Despre principiile procesului de mediere și încrederea în mediator

Importanta principiilor, atunci cand se vorbeste de o institutie de drept, este capitala eficientei si viabilitatii acelei institutii.

Orice activitate reglementata de lege este guvernata de anumite principii in baza carora functioneaza si se dirijeaza pe tot parcursul procedurilor. Dincolo de importanta teoretica si de cunoasterea acestor principii la nivel didactic, importanta practica si folosirea in mod curent in orice act de procedura, creeaza premisele favorabile rezultatului scontat al acelui proces.

Vorbim de proces ca suma a unor fapte fenomenologice (esenta actelor) succesive care formeaza un tot unitar procedural. Poate fi un proces judiciar, poate fi un proces de executare silita, poate fi un proces de consultanta juridica, poate fi un proces de contabilitate, de mediere, etc. Orice astfel de proces are principii care il guverneaza si obliga participantii la respectarea intocmai a acestora.

Respectarea principiilor unui astfel de proces se traduce prin reusita procesului. Un proces fara respectarea acestor principii este un proces esuat, compromis, luat de valul instabilitatii faptelor din procedura. Mai mult decat atat, un lucru foarte important este acela ca, atunci cand principiile sunt prevazute in legi si diverse acte normative, nerespectarea lor, duce procesul in sfera de ilegalitate. Desfasurandu-se in sfera ilegalitatii, procesul nu este legitim, este ilegal, orice act fiind lovit de nulitatea lui si a efectelor sale.

Principiile medierii formeaza structura centrala a procesului de mediere. Mediatorul profeseaza in baza a 5 principii proprii si fundamentale medierii. Aceste principii sunt informarea prealabila privind medierea, neutralitatea, impartialitatea, confidentilitatea, si libera determinare a partilor pentru medierea conflictului lor. Pe langa aceste principii generale si proprii medierii, procesul de mediere, in anumite tipuri de conflicte (de exemplu, cauzele cu minori, cauzele penale) preia principii proprii unor tipuri de conflicte, obligand partile medierii la respectarea si a altor principii de drept precum interesul copilului minor, asistarea obligatorie de catre un avocat, etc.

Principiile proprii medierii obliga participantii la procesul de mediere la respectarea lor. Mediatorul, asistentul si facilitatorul dialogului partilor, este cel care trebuie sa tina procesul de mediere in paramentri principiali. Ori de cate ori in cadrul discutiilor, el sau partile se indeparteaza de cadrul principial al procesului de mediere, acesta esueaza.

Esuarea procesului de mediere se poate datora primelor discutii ale partilor cu persoana care le explica medierea, care le pregateste pentru o eventuala mediere. Un astfel de mediator nu ridica partile la gradul necesar de incredere pentru a media conflictul lor, asa cum vom vedea in continuare.

Esuarea unui proces de mediere prin nerespectarea principiilor este iminenta cand acest fapt se produce. Astfel, daca mediatorul devine partial si cu interese in cauza, partea care se simte lezata de partialitatea mediatorului denunta procesul de mediere, orice procedura incheindu-se in acel moment. Orice partialitate este simtita imediat de catre parti in mediere, acest lucru datorandu-se faptului ca o plasare voita a mediatorului in apararea sau de partea uneia dintre parti, se face intotdeauna in detrimentul altei parti. Echilibru dintre parti, mai exact dintre pozitiile partilor, este destructurat, o parte resimte presiunea unei abordari, presiunea unui punct de vedere, presiunea unei solutii defavorabile ei si actioneaza printr-o repulsie imediata si anume, inchiderea oricarei proceduri de mediere.

Permanenta unui echilibru intre parti este o conditie a viabilitatii discutiilor din mediere si, in acelasi timp, o obligatie legala a mediatorului. Echilibrul dintre parti este mentinut de catre mediator prin tehnicile si strategiile de mediere si este o rezultanta a principiilor de neutralitate si impartialitate. Aceasta rezultanta se manifesta printr-o pendulare continua intre mediator si parti, prin discutii reciproce egalizante, in care mediatorul se arata ca fiind un liant de incredere intre parti, atat timp cat acesta nu tine sau nu este de partea niciunei parti. Astfel, mediatorul este si ramane o punte solida pentru interesele fiecarei parti si nu o poteca pentru interesele unei parti. In aceste cazuri, partialitatea mediatorului ar rupe orice legatura in dialogul partilor, scopul medierii fiind tocmai re-consolidarea dialogului. S-ar ajunge – prin partialitate – la ruperea oricarui succes in mediere, la ruperea oricarei dorinte manifeste sau latente a partilor de a dialoga, de a negocia, de a tranzactiona, de a ierta, de a multumi, de a pune in discutie anumite lucruri, de a face concesii, propuneri etc. Toate aceste lucruri din mediere au loc doar in baza legaturii de echilibru create de mediator prin tehnicile de mediere, in baza si pe fundamnetul principiilor capitale medierii.

Aplicabilitatea principiilor de mediere este continua. Un mediator nu poate fi neutru si impartial doar la inceput ori doar la sfarsitul medierii, ci inca de la primul contact cu partea care il solicita, profesionalistul din el isi activeaza in mod automat principiile in baza carora profeseaza. Orice etapa de mediere este guvernata de neutralitate, impartialitate si confidentialitate, principii care sunt de datoria mediatorului de la primul pana la ultimul contact cu partile din acel conflict.

Autodeterminarea partilor este un principiu care devine activ dupa sedinta de informare privind medierea, ca etapa preliminara obligatorie, principiu in baza caruia partile de buna voie si in cunostiinta de cauza (informate despre mediere, avantaje, proceduri, efectele unui eventual acord, etc) decid personal sa intre in procesul de mediere. Principiul ramane activ pe toata perioada medierii, partile putand oricand solicita mediatorului incetarea medierii, pana la semnarea acordului de mediere, atunci cand medierea a avut succesul scontat ori pana la inchiderea medierii de catre mediator.

Neincrederea in mediator ori in procesul de mediere poate avea mai multe cauze. In toate cazurile, vorbim de doua suspiciuni ori neincrederi diferite: una in mediator, alta in procesul de  mediere.

Daca increderea in mediator exista, acest lucru se vede prin contactarea mediatorului de catre o parte sau toate partile din conflict. Odata contactat, partea are doza de incredere necesara unui dialog cu mediatorul, are increderea de baza in potentialitatea sa. Mediatorul va da mai multa incredere partii respective, in functie de cat de bun profesionist este. Dupa increderea in mediator, acesta trebuie sa consolideze partilor increderea in procesul de mediere.

Increderea in procesul de mediere se castiga prin explicarea si discutarea cu partile a beneficiilor si avantajelor medierii. Citirea unei liste de avantaje pecuniare sau nu, nu este apta sa ofere partilor increderea in acest proces. Increderea in acest proces o ofera cel care va fi parte activa in proces, mediatorul, si doar acesta prin discutiile preliminare cu partile poate sa dea acestora increderea necesara apelarii la o astfel de procedura, si parcurgerii imediate sau la o alta data a medierii.

Increderea partilor in mediator este, in fapt, increderea acestora intr-un tert neutru si impartial capabil sa le asiste si sa le faciliteze discutiile, sa le ajute sa depaseasca impasurile dialogale, sa le ajute sa negocieze prin prisma intereselor si nevoilor lor, sa le ajute sa gaseasca solutii si sa le analizeze. O astfel de incredere – a ambelor parti din conflict in aceeasi persoana,  mediatorul – este noutatea adusa de mediere ca institutie apta sa solutioneze amiabil conflictele.

Increderea tuturor partilor din conflict in aceeasi persoana apta sa le determine pe toate sa castige in urma unor discutii si sa fie toate multumite de solutiile analizate si contractate este un beneficiu major si exclusiv al medierii. Comparandu-o cu increderea in judecator, ca tert neutru si impartial care aplica legea in procesul judiciar, suspiciunea partilor din conflict exista prin prisma cunoasterii faptului ca una din parti va fi invinsa si nemultumita de sentinta finala. Pana la pronuntarea sentintei toate partile au incredere in judecator. Dupa pronuntarea sentintei, partea invinsa invinueste persoana judecatorului, persoana avocatului, sistemul juridic sau se consoleaza prin regretabilul „asa a fost sa fie”.

Increderea in mediator,  fiind o incredere deplina intr-o persoana care ajuta in acelasi timp toate partile din conflict la gasirea unei solutii optime, insa nu ia decizia din mana lor, apare astfel ca o incredere deplina, atat timp cat sta in oglinda principiilor fundamentale de mediere. Increderea in mediator vine pe fondul discutiilor personale ale partilor in ceea ce priveste conflictul pe fondul lui cauzal, temporal, pe fondul eventualelor solutii discutate. In instanta nu poti discuta alternative, inainte ori dupa sentinta. In mediere tocmai aceste alternative sunt ori solutii, ori punti catre solutii. Acest lucru se intampla in mediere, si din acest motiv, din libertatea oferita partilor de a discuta problemele lor asa cum doresc ele, se consolideaza increderea in mediator si in procesul de mediere. Avem in discutie exact cadrul medierii, partile cu mediatorul cautand solutii, plecand initial de la cauzalitatea/analiza conflictului.

In sedinta preliminara medierii, din increderea pe care o ofera mediatorul partilor, privitoare la procesul de mediere, un beneficiu major este tocmai canalizarea acestora spre mediere. Beneficiul major al explicarii medierii  si al parcurgerii cu partile din conflict a discutiilor preliminarii, este tocmai medierea conflictului lor. Doar daca acest beneficiu, ale medierii conflictului lor va fi intarit in fata lor si va fi discutat, partile vor putea vedea si beneficiile unui astfel de proces si, doar in acest fel, aceste beneficii vor fi receptate de parti. Beneficiul medierii aduce celelalte beneficii ori avantaje precum taxe de timbru scutite, timp redus, costuri emotionale reduse etc. Aceste beneficii sunt rezultatul medierii, iar medierea este rezultatul increderii in mediator si in procesul de mediere, incredere castigata in sedinta preliminara privind medierea, sedinta de o importanta colosala pentru determinarea partilor pentru a media conflictul lor.

Aceasta este perspectiva Directivei Europene 2008/52/CE in domeniu, aceasta este perspectiva obligativitatii de informare a justitiabililor privind medierea, aceasta este perspectiva atunci cand un judecator trimite partile din procesul judiciar la mediere. Decizia de a media este si ramane exclusiv in vointa partilor, principiul autodeterminarii ambelor pentru mediere nu se anuleaza, insa importanta sedintei preliminare se poate fructifica si poate avea rezultatul scontat – medierea – doar daca se parcurge in mod profesionist, de un profesionist, prin respectarea principiilor de mediere si a cadrului legal de desfasurare a procesului, prin castigarea incredereii in persoana mediatorului si in procesul de mediere. Castigarea increderii este capitala medierii. Doar o sedinta preliminara privind medierea desfasurata in cadrul profesionist si de un profesionist – mediatorul autorizat – poate determina partile sa parcurga acest proces si sa isi solutioneze astfel conflictul lor.

Doar in aceste conditii, medierea va fi o metoda preventiva si extinctiva a conflictelor si nu o etapa birocratica in plus, asa cum este in acest moment privita de legiuitorul roman si de unii practicieni ai dreptului.

Dorin ILIE
Mediator

Citeşte mai mult despre Dorin ILIE! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.