Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
9 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Limitele de apreciere în soluţionarea cererii de reexaminare – art. 200 alin. 6 NCPC
11.07.2013 | Vasile BOZEȘAN


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Una din problemele apărute în practică este cea legată de aspectele pe care judecătorul care soluţionează cererea de reexaminare pe temeiul art. 200 alin. 6 NCPC poate/trebuie să le verifice dar, mai ales, limitele sale de apreciere când statuează asupra legalităţii măsurii de anulare a cererii introductive dispuse de completul iniţial.

Adeseori, diferenţele existente cu privire la maniera de interpretare a dispoziţiilor art. 194-200 NCPC (una strictă versus una laxă, permisivă) se reverberează insidios şi, din păcate, pernicios şi în planul activităţii de control al încheierii prin care s-a dispus anularea cererii.

Potrivit art. 200 alin. 6 NCPC, se poate reveni asupra măsurii anulării dacă (1) aceasta a fost dispusă eronat sau dacă (2) neregularităţile au fost înlăturate în teremenul acordat.

(1) Măsura a fost dispusă eronat

Pentru a stabili dacă măsura a fost dispusă eronat, judecătorul cererii de reexaminare trebuie să verifice, în primul rând, dacă neregularităţile invocate de completul iniţial vizează elemente privitoare la forma şi cuprinsul cererii prevăzute expres de art. 194-197 NCPC. În măsura în care anularea s-a dispus pentru lipsa altor elemente decât cele menţionate în art. 194-197 NCPC, anularea a fost nelegală.

În al doilea rând, trebuie să verifice dacă neregularitatea chiar exista la momentul formulării cererii, fiind posibil ca judecătorul iniţial să nu observe o anumită menţiune din cerere sau un anumit înscris care ar fi făcut satisfăcută cerinţa respectivă (de pildă, cu toate că reclamantul nu şi-a indicat domiciliul sau CNP-ul, a atașat la dosar copia cărţii sale de identitate).

În al treilea rând, trebuie să verifice dacă reclamantului i-a fost pus în vedere, corect, să îndeplinească neregularitatea. Respectiv, trebuie să existe consonanţă între neregularitatea pentru care s-a dispus anularea şi cea pusă în vedere reclamantului, din comunicarea adresată acestuia trebuind să reiasă clar şi neechivoc ceea ce i se solicită reclamantului. Tot în acest context, trebuie verificat dacă au fost respectate prevederile legale privitoare la comunicare (de pildă, viciul există dacă, prin raportare la art. 168 alin. 8 NCPC, actul a fost depus în cutia poştală fără a se indica motivul – lipsa destinatarului sau a altor persoane sau refuzul acestora de a-l primi).

De asemenea, trebuie verificat faptul că i s-a asigurat reclamantului termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 2 NCPC, acest termen neputând fi redus asemănător termenelor pentru depunerea întâmpinării sau a răspunsului la întâmpinare, potrivit art. 201 NCPC.

În schimb, considerăm că nu este posibil a se aprecia asupra manierei “prea stricte” sau “prea rigide” (cum a fost denumită în practică) cu care completul iniţial a constatat neîndeplinirea cerinţelor art. 194-197 NCPC.

Cu alte cuvinte, în soluţionarea cererii de reexaminare, judecătorul nu poate face evaluări asupra importanţei elementului omis de reclamant în formularea cererii de chemare în judecată, a cărui lipsă a fost sancţionată de completul iniţial. Art. 200 alin. 2 teza a II-a NCPC exceptează expres de la sancţiunea anulării doar obligaţia de a desemna un reprezentant comun, subliniind astfel necesitatea anulării cererii pentru oricare dintre celelelalte elemente, alin. 3 al art. 200 prevăzând expres că “se dispune anularea cererii”.

Toate elementele prevăzute de art. 194-197 NCPC sunt prevăzute expres şi obligatoriu, neexistând o ierarhie a importanţei acestora, fiecare dintre aceste elemente fiind impuse dintr-o anumită raţiune (identificarea cu certitudine a părţilor, asigurarea drepturilor substanţiale sau procedurale ale acestora, celeritatea procedurii, administrarea eficientă a probatoriului, evitarea abuzului de drept, etc.), raţiune necenzurabilă de către instanţă.

Cu titlu de exemplu, necesitatea indicării CNP-ului părţilor (al pârâtului, când este posibil), deşi parte un element lipsit de importanţă care nu ar justifica anularea cererii, poate ridica probleme atât în procedura de punere în executare a hotărârii (existând localităţi rurale în care mai multe persoane au acelaşi nume şi prenume, iar identificarea adresei-stradă si număr lipseste cu desăvârşire), cât si din perspectiva art. 425 alin. 1 lit. c NCPC care prevede clar conţinutul dispozitivului hotărârii.

Nu clamăm necesitatea unei abordări exagerat de stricte în procedura regularizării (fiind indicat, intr-adevăr, a se reveni cu o nouă comunicare către reclamant când nu există certitudinea faptului că a fost încunostiinţat şi că a înţeles aspectele privind  lipsurile cererii sale, tot astfel cum anumite neregularităţi pot fi remediate, e drept nu fără riscuri sau alte inconveniente, pe parcursul procesului sau când e posibilă aplicarea art. 149 alin. 3 teza I NCPC), însă trebuie făcută clar o distincţie, pe de o parte, între  maniera în care completul iniţial asigură respectarea de către reclamant a exigenţelor legate de forma şi conţinutul cererii sale, iar pe de altă parte, modul în care completul subsecvent verifică aplicarea dispoziţiilor respective.

În măsura în care completul iniţial a rămas în limitele trasate de dispoziţiile art. 194-197 NCPC, anulând cererea pentru lipsa unuia dintre aceste  elemente, completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare nu va putea reveni asupra măsurii pe considerente legate de “stricteţe” sau “rigiditate” a completului iniţial, ci va trebui să verifice, exclusiv, dacă au fost respectate dispoziţiile legale.

Calea de atac a cererii de reexaminare pe temeiul art. 200 alin. 6 NCPC se distinge, din această perspectivă, de alte situaţii în care un complet controlează soluţiile altor complete ale aceleiaşi instanţe, când completul subsecvent poate şi chiar trebuie să facă aprecieri impuse fie prin readministrarea şi aprecierea probelor (cererea în anulare – 1023 NCPC ), fie prin verificarea elementelor constitutive ale abaterii judiciare şi chiar individualizarea sancţiunii (cererea de reexaminare a amenzii judiciare – art. 191 NCPC).

Concluziv, în cererea de reexaminare din procedura regularizării, completul de control nu-şi poate transpune în soluţia pe care o pronuntă propria-i viziune asupra caracterului strict sau dimpotivă lax al manierei de interpretare a dispoziţiilor art. 194-197 NCPC în ceea ce priveşte importanta sau necesitatea existenței în cerere a elementelor menţionate de textele respective.

(2) Neregularităţile au fost înlăturate

În primul rând, pentru a se admite cererea de reexaminare, este necesar ca neregularităţile să fi fost înlăturate.

Privitor la momentul până la care lipsurile au fost complinite trebuie distins între mai multe situaţii:

a) neregularităţile au fost înlăturate în termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 1 NCPC , caz în care cererea de reexaminare se admite

Mai întâi, trebuie calculat termenul de 10 zile, care fiind un termen procedural, se calculează potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 NCPC, ziua în care începe să curgă termenul şi ziua în care se împlineste, neintrând în calculul termenului (de pildă, un termen care începe să curgă pe data de 3 a lunii se va împlini pe data de 14, şi nu pe 15, cum greşit se apreciază uneori).

Atenţia în calculul termenului se impune cu atât mai mult cu cât aplicaţia din sistemul ECRIS indică uneori un calcul greşit, scurtând termenul cu o zi, ceea ce poate afecta drepturile reclamantului.

De asemenea, când ultima zi a a termenului cade într-o zi nelucrătoare (week-end sau sărbătoare legală), termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează (art. 181 alin. 2 NCPC).

Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de detenţie, înăuntrul termenului de 10 zile vor fi considerate ca fiind făcute în termen, indiferent că au sosit la instanţă înainte sau după anularea cererii, inclusiv până la momentul soluţionării cererii de reexaminare (art. 183 NPC), făcându-se, dacă se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 184 NCPC. Tot astfel, actul va fi considerat ca depus la instanţă în termen dacă au fost respectate dispoziţiile art. 182 alin. 2 NCPC , privind programul grefei instanţei cu publicul.

b) neregularităţile au fost îndeplinite după expirarea termenului de 10 zile dar înainte de anularea cererii, caz în care cererea de reexaminare se admite

Depăşind paradigma unei interpretări strict gramaticale a art. 200 alin. 6 NCPC care face vorbire de “termenul acordat potrivit alin. 2”, apreciem că, dacă lipsurile au fost remediate după expirarea termenului de 10 zile, dar mai înainte de anularea cererii de chemare în judecată, cererea de reexaminare se admite şi se revine asupra măsurii, întrucât completul iniţial trebuia să dispună prin raportare la înscrisurile, conţinutul şi forma cererii existente la momentul pronunţării, cu aplicarea dispoziţiilor art. 177 alin. 3 NCPC.

Precizăm că este necesar ca dovezile privind înlăturarea neregularităţilor după expirarea termenului să existe la dosar la momentul în care completul iniţial a luat spre examinare regularitatea cererii. Anularea cererii va fi considerată ca perfect legală chiar dacă ulterior se constată că reclamantul a depus actul la poştă/unitate militară/serviciu de curierat, dar după expirarea termenului.

În acelaşi context, dacă actul depus peste termen, dar ajuns la instanţă înainte de pronunţarea anulării, nu exista la dosar din culpa personalului instantei, apreciem, pentru identitate de regim cu cel aplicabil reclamantului care a depus anterior pronuntării actul la instanţă, că va trebui admisă cererea de reexaminare. În nici un caz, însă, nu se va putea reveni asupra anulării când actul a fost depus la instanţă, peste termen, în aceeaşi zi în care s-a pronunţat anularea, pe motiv că judecătorul nu a aşteptat să-i fie aduse actele comunicate de la mapa cu înscrisuri primite de grefă.

c) neregularităţle au fost îndeplinite după expirarea termenului, între momentul anulării cererii de chemare în judecată şi soluţionarea cererii de reexaminare, caz în care cererea de reexaminare se respinge

Într-un atare caz, cererea de reexaminare se respinge, nulitatea neputând fi acoperită prin complinirea ulterioară a lipsurilor, completul iniţial pronunţând o soluţie legală prin raportare la cuprinsul cererii din acel moment.

Această situaţie nu va putea fi, sub nici o fomă, asimilată cu cazurile în care în căile de atac recurentul/apelantul depune un înscris pe care a omis/refuzat să îl depună în prima instanţă, determinând astfel instanţa de control să revină asupra soluţiei instanţei inferioare.

Se impune o precizare care evocă problematica limitelor de apreciere ale completului învestit cu cererea de reexaminare. Fără îndoială că este recomandat ca după expirarea termenului de 10 zile, completul iniţial, căruia i s-a repartizat dosarul, să aştepte 2-3 zile pentru a se asigura că lipsurile nu au fost complinite  prin expedierea de către reclamant a actului prin poştă au alte căi de transmitere la distanţă care presupun trecerea unui interval de timp. Însă, foarte important, subliniem că nimic nu împiedică judecătorul să procedeze la anularea cererii de îndată ce termenul a expirat, chiar in ziua imediat următoare împlinirii termenului. Din această perspectivă, faptul că reclamantul a înţeles să se conformeze solicitărilor instanţei, însă tardiv, după expirarea termenului, nu justifică admiterea cererii de reexaminare atâta vreme cât soluţia de anularea a fost una legală, neexistând vreun text de lege care să-i impună judecătorului să amâne examinarea regularităţii cererii după împlinirea termenului.

Astfel, și în acest plan, completul care soluţionează cererea de reexaminare nu poate conferi atitudinii reclamantului – care complineşte lipsurile cererii sale doar după expirarea termenului şi dupa anularea cererii – valențe de  bună-credinţă şi diligenţă post factum, care i-ar sustrage cererea sa de la aplicarea sancţiunii nulităţii, dispuse anterior în mod legal.

jud. Vasile BOZEŞAN

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Limitele de apreciere în soluţionarea cererii de reexaminare – art. 200 alin. 6 NCPC”

  1. „Cu titlu de exemplu, necesitatea indicării CNP-ului părţilor (al pârâtului, când este posibil) deşi parte un element lipsit de importanţă care nu ar justifica anularea cererii, poate ridica probleme atât în procedura de punere în executare a hotărârii (existând localităţi rurale în care mai multe persoane au acelaşi nume şi prenume, iar identificarea adresei-stradă si număr – lipseste cu desăvârşire), cât si din perspectiva art. 425 alin. 1 lit. c NCPC care prevede clar conţinutul dispozitivului hotărârii.”

    d-le judecator, cu tot respectul, dvs ati chemat pe cineva in judecata?

    imi puteti indica o posibilitate legala de a cunoaste CNP unei persoane in masura in care acesta nu este mentionat in contract (daca exista)? sau cum pot afla CNP in cazul unei raspunderi delictuale cind – in mod cert – piritul nu imi va inmina xerocopia CI? Stiti ca Evidenta Informatizata a Populatiei nu iti ofera aceste date DECIT daca exista o actiune judecatoreasca si o incheiere ce obliga partea sa efectueze aceste demersuri?

    va rog sa nu uitati a remarca ca insasi art 194 spune ” IN MASURA IN CARE SUNT CUNOSCUTE DE RECLAMANT”. Dupa parerea mea, nu exista NICI UN MOTIV ca cererea introductiva sa fie anulata pentru lipsa acestor elemente atit timp cit nu exista dovada ca le cunosc si – cu toate acestea – nu le-am precizat.

    IAr cum aceasta dovada nu poate fi facuta in cursul regularizarii cererii este evident ca nu o puteti anula

    de asemenea, cum oare au putut fi solutionate spetele de pina la 15.02.2013 fara CNP persoanelor si oare cum s-au putut executa silit?

    • Vasile BOZEȘAN spune:

      Domnule Costache,
      sunt perfect de acord cu remarcile dumneavoastră, în special cele privitoare la posibilităţile limitate (uneori aproape nule)ale reclamantului de a indica CNP-ul pârâtului iar trimiterea pe care ati facut-o la art. 194 lit a) NCPC este pertinentă.
      Însă dacă observaţi, eu însumi am menţionat între paranteze „(al pârâtului, când este posibil)” ceea ce relevă , fără tăgadă că pe de o parte am avut în vedere art. 194 lit a, iar pe de altă parte că nu sunt străin de imposibilităţile practice de a obţine CNP-ul pârâtului de către reclamant.
      Ca atare, am avut în vedere în primul rând CNP-ul reclamantului(util uneori chiar în punerea în executare , de pildă a unei cereri reconvenţionale) iar în subsidiar cel al pârâtului, fără a fi necesar, nici pentru mine, nici pentru dvs de a reevalua raţiunea pentru care s-a stabilit în text cerinţa CNP-ului, acest lucru aparţinând legiuitorului.

  2. Vasile BOZEȘAN spune:

    Totodată, domnule Costache,apreciez că se impune o anumită reticenţă privind anularea cererii pentru lipsa CNP-ului ( reclamantului) însă ceea ce doream să relev este că dacă un judecător apreciază necesar a o face (pentru CNP-ul reclamantului)soluţia lui este corectă şi legală, dispusă infra legem, împiedicând completul subsecvent să revină asupra măsurii.
    Împrejurarea că şi anterior se puneau în executare hotărâri fără a conţine CNP-ul,logic, nu este de natură să nege problemele practice care pot apărea la executare şi cu atat mai puţin să nege o anume raţiune a legiutorului când a prevăzut-o.
    Iar în măsura în care are relevanţă, vă răspund că nu am chemat niciodată pe cineva în judecată şi acest fapt mă bucură.

    • problema se poate pune si in felul urmator:

      1. exista un anumit conflict de interese: instantele sunt (si vor deveni din ce in ce mai mult) beneficiarele taxelor de timbru. asta inseamna ca exista – teoretic – o anumita aplecare spre munca putina si bani incasati. ceea ce s-ar traduce in anularea cererilor pentru motive puerile – in sensul interpretarii rigide a CPC – in ideea in care taxele platite nu se returneaza;

      2.deja se face simtita o anume rigiditate in interpretarea CPC in privinta institutiei regularizarii cererilor. primesc adrese prin care mi se cere comunicarea contului bancar sau al CNP desi este evident ca aceasta „lipsa”se poate complini la primul termen de judecata. In plus, asa cum s-a aratat de catre colegul meu avocat Costas, primul termen de judecata devine o Fata Morgana – il vedem dar nu il putem atinge 🙂

      3.se ingreuneaza artificial accesul reclamantului la procedura contencioasa prin sicane procedurale pe care nu le face piritul ci insasi instanta de judecata!!! ca si cum se incearca descurajarea justitiabililor sa inceapa procesele pentru protejarea drepturilor legitime!!

      pur si simplu puterea judecatoreasca o ia pe aceeasi cale ca si cea executiva care – de exemplu – descurajeaza recuperarea taxei auto (inexistenta unei simple proceduri administrative este relevanta din acest punct de vedere).

      sincer, ma asteptam ca judecatorii sa retina ca vicii ale cererii introductive doar acele elemente ce pot impiedica judecarea dosarului in bune conditii (nume, prenume, sediu / domiciliu pirit) si nu „lipsa stampilei de pe timbru „.

      toate elementele lipsa (cont bancar, cnp, etc) se pot afla la primul termen de judecata sau insasi instanta le poate solicita din partea piritului ca parte a intimpinarii.

      atunci cind nu trebuie sa fim rigizi ( cazul CPC) suntem, iar atunci cind este esential sa fim stricti ( cazul CPP) nu suntem si astfel condamnam oameni la inchisoare.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimate domn,

      De ce vă bucură că nu ați chemat pe nimeni în judecată?
      Adică vă bucurați pentru că niciun drept nu v-a fost încălcat și v-a fost respectat sau vă bucurați că, deși drepturile v-ar fi fost încălcate, nu ați dorit să chemați pe nimeni în judecată știind durata procesului și stresul aferent acestuia. Dacă există o altă variantă, chiar aș dori să o cunosc, deși nu este relevant, însă afirmația că vă bucurați, într-o țară care nu respectă dreptul Uniunii în niciun domeniu, mă face să vă adresez întrebarea de mai sus.
      Și totodată, dacă îmi permiteți, care este acea rațiune a legiuitorului când a prevăzut-o? De asemenea, sper că aveți în vedere faptul că, ca judecător al Uniunii, aveți obligația să verificați acea rațiune a legiuitorului și să vedeți dacă este sau nu în conformitate cu dreptul Uniunii. Altfel spus, doar pentru că, cu siguranță legiuitorul o fi avut el o rațiune… nu înseamnă că de aceea, judecătorul trebuie să se conformeze și să nu pună în dezbatere, ba chiar să invalideze, aceste rațiuni. Prin urmare, argumentul existenței unei rațiuni nu validează norma de procedură aferentă.

      Cu stimă,
      Mihaela

  3. Vasile BOZEȘAN spune:

    Stimata doamna,
    1.ratiunea exigentelor art.194 este evidentă (chiar eu facand referire la aceasta in text si in comentariu)
    2. scopul legii (accelerarea procedurii, disciplinarea atitudinii procesuale, pregatirea adecvata a dosarului pentru termenul de judecata etc) este mai mult decat …european
    3.”simpla existenta a ratiunii nu valideaza norma”-sunt de accord, insa, daca cititi cu atentie veti vedea ca nu m-am referit la “identificare”(care este o premisa si chiar instrument metodologic ale oricarui demers interpretativ al normei) ci la “reevaluare” –gandita ca o posibila contestare;
    3.procedura regularizarii, cu toate inerentele problematici pe care(ni) le ridica, se vrea a fi un mijloc de a eficientiza procesul, iar noi , cu totii (avocati, juristi, judecatori, justitiabili,), trebuie sa o intelegem ( in ratiunea care a generat-o)si sa o aplicam (fiecare prin actiunea noastra)corespunzator
    4.am sustinut intotdeauna necesitatea flexibilizarii (in interpretare si aplicare) procedurii regularizarii cererii, cautand un(deloc facil) echilibru intre dorinta de a ajuta reclamantul (prin [re]comunicarile trimise lui) si necesitatea , legal-impusa a sanctionarii (sa-i spunem, ingaduitor- eufemistic) pasivitatii sale.
    5. noua viziune asupra procedurilor civile si-ar gasi, cu siguranta, mai repede matricea praxis-ului ei, in lipsa unor abordari maniheiste tributare specificul ui profesiilor noastre, ceea ce conteaza , trebuind sa fie cu adevarat grija pentru drepturile partilor in proces ;
    6. iar ca sa intelegem “bucuria” lipsei unui litigiu(juridic) cu cineva(era curiozitatea dvs) va spun ca trebuie sa depasim, cu mult, planul dreptului …. fie el al Uniunii
    Cu stima
    Vasile

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      eu aș depăși planul dreptului Uniunii, dar tare mi-e teamă că este suprem tuturor celorlalte planuri. Sau că se aplică cu prioritate. 😀

      În ceea ce privește CNP-ul, consider că este total nepractic (vorbeam mai sus de rațiune) să fie impus a fi comunicat în cererea de chemare în judecată. Pot găsi cel puțin 3 argumente cu privire la acest aspect, dar am observat că pentru dvs (vă rog să mă scuzați dacă am observat greșit) nu contează acest aspect cât contează necesitatea de a respecta legiuitorul și faptul că a avut el o rațiune. Totuși nu o menționați care ar fi. Mie îmi sună ca acea sintagmă: de interes public dar nimeni nu îl stabilește pentru ca apoi să fie pus în dezbatere.
      Pentru că faceți trimitere la spiritul european, vă întreb dacă ați comparat dispozițiile din procedura noastră civilă cu cele din alte state membre? Măcar de curiozitate și totodată dacă ați constatat asemănări și deosebiri? Sau invocați concordanța cu spiritul european într-un domeniu care de principiu, ține de autonomia fiecărui stat membru, fără o prealabilă cercetare?

      Vă mulțumesc,
      Toate cele bune,

  4. Bunea Monica spune:

    Sunt naucita! Tocmai am aflat solutia pronuntata in solutionarea unