BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Ilegalitatea fostei taxe de poluare percepută pentru înmatricularea unor autovehicule importate din state ne-membre ale UE
03.07.2013 | Cătălin Petrică RADU

 
Competition Law

Confruntat cu avalanșa importurilor de automobile second-hand, dar supus și unor presiuni din partea producătorilor autohtoni de vehicule făcute cu scopul de a proteja industria națională, Statul a aplicat de-a lungul vremii diverse soluții fiscale pentru a descuraja introducerea în țară a autovehiculelor uzate.

1. Succesiunea în timp a legislaţiei. La început, a fost taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule care a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006[1], sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, iniţial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006[]2, legea a fost amendată, inclusiv prin prevederea categoriilor de persoane exceptate de la plata taxei.

Taxa specială a fost înlocuită cu taxa de poluare prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008[3] pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și a instaurat o taxă de poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 şi N1-N3..

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule[4] a exceptat de la obligația de plată a taxei de poluare „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene.” Pentru autovehiculele care nu corespundeau acestor criterii, valoarea taxei de poluare a fost majorată.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008[5] privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. La art. III se prevedea: „Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.” Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2008 a fost ulterior respinsă prin Legea nr. 335/2009 (publicată în Monitorul Oficial, partea I,  nr. 776 din 13.11.2009).

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule[6], astfel cum a ea fost modificată și completată ulterior, se înlocuiesc valorile conținute în anexele nr. 1, 2 şi 4 ale primei cu cele prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 ale actului normativ modificator.

Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule[7] – intrată în vigoare la 30 decembrie 2009 – prevedea următoarele: „Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei de poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din OUG nr. 218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.”, oferind astfel o amnistie fiscală temporară și limitată.

O nouă ”reformă” este făcută apoi în domeniu prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2010[8] privind modificarea și completarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care  modifică din nou cuantumul taxei de poluare. De asemenea, potrivit art. II alin. (2), „pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 31 decembrie 2010 și care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se aplică nivelul taxei de poluare pentru autovehicule prevăzut în OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011.”

Consecutiv deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-402/09 Tatu vs. România prin care taxa de poluare a fost declarată incompatibilă cu art. 110 al Tratatului UE, Parlamentul a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule[9] prin care se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Prin Legea nr. 9/2012 se instituia obligația plății taxei nu doar la prima înmatriculare a unui autovehicul în România, dar și atunci când se schimbă proprietarul cu ocazia înmatriculării mașinii (indiferent de proveniența acesteia), cu condiția ca o astfel de taxă să nu mai fi fost plătită anterior. De asemenea, toate persoanele care au plătit o taxă de poluare auto mai mare conform vechii legislații pot solicita autorității fiscale restituirea diferenței rezultate din calculul prevăzut de noua lege.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege[10] s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013 aplicarea taxei de poluare pentru autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de 1 ianuarie 2007. Se menținea în vigoare taxa de poluare, redusă cu 25%, pentru proprietarii de autovehicule care înmatriculează mașini în România începând cu data de 13 ianuarie 2012.

Cea mai recentă măsură fiscală de limitare a importurilor de vehicule de ocazie a fost adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule[11], aplicabilă începând cu data de 15 martie 2013. Timbrul de mediu se plăteşte o singură dată, la prima înmatriculare în România, sau la transcrierea dreptului de proprietate (dacă vânzătorul nu a plătit taxa de primă înmatriculare, ori a achitat-o, dar a recuperat-o ulterior pe cale judiciară). Timbrul se aplică doar vehiculelor cu maxim 8 locuri, iar celelalte vehicule (tiruri, microbuze, autocare) vor plăti în continuare taxa veche.

2. Caracterul ilegal al taxei faţă de alte angajamente internaţionale ale României. Întrucât cvasitotalitatea importurilor româneşti de vehicule second-hand a provenit din state europene, contestarea legalităţii măsurilor fiscale protecţioniste s-a făcut prin raportare la legislaţia comunitară, în principal la Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht, astfel cum a fost acesta amendat prin Tratatul de la Lisabona).

În studiul de faţă, vom demonstra însă că adoptarea taxei de primă înmatriculare, sub diversele sale forme şi denumiri prezentate în rândurile precedente, este o măsură nelegală în raport şi cu alte tratate internaţionale la care România este parte, iar plata taxei la înmatricularea unor vehicule importate din state ne-membre UE contravine obligaţiilor asumate de stat prin ratificarea unor acte normative internaţionale cu o aplicabilitate intercontinentală.

Conform prevederilor art. 11 din Constituția României republicată, tratatele ratificate de către Parlamentul României devin parte a dreptului intern. Textul art. 11 nu face nici o mențiune în legătură cu prioritatea normelor internaționale față de cele interne, precizând doar că statul român “se obliga sa îndeplinească întocmai și cu bună – credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”, însă este evident că încălcarea legii și implicit excesul de putere survin nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție internațională. În Convenția asupra dreptului tratatelor (Viena, 1969) se stipulează însă faptul ca “un stat nu poate invoca prevederile dreptului sau intern pentru a justifica eșecul sau în executarea unui tratat”, eliminând astfel posibilitatea ca statele să se prevaleze de legislația lor internă pentru a nu respecta obligațiile internaționale.

România este membră a Organizației Mondiale a Comerțului începând cu data de 1 ianuarie 1995 (Acordul de la Marrakech din data de 15 aprilie 1994, prin care a luat naştere respectivul for, a fost ratificat de România, fiind publicat în ”Monitorul Oficial” nr. 360 din 27 decembrie 1994), din aceeași organizație făcând parte mai multe state care în prezent nu sunt membre ale Uniunii Europene. Totodată, România este începând cu data de 15 octombrie 1971 (prin Decretul Consiliului de stat din 20 decembrie 1971, publicat în ”Buletinul Oficial” RSR nr. 9 din 27 ianuarie 1972) și semnatară a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), care în anul 1995 a fost inclus în Organizaţia Mondială a Comerţului.

GATT a fost un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor comerciale: să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.

Principiile fundamentale ale GATT sunt:

a) Principiul nediscriminării în relaţiile comerciale dintre părţile contractante

Acest principiu implică acordarea reciprocă între părţile contractante a clauzei naţiunii celei mai favorizate (care asigură nediscriminarea statelor), precum şi a tratamentului naţional în materie de impozite şi reglementări interne (care asigură nediscriminarea mărfurilor şi a persoanelor).

b) Interzicerea de către părţile contractante, în relaţiile reciproce, a restricţiilor cantitative sau a altor măsuri cu efecte similare la importul şi exportul de mărfuri;

c) Aplicarea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative (sau a altor măsuri cu efecte similare) în relaţiile comerciale dintre părţile contractante, în măsura în care, în anumite situaţii, acestea sunt admise ca derogări de la principiul menţionat anterior;

d) Eliminarea sau limitarea subvenţiilor la export în relaţiile comerciale dintre părţile contractante;

e) Protejarea economiilor naţionale de concurenţa străină se realizează, în principiu, cu ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie să fie însă prohibitive;

Art. III alin. (1)-(2) din GATT dispune:

Părţile contractante recunosc că taxele interne şi alte impuneri interne, precum şi legile, regulamentele şi cerinţele care afectează vânzarea internă, oferirea spre vânzare, cumpărarea, transportul, distribuţia sau utilizarea de produse, precum şi reglementările interne cantitative necesită amestecul, prelucrarea sau utilizarea de produse în cantităţi sau proporţii specificate, nu ar trebui să se aplice produselor importate sau interne, astfel încât să asigure o protecţie a producţiei interne.

2. The products of the territory of any contracting party imported into the territory of any other contracting party shall not be subject, directly or indirectly, to internal taxes or other internal charges of any kind in excess of those applied, directly or indirectly, to like domestic products. Produsele de pe teritoriul oricărei părţi contractante importate pe teritoriul oricărei alte părţi contractante nu vor fi supuse, direct sau indirect, impozitelor interne sau alte impuneri interne de orice natură mai mari decât cele aplicate, în mod direct sau indirect, pentru ca intern de produse. Moreover, no contracting party shall otherwise apply internal taxes or other internal charges to imported or domestic products in a manner contrary to the principles set forth in paragraph Mai mult decât atât, nici o parte contractantă se aplică altfel taxe interne sau alte impuneri interne pentru produsele importate sau interne într-o manieră contrară principiilor stabilite la alineatul I”.

