4034/CAF/2011. De asemenea, conform disp. art. 1531 şi 1535 Cod civil, s-a apreciat că pârâţii trebuie să plătească şi dobânda legală aferentă debitului principal.
În baza dispoziţiilor art. 274 şi 277 Cod pr. civ., pârâţii, aflându-se în culpă procesuală, au fost obligaţi să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
*
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Comisarul General al Gărzii Financiare-FP şi pârâţii ACL-Comisarul General al Gărzii Financiare, MD-Comisar Şef Secţie Garda Financiară-Secţia Judeţeană Alba criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor Comisarul General al Gărzii Financiare – FP arată că sentinţa atacată este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale. Astfel se arată că dispoziţiile art. 24 nu sunt incidente în cazul suspendării executării actului administrativ întrucât ipoteza descrisă de textul legal se referă la obligaţii stabilite prin hotărâri irevocabile, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte plata despăgubirilor se arată că, potrivit art. 106 din Legea nr. 188/1999, drepturile băneşti reprezentând salariile restante pot fi acordate doar de către instanţa care soluţionează acţiunea în anularea actului administrativ de eliberare din funcţie. În acest context în mod greşit a stabilit prima instanţă ca drepturile să fie plătite de pârâţi începând cu data de 05.12.2011, cu atât mia mult cu cât cererea de punere în executare a sentinţei de suspendare a fost formulată de reclamantă la data de 16.05.2012.
În recursul său pârâtul ACL-fost Comisar General al Gărzii Financiare reiterează punctual motivele invocate de Comisarul General al Gărzii Financiare-FP în recursul său.
Pe lângă acestea înţelege să invoce împrejurarea că nu mai are calitatea de Comisar General al Gărzii Financiare începând din data de 04.09.2012 astfel că apreciază că trebuie să stea în judecată, ca şi pârât actualul Comisar General al Gărzii Financiare, FP.

În recursul său pârâtul MD-Comisar Şef Secţie Garda Financiară-Secţia Judeţeană Alba susţine că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive având în vedere că, potrivit art. 3 alin. 4 din HG nr. 1324/2009, atribuţiile privind numirea şi eliberarea din funcţie îi revin Comisarului general al Gărzii Financiare iar hotărârea privind suspendarea executării actului administrativ a fost pronunţată tot în contradictoriu cu acesta. De altfel toate cererile reclamantei privitoare la reluarea raportului de serviciu au fost transmise spre competentă soluţionare Comisarului general al Gărzii Financiare.
Pe de altă parte se critică sentinţa şi prin prisma faptului că au fost considerate îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 atâta timp cât autoritatea pârâtă nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. Având în vedere că actul a cărui executare a fost suspendată a fost executat de aproximativ 3 luni, cererea de reluare a raporturilor de serviciu echivalează cu o întoarcere a executării silite, ipoteză care nu se circumscrie dispoziţiilor legale prevăzute de art. 14 şi art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de Comisarul General al Gărzii Financiare-FP faţă de lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, având în vedere potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 calitatea procesuală aparţine persoanei fizice titulară a funcţiei la momentul solicitării executării hotărârii judecătoreşti şi nu funcţiei publice în abstract, indiferent de titularul său.
În acest context se apreciază că ambii pârâţi ACL şi MD au calitate procesuală pasivă întrucât erau titularii portofoliilor de Comisar şef al Comisariatului General respectiv al Secţiei judeţene Alba la momentul pronunţării sentinţei de suspendare a executării actului administrativ respectiv la momentul solicitării de punere în executare a hotărârii judecătoreşti.
Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 apreciază că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a acestora, teza incidentă fiind aceea potrivit cărei autoritatea publică este obligată să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate curtea constată următoarele :

Problema juridică supusă dezbaterii vizează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu privire la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ.

În fapt, prin sentinţa nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011 instanţa a admis cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisarul General al Gărzii Financiare şi Comisarul şef al Gărzii Financiare – Secţia judeţeană Alba şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 1300/10.08.2011 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General Bucureşti (prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei) până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond, înregistrată în dosar nr. 13921/107/2011 al Tribunalului Alba.
Ca urmare a acestui fapt, la data de 19.12.2011 au fost notificate ambele instituţii că începând cu data de 20.12.2011 reclamanta se va prezenta la serviciu. Prin adresa nr. 809393/20.12.2011 Garda Financiară-Comisariatul General, prin conducătorul acesteia, i-a comunicat că instituţia apreciază că nu se impune primirea acesteia la locul de muncă.
Prin adresa nr. 804363/AB/20.12.2011 şi Secţia Alba, prin Comisarul Şef Secţie răspunde că nu este de competenţa sa să pună în executare sentinţa invocată.

