De câte cunoștințe juridice ai nevoie pentru a media un conflict? Ce înseamnă o soluție amiabilă?

Medierea este o metoda de solutionare a conflictelor  pe cale amiabila, prin dialog si negociere directa a partilor, prin asistarea si facilitarea dialogului partilor de catre mediator. Mediatorul este un tert neutru si impartial in orice etapa a procesului de mediere, proces care se desfasoara pe fundamentul a 4 principii capitale – neutralitate, impartialitate, confidentialitate si autodeterminarea fiecarei parti din conflict pentru a media.

Aceste principii dirijeaza procedurile de mediere, iar incalcarea oricarui principiu duce la o mediere esuata de facto, ori la renuntarea unei parti din conflict la mediere. Nerespectarea principiilor duce la pierderea increderii partilor in mediator, la neincrederea in reusita unei proceduri de mediere si, in viitor, partile vor privi cu scepticism si suspiciune medierea.

Atat la cursurile de formare initiala ca mediator, cat si la cursurile de formare continua, viitorul mediator deprinde si invata sa stapaneasca cat mai bine tehnicile si strategiile de mediere, care reprezinta, in fapt, tehnici de analiza si management al conflictului, tehnici si strategii de comunicare ca fiecare parte si cu ambele in sedintele comune, tehnici si strategii de negociere.

Tot la cursul de formare initiala si, ulterior, in mod personal, mediatorul invata tot ceea ce este necesar pentru a media un conflict in ceea ce priveste cunostiintele juridice de care ai nevoie pentru  mediere.

Dar ce cunostinte juridice sunt necesare in mediere si cat conteaza acestea pentru procesul de mediere?

Intai de toate, un mediator trebuie sa cunoasca stadiul procesual si ramura juridica a conflictului partilor. Daca este vorba de un conflict care inca nu a ajuns in faza judiciara, ori daca este vorba despre un conflict judiciar (litigiu). De asemenea, mediatorul trebuie sa incadreze conflictul intr-o ramura de drept; astfel, poate fi vorba despre un conflict de familie, de drept civil – granituire, de drept civil – succesiuni, de asigurari, de malpraxis, de dreptul muncii, de drept penal etc.

In conflictele penale, stadiul procesual este foarte important, deoarece in functie de stadiu dosarului penal mediatorul are anumite obligatii fata de organul de urmarire penala ori fata de judecator, daca conflictul penal este deja in etapa de judecata. Atat in faza de urmarile penala cat si in faza de judecata, daca partile apeleaza la mediator acestea sunt obligate sa depuna la aceste organe contractul de mediere, caz in care urmarirea penala ori judecata se vor suspenda. Dupa inchiderea medierii, mediatorul este obligat sa trimita acestor organe procesul verbal de inchidere a medierii si eventualul acordul de mediere.

Obligatiile mediatorului, atunci cand procesul civil este pe rolul instantei, sunt stipulate in mod clar in Legea medierii. In aceste cazuri, partile depun contractul de mediere la dosarul cauzei,  procedurile judiciare se suspenda, iar ulterior mediatorul este obligat sa depuna la instanta procesul verbal de inchidere a medierii, si eventualul acordul de mediere atat in forma scrisa si semnata de parti, cat si in format electronic.

Pe langa toate aceste aspecte juridice, procesul propriu-zis de mediere se desfasoara strict in baza tehnicilor si strategiilor de mediere folosite cu tact si profesionalism de catre mediator.

In procesul de mediere propriu-zis, cunostintele juridice nu au nici un rol, nu concura la rezolvarea amiabila a conflictului si nici nu aduc vreun beneficiu in ceea ce priveste sondarea si explorarea nevoilor si intereselor persoanelor din conflict. Cunostintele juridice nu ajuta cu nimic in deschiderea persoanelor spre discutarea problemelor lor,  a situatiilor de zi cu zi cu care se confrunta. Dimpotriva, pot uneori crea stari de impartialitate a mediatorului jurist, ori pot crea momente in care acesta invinovateste direct ori indirect o parte. Astfel, un mediator jurist este net dezavantajat fata de un mediator care nu e jurist. Mediatorul jurist, in baza profesiei sale, are tendinte de aparare, de acuzare, de invinovatire a uneia din parti in detrimentul alteia, de a cauta o dreptate juridica si nicidecum o dreptate personala si reala a relatiei dintre parti.  In aceste conditii, o valenta profesionala a juristului, ori a avocatului, ii poate aduce dezavantaje in profesarea medierii.

Pentru atingerea scopului medierii, acela ca partile impreuna cu mediatorul sa gaseasca solutia amiabila cea mai potrivita si mai multumitoare pentru fiecare parte, cunostintele si tehnicile de comunicare, de negociere, de managementul conflictului pe fond, de canalizare a partilor spre o privire obiectiva a conflictului si a cerintelor sale, de analiza obiectiva a propunerilor si a solutiilor, sunt tot ce este necesar.

Nici cunostinte juridice, nici rationamente juridice, nici codurile de legi, nici principii de drept nu sunt ajutatoare in mediere, deoarece medierea nu este un proces juridic bazat pe drepturi si obligatii juridice, ci este un proces de comunicare si dialog bazat pe nevoile, interesele, preocuparile si problemele de zi cu zi ale oamenilor, de analiza a relatiei lor cu persoanele cu care au intrat in conflict, de analiza a raporturilor umane si personale dintre oameni, toate acestea netranspuse ori traduse in termeni si rationamente juridice.

Ca proceduri de forma, studiile juridice par a fi un avantaj, la redactarea actelor, contractelor, la cunoasterea stadiilor procesuale in care se afla conflictul partilor, insa, in toate cazurile, mediatorul ne-jurist are cunostintele juridice necesare medierii.

Dincolo de toate acestea, practica a dovedit ca cei mai buni mediatori pe fond sunt persoanele cu studii si experienta in domeniul psihologiei, comunicarii si negocierii.

In Romania, marea majoritate a mediatorilor autorizati sunt juristi si avocati. Toti juristii si avocatii care au parcurs cursul de formare initiala in mediere au putut discerne ce inseamna medierea unui conflict si ce inseamna tranzactionarea juridica, care uneori se mai practica in avocatura la cererea partilor din litigiu. Sunt procese foarte diferite, desi au acelasi scop – o solutie amiabila extinctiva la un anume conflict.

In mediere vorbim despre un anume tip de conflict cu un anume grad. Nu vorbim de conflicte de drepturi care necesita fara dar si poate un proces judiciar, nu vorbim de conflicte majore care pun probleme serioase de drept si trebuiesc transate in instante, nu vorbim de conflicte vizand actele administrative, nu vorbim de conflicte in care partile nu pot dispune in mod liber de ceea ce au, fie bunuri, fie drepturi, fie obligatii.

In mediere vorbim de conflictele in care partile implicate pot dispune de ceea ce au (bunuri, drepturi, obligatii), doresc o solutionare amiabila, doresc evitarea costurilor exorbitante de timp si bani ale procesului judiciar; vorbim de conflictele in care solutiile amiabile pot fi – prin decizia si determinarea partilor, explorate, analizate si contractate in urma unui dialog tripartit (parte-mediator-parte) activ.

Medierea este dreptul partilor de a cauta impreuna cu mediatorul o solutie amiabila conflictului lor, printr-un dialog deschis, sincer si serios privind problema cu care se confrunta.

A media nu inseamna a judeca. Mediatorul nu judeca partile din conflict.

A media nu inseamna a acuza ori a invinovati. Mediatorul nu acuza si nu  invinovateste nicio parte din conflict.

A media nu inseamna a apara. Mediatorul nu apara nicio parte din conflict.

A media nu inseamna a da sentinte favorabile, defavorabile, ori mai putin favorabile.

A media nu inseamna a inmana partilor din conflict o solutie pe care o consideram noi optima. Din punctul de vedere al unui jurist, acesta poate da o solutie foarte buna si foarte corecta juridic, insa, in mediere, solutiile potrivite sunt cele care raspund intereselor partilor si satisfac si multumesc cat mai mult fiecare parte. Din acest motiv, pentru a fi cele mai satisfacatoare, solutiile se gasesc si se pun in discutie de catre parti, mediatorul fiind canalul prin care solutiile se gasesc si se exploreaza prin implicarea activa a partilor. Fara o implicare a partilor si o sondare a problemelor lor, a nevoilor, intereselor, preocuparilor, anxietatilor, dorintelor lor, medierea nu produce efecte. Etapele medierii si structura procesului de mediere obliga mediatorul la respectarea pasilor din mediere, care treptat conduc partile la negocierea finala.

In mediere partile ies din pasivitatea unui proces judiciar in care anumiti specialisti ai dreptului dau verdicte pentru ei. In mediere partile analizeaza ele insele o solutie ca verdict personal si propriu, solutie care le da o multumire, un avantaj, le aduce un beneficiu. Avantajul si beneficiul solutiei unei parti il cantareste aceasta in functie de propria perceptie despre viata, in functie de propria persoana, in functie de propria relatie cu persoana din conflict. Doar partea poate sti cum o poate multumi un anume aspect. Doar partea poate sti cat si cum o solutie amiabila o multumeste. Uneori chiar si mediatorului i se poate parea ca solutia aleasa de parti este una care pe el nu l-ar multumi daca ar fi parte in acel conflict, insa in mediere nu conteaza decat ceea ce doresc partile a face, a analiza, a pune in discutii, a contracta, atat cat nu aduce atingere legii. Din acest considerent, se spune ca procesul de mediere apartine partilor si mediatorul doar dirijeaza discutiile pe structura medierii, prin tehnicile si strategiile de mediere.

Acest lucru se petrece in mediere, unde partea, prin discutiile cu mediatorul prioritizeaza anumite cerinte si solutii si, in functie de gradul de multumire, contracteaza o solutie finala. Nefiind o solutie juridica, solutia finala nu se intemeiaza pe legi, ci pe nevoile si interesele partii care sunt deja satisfacute prin solutia gasita.

A intemeia o solutie amiabila pe ratiuni juridice e impropriu. O solutie amiabila se intemeiaza pe ceea ce doreste o parte dintr-un conflict, pe satisfactia sa si satisfacerea nevoilor, intereselor, cerintelor ei, pe cat posibil. Asa cum nici o solutie juridica nu poate avea la baza nevoile si interesele partilor, ci doar legi, principii si ratiuni juridice.

O solutie amiabila se intemeiaza pe nevoile si interesele directe si personale ale partii din conflict, analizate intr-o discutie informala asa cum o propune medierea, iar o solutie juridica se bazeaza pe legi si principii de drept, analizate si supuse dezbaterii in cadrul formal al unui proces judiciar.

Solutia juridica este datoria si cadrul profesional al juristilor.

Solutia amiabila este datoria si cadrul profesional al mediatorilor/conciliatorilor.

Dorin ILIE
Mediator

Citeşte mai mult despre Dorin ILIE, mediere, solutie amiabila! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.