Conform textelor reproduse, mărfurile importate și cele produse în țară trebuie să primească un tratament egal, cel puțin după ce mărfurile străine au intrat pe piață. Același lucru se aplică serviciilor străine și celor naționale și mărcilor de fabrică sau de comerț, dreptului de autor și patentelor străine și naționale. Acest principiu de „tratament național”  (a-i trata pe  ceilalți la fel ca pe conaționali) figurează în cele trei principale Acorduri ale OMC (Articolul III din GATT, articolul 17 din Acordul General privind Comerţul cu Servicii şi, respectiv articolul 3 din Acordul asupra aspectelor comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală), ceea ce demonstrează rolul său important.

Principiul nediscriminării (al ”tratamentului național”) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat semnatar al GATT, ulterior al O.M.C., să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state semnatare ale acordurilor, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Instituirea așa-numitei ”taxe de plouare” are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiţii, legislaţia care impune proprietarului vehiculului o anumită taxă la înmatriculare, modificată succesiv, are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate şi importate din alte state membre ale OMC.

Sub aspectul perioadei de timp în care a fost aplicabil, cel mai longeviv act normativ incident în materie a fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 care trebuie analizată și prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.

Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea ordonanței de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională;

faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,

Apare astfel ca lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial „asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale”.

Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al ordonanţei s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.

Există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al GATT  și care se înmatriculează în România, și autoturismele second hand deja înmatriculate în România; mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile G.A.T.T. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță  fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

Punctul nostru de vedere este susţinut şi de argumentele jurisprudenței constante privind restituirea taxei de poluare cu privire la autovehiculele importate din Uniunea Europeană, chiar dacă aceasta este fundamentată pe dispozițiile Tratatului Uniunii Europene, pentru că ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.

Putem conchide astfel că se poate solicita în instanţă (dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă) constatarea caracterului abuziv al taxei de primă înmatriculare şi restituirea sumei achitate cu acest titlu şi în cazul importului unor vehicule second hand din state care nu fac parte din Uniunea Europeană, dar au semnat Acordul GATT, respectiv OMC, cum ar fi, spre exemplu, Statele Unite, Canada, Japonia etc.

3. Concluzii. Fosta taxa de primă înmatriculare sau taxa de poluare ascunde în fapt măsuri protecționiste și discriminatorii, incompatibile cu obligațiile asumate de Statul Român nu numai prin aderarea la UE ci şi prin Acordul GATT, respectiv OMC.


[1] Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în “Monitorul oficial”, partea I nr. 662 din 1 august 2006.
[2] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I,  nr. 1028 din 27 decembrie 2006.
[3] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008  pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost publicată în „Monitorul oficial” nr. 327, partea I, din  5 aprilie 2008.
[4] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule a fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I,  nr. 825 din 8 decembrie 2008),
[5] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I,  nr. 836 din 11 decembrie 2008.
[6] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 a fost publicată în „Monitorul oficial” nr. 103, partea I, din 19 februarie 2009.
[7] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 a fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009.
[8] Publicată în „Monitorul oficial”, partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.
[9] Publicată în „Monitorul oficial”, partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
[10] A fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012.
[11] A fost publicată în „Monitorul oficial”, partea I, nr. 119 din 4 martie 2013.


Cătălin Petrică RADU


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Ilegalitatea fostei taxe de poluare percepută pentru înmatricularea unor autovehicule importate din state ne-membre ale UE”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Stimate domn, există o jurisprudență bogată a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la tratatul GATT – care face acum parte din tratatul OMC – care spune, negru pe alb, că dispozițiile GATT nu au efect direct în ordinea internă, spre deosebire deci de dispozițiile din tratatul TFUE care au efect direct în ordinea internă (anumite dispoziții, inclusiv cea aplicabilă în speță pentru mașinile second-hand din UE)
    Deci legea lato sensu distinge. Acum, dacă îmi puteți indica vreo dispoziție din ordinea internă care să confere efect direct dispozițiilor GATT, atunci poate că într-adevăr avem posibilitatea pe care o invocați dvs în acest studiu. Dar dacă nu, nu aveți temei legal pentru o astfel de acțiune iar jurisprudența CJUE chiar se opune unei astfel de interpretări. Dacă nu cunoașteți această jurisprudență, v-o pot comunica, la cerere.
    Cu deosebit respect,
    Mihaela

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.