Având în vedere că cele două instituţii au refuzat să îi permită reclamantei reluarea raportului de serviciu este necesar a se stabili dacă aceasta putea uza de dispoziţiile speciale în materie de executare reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a pune în executare sentinţa respectivă.
În vederea lămuririi acestui aspecte trebuie analizate în mod sistematic dispoziţiile incidente din legea cadru. În realizarea acestei analize trebuie pornit de la tipurile de acţiune recunoscute de legiuitor persoanei vătămate în drepturile sau interesele sale legitime, cu referire la actul administrativ unilateral.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. f) şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată are la îndemână următoarele tipuri de acţiuni:
1) o acţiune în anularea actului administrativ individual sau normativ prin care solicită recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat şi repararea pagubei;
2) o acţiune în sancţionarea actului asimilat actului administrativ de tipul refuzului de soluţionare a cererii sau a nesoluţionării în termenul legal prin care se solicită obligarea administraţiei la soluţionarea cererii şi emiterea actului administrativ ori efectuarea unei operaţiuni administrative şi eventuala reparare a pagubei cauzate prin această atitudine omisivă.

Corelativ acestor tipuri de acţiuni, legiuitorul a stabilit în cuprinsul art. 18 şi tipurile de soluţii pe care le poate da instanţa de contencios administrativ:
1) să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, cu posibilitatea de a se pronunţa şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative prealabile
2) să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
În cuprinsul aceluiaşi text se face referire şi la prerogativa de a se pronunţa asupra despăgubirilor solicitate, respectiv a penalităţilor putând stabili, la cerere, un termen de executare.

Având în vedere că faza de executare este o fază deosebit de importantă a procesului civil în general şi a celui de contencios administrativ în special, legiuitorul a înţeles să stabilească reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun, care să corespundă nevoii imperioase de asigurare a executării cu celeritate a hotărârii judecătoreşti.
Astfel, urmărind firul logic descris în textele mai sus enunţate a stabilit în cuprinsul art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004 următoarele reguli:
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Privit în acest profil, art. 24 reglementează situaţia asigurării respectării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care a fost tranşat litigiul pe fond. Ipotezele alternative descrise în alin. 1 (să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative) nu reprezintă altceva decât soluţiile recunoscute de lege prin care instanţa finalizează tipurile de acţiuni descrise de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Separat de aceste tipuri de acţiuni, Legea nr. 554/2004 recunoaşte măsuri de protecţie provizorie a persoanei pretins vătămate prin emiterea unui act administrativ unilateral, atât în faza recursului administrativ sau graţios (art. 14) cât şi după momentul sesizării instanţei de judecată (art. 15). Trebuie precizat că cererile privitoare la aceste măsuri pot fi introduse doar în cazul primului tip de acţiune, respectiv acţiunea în anularea actului administrativ unilateral tipic, în condiţiile în care refuzul nejustificat sau tăcerea administraţiei, omisive prin excelenţă, nu sunt susceptibile de executare.

Soluţia pe care o poate da instanţa, în ipoteza admiterii cererii, este una singură: suspendarea executării actului atacat până la pronunţarea instanţei de fond (art. 14 alin. 1 teza I), respectiv până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare (art. 15 alin. 1 teza a II-a). Este lesne de observat că în această fază nu se discută despre o reparare a pagubei. Soluţia este logică atâta faţă de caracterul vremelnic al măsurii cât şi faţă de faptul că însăşi admisibilitatea cererii depinde de justificarea prevenirii unei pagube iminente.
Corespunzător nevoii de protecţie imediată, sentinţa pronunţată are caracter executoriu nefiind necesar să fie stabilit vreun termen pentru executare.

Analiza sistematică şi comparativă a reglementărilor specifice tipurilor de acţiuni şi a celor privind măsurile provizorii fundamentează două concluzii:
1) legiuitorul nu a înţeles să stabilească o procedură de executare specifică pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate cu privire la măsurile provizorii întrucât efectul imediat al acestora este întreruperea efectelor actului administrativ atacat. Ca atare nu trebuie stabilită nici o obligaţie în sarcina emitentului actului atâta timp cât, potrivit efectelor hotărârii judecătoreşti vremelnice, actul administrativ se consideră că nu şi-a produs efectele iar situaţia juridică preexistentă acestuia subzistă în continuare;
2) procedura specială de executare silită reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu privire la măsurile provizorii ci numai acelora prin care a fost soluţionat fondul cauzei.
Analizând recursurile declarate în contextul determinărilor terminologice de mai sus urmează a decide că are calitate procesuală pasivă, în cadrul procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorul autorităţii publice în sarcina căruia s-a stabilit obligaţia prin hotărârea a cărei executare se solicită şi faţă de care s-a formulat cererea de punere în executare.

Având în vedere că sentinţa invocată a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâţii Comisarul General al Gărzii Financiare şi Comisarul şef al Gărzii Financiare-Secţia judeţeană Alba iar efectul ei imediat a fost obligarea celor doi la a permite reluarea raporturilor de serviciu ale reclamantei în mod temeinic a reţinut instanţa de fond că au calitate procesuală pasivă atât ACL în calitate de Comisarul General al Gărzii Financiare cât şi M D în calitate de Comisarul şef al Gărzii Financiare – Secţia judeţeană Alba, respectiv de şef nemijlocit al reclamantei.

Motivaţia acestuia din urmă că el nu are competenţa de a dispune cu privire la încetarea respectiv reluarea raportului de serviciu nu poate fi primită. Efectul imediat al sentinţei nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011 este acela de recunoaştere retroactivă a raportului de serviciu al reclamantei începând cu data emiterii actului administrativ atacat. Ca atare nu era necesar nici un alt demers formal pentru primirea reclamantei la serviciu iar obligaţia respectării hotărârii judecătoreşti îi revenea şi pârâtului MD în calitate de Comisarul şef al Gărzii Financiare-Secţia judeţeană Alba.

De asemenea, nu poate fi primită susţinerea recurenţilor potrivit căreia efectele actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu s-au epuizat şi acesta nu mai poate fi suspendat. O atare susţinere este inadmisibilă în faza de executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea executării actului respectiv întrucât echivalează cu o nerespectare a efectului hotărârii executorii, aspect inadmisibil într-un stat de drept. O astfel de susţinere putea constitui cel mult o apărare de fond în cadrul soluţionării cererii de suspendare.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de FP–Comisar general al Gărzii Financiare curtea o constată a fi întemeiată atâta timp cât, aşa cum am arătat are calitate procesuală pasivă, în cadrul procedurii reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorul autorităţii publice în sarcina căruia s-a stabilit obligaţia prin hotărârea a cărei executare se solicită şi faţă de care s-a formulat cererea de punere în executare. Calitatea procesuală aparţine persoanei fizice titulară a funcţiei la momentul solicitării executării hotărârii judecătoreşti şi nu funcţiei publice în abstract, indiferent de titularul său şi ca atare, pentru funcţia de Comisar general al Gărzii Financiare această calitate îi revine pârâtului ACL independent de faptul că, ulterior demarării procedurii judiciare a pierdut această calitate.

Cu privire la fondul cauzei curtea reţine, pentru argumentele mai sus expuse, că cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât procedura de executare reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu este incidentă la punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii prin care s-a dispus suspendarea vremelnică a executării unui act administrativ, cum este sentinţa nr. 4034/CAF/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 13921/107/2011. Ca atare sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale astfel că, faţă de prevederile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recursurile declarate de pârâţii ACL şi MD urmează a fi admise şi sentinţa modificată în parte, în sensul respingerii ca nefondate a cererii.

Se va menţine soluţia pronunţată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisarului Şef de Secţie al Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană Alba faţă de aspectele mai sus relevate.
Fiind aparte căzută în pretenţii, reclamanta MAM va fi obligată, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, să plătească pârâtului ACL suma de 500 lei şi pârâtului M D suma de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând contravaloarea onorariu apărători aleşi.

Pentru aceste motive,
În numele legii
D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de FP–Comisar general al Gărzii Financiare împotriva sentinţei nr. 233/CC/2012 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ.
Admite recursurile declarate de pârâţii ACL şi M D împotriva sentinţei nr. 233/CC/2012 pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că
Respinge cererea formulată de reclamanta MAM în contradictoriu cu pârâţii ACL şi MD.
Menţine soluţia pronunţată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisarului Şef de Secţie al Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană Alba.
Obligă reclamanta MAM să plătească pârâtului ACL suma de 500 lei şi pârâtului MD suma de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 3 aprilie 2013.

***

Lucian Ioan GHERMAN
judecător, Curtea de Apel Alba Iulia–Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate