Despre legal marketing

„În numele profesiei de avocat, vă mulțumesc pentru privilegiul acordat ca, după contactul direct cu întregul conținut al Revistei Române de Consultanță nr. 7, să adresez onoratei asistențe poziția instituțională a profesiei de avocat față de un produs de marketing complex, care reunește, laolaltă, exclusiv după criterii cunoscute de autorii proiectului, fără acordul prealabil al U.N.B.R., atât mesajele de promovare a altor instituții cât și materiale de publicitate profesională întocmite și încredințate editorului de entități profesionale care au acceptat și au respectat condițiile financiare ale includerii în paginile revistei, astfel cum acestea sunt detaliate la pagina 40 a revistei.

Există o explicație: revista și-a făcut ”botezul focului” fiind distribuită promoțional, imediat după ieșirea de sub tipar, în ședința Consiliului U.N.B.R. din 29 iunie 2013!

Se prezumă că profesia, prin organul său de conducere între Congrese – Consiliul U.N.B.R. – a fost încunoștințată și este în măsură să-şi afirme, la lansarea publică a produsului de marketing, poziția sa față de un astfel de demers. Acest lucru este cu atât mai mult necesar cu cât, în paginile revistei, conducerea profesiei este îndemnată ”să apere starea actuală a profesiei” printr-un mesaj special.

În condițiile în care revista găzduiește mesajul directorului Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, domnul profesor universitar dr. Mircea Duțu, care îndeamnă la respectarea identității juridice și a tradițiilor românești și care face apel la evitarea împrumuturilor străine care favorizează ”formele fără fond” și absența din ecuația juridică a ”datului” realității românești, îmi fac datoria să transmit distinșilor participanți la această întâlnire mesajul profesiei de avocat care privește istoria drept în ochi și nu se miră de, dar nici nu admiră orice demers publicitar făcut de avocați, care se situează dincolo de limitele Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ale Statutului profesiei de avocat și ale Codului deontologic al avocatului român (care preia dispozițiile Codului deontologic al avocaților din Uniunea Europeană).

Există o demarcație între promovarea și apărarea profesiei de avocat în ansamblu, făcută de persoanele care au responsabilitatea conducerii profesiei de avocat în România, și publicitatea profesională făcută de entități ale profesiei sau de avocați, în nume personal.

Sper să fie exclusă orice confuzie între acestea.

Este binevenită promovarea profesiei într-o publicație  care găzduiește și publicitatea unor entități profesionale, cu condiția ca publicitatea profesională să se încadreze în limitele prevederilor legii și statutului profesiei de avocat.

Altfel, se interpretează, incorect, că organele profesiei acceptă orice fel de afirmații publicitare!

Legea privind profesia de avocat și statutul profesiei sunt compatibile cu legislația similară din state europene cu tradiție în reglementarea profesiei de avocat, inclusiv sub aspectul limitelor publicității profesionale.

Legea și statutul în vigoare nu sunt demodate!

O lege și un statut al unei profesii legal reglementate – din păcate, sau din fericire – nu își permit sa copieze modele străine de economia românească sau de specificul mentalității românilor care au trăit, vreme îndelungată, într-un spațiu economic caracterizat prin lipsa unei concurențe profesionale efective, oneste, loiale și transparente.

Sper că Revista Română de Consultanță, care se lansează în parteneriat cu reputata revistă The Economist, să ajute la crearea unui mediu concurențial onest în profesia de avocat, întemeiat pe calitatea serviciului profesional.

În prezent, publicitatea serviciilor profesionale avocațiale se bazează în primul rând pe dezvăluirea cifrei de afaceri – un criteriu dubios într-o economie ca cea românească, bănuită de corupție – sau promovează criterii străine de calitatea și profesionalismul serviciului profesional oferit, precum:

– numărul de avocați colaboratori (care include și pe cei salarizați în interiorul profesiei, fără drept la clientelă și dezvoltare profesională proprie) astfel încât se induce, în mod fals, ideea că entitatea profesională (societate civilă de avocați sau casă de avocați), care are, numeric, mai mulți avocați, dobândeşte prin aceasta și calitatea de a fi ”cei mai buni avocați din piață”;

– aspectul sediului profesional, care ar indica profesionalismul;

– fotografii în care avocații apar aroganți, încruntați, terifianți, care ar putea induce ideea falsă că o atitudine echilibrată ar fi o lipsă de profesionalism etc.

Astfel de criterii aduc deservicii unei publicități profesionale oneste față de un public care ar putea, lesne, dar profund greșit, să identifice profesionalismul cu cifra de afaceri. Din nefericire, goana după mirajul câștigului bănesc cu orice preț a avut drept rezultat și condamnarea penală a unor avocați, pentru fapte de corupție.

Sperăm că parteneriatul revistei cu entități de prestigiu din străinătate va pune o piatră de temelie sănătoasă publicității și marketingului profesiei de avocat.

Publicitatea serviciilor avocațiale nu se poate face pe aceleași principii cu cele ale marketingului unui produs sau serviciu oarecare (cum ar fi distribuția berii, dacă este să ne referim la un  produs de sezon), pentru simplul motiv că, în cazul serviciilor profesionale avocațiale, miza o reprezintă destinul unui om sau al unei colectivități umane, încredințat unui profesionist în interpretarea și aplicarea legii, care trebuie să sfătuiască și să apere clientul, în limitele legii, în scopurile relevării adevărului și valorificării intereselor legitime.

Aceste valori nu pot fi cuantificate şi nici prețuite după un mercurial de piață.

Avocatura română nu își poate permite ca, în scopul atingerii unei cifre de afaceri impresionante sau în scopul creșterii numerice cu orice preț, să calce în picioare responsabilitatea avocatului față de viața omului, indiferent că este vorba de un client persoană fizică sau juridică.

În lipsa unei adevărate responsabilități profesionale a fiecărui avocat față de valorile umane încredințate lui de către destinatarul serviciului avocațial şi în condiţiile promovării acestui serviciu în baza unor criterii străine de crezul profesional și de onestitatea avocatului, însăși profesia de avocat nu își justifică existența.

În calitate de Președinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România, am făcut și fac eforturi ca modernizarea profesiei de avocat în România să apere starea instituțională reflectată în norme juridice privind reglementarea profesiei.

Este important să conștientizăm ce tip de avocați pot răspunde exigențelor și nevoilor societății românești, în condiții ideale de respectare a legii și de acces liber la clientelă.

Dacă avocatul devine slujitor exclusiv al unui interes pecuniar, străin de orice deziderat al legalității, acesta nu se mai poate numi avocat, ci, eventual, om de afaceri – îndeletnicire care nu are nevoie nici de organizare profesională distinctă, nici de legea de exercitare a profesiei, nici de statutul acesteia.

Un avocat slujitor al criteriilor bănești și cantitative, agresiv cu confrații săi, gata să facă orice pentru a-și atinge ţinta („target-ul”), nu are nevoie nici de educație juridică în cadrul facultăților de drept, nici de examene privind nivelul cunoștințelor juridice acumulate, nici de formare profesională, nici de perfecționare profesională.

Pentru a nu se ajunge la o astfel de situație deplorabilă a profesiei de avocat, este imperios necesar ca publicitatea profesiei să se facă cu stricta respectare a legii de organizare și de exercitare a profesiei, a statutului profesiei și a Codului deontologic.

Profesia de avocat face eforturi ca îndemnul unui veritabil profesionist, domnul avocat Ion Nestor, să fie urmat de fiecare avocat, pentru că numai astfel profesia poate fi cu adevărat apărată:

“Fără să pot să-mi explic de ce, am constatat o continuare a manelizării în piața avocaturii, pe fondul crizei care a devenit permanentă. (…) Au loc excese de publicitate și o dorință de a ieși în fată cu orice preț și cu orice subiect într-o goană facilitată de online, care se dovedește a fi un mediu facil, rapid și imposibil de controlat, în condiţiile în care nu mai există deloc autocenzură şi apar zilnic anunţuri stranii şi irelevante. Această situaţie duce la o pierdere a noţiunii de valoare, iar reperele şi deontologia profesională au de suferit. În hora asta ne înscriem cu toţii, acesta fiind un fenomen care odată produs ne târăşte pe toţi în aceeaşi direcţie.” (articol apărut în Ziarul financiar, 8 octombrie 2012).

Standardele profesiei de avocat corespund nivelului de dezvoltare economică a unei societăți. În lipsa unei economii românești care să funcționeze și să aibă rezultatele unei economii dezvoltate, cu un PIB ridicat, avocații nu pot copia cu tot dinadinsul modele de publicitate profesională corespunzătoare unui model economic diferit de realitatea românescă.

Avocatura din România are nevoie, mai mult decât chiar în perioada de tristă amintire comunistă, de dimensiunea verticală a libertății profesionale.

Libertatea avocatului nu poate fi asigurată decât pe baza practicării oneste a profesiei, în acord cu legea, fără constrângeri sau ţinte bănești.

Este necesar să se înțeleagă un lucru simplu: profesia de avocat, clădită exclusiv pe o imagine creată pentru piață, riscă să devină o profesie a iluziei.

Avocatul nu este un iluzionist.

Profesia de avocat exercitată fără conștiință și fără responsabilitate față de om – destinatar al normei legale – pe care avocatul este chemat sa-l protejeze, în limitele legii și ale interesului legitim – este o profesie sortită eșecului și pieirii.

În lipsa unui avocat onest, temător față de litera și spiritul legii, clientul – persoană fizică sau juridică – este o victimă a lipsei de scrupule și a cinismului. Rezultatul este același, indiferent de folosul procurat clientului, deoarece succesul profesional nu poate fi atins fără respectarea legii.

Sper ca toți cei prezenți în sală, la acest moment, care se dorește semnificativ și pentru publicitatea și marketingul profesiei de avocat –  în condițiile în care revista găzduiește, deopotrivă, promovarea profesiei de notar, executor judecătoresc, practician în insolvență, auditor, consultant fiscal, consultant în afaceri – să-și propună să nu cultive lipsa de scrupule și cinismul, în dauna valorilor constante care caracterizează profesia de avocat, reflectate în legea și statutul, ori în Codul deontologic adoptat de Congresul Avocaților.”

Av. dr. Gheorghe FLOREA
Președinte U.N.B.R.

* discurs rostit astazi, 2 iulie 2013, cu prilejul lansarii Revistei Romane de Consultanta nr. 7/2013

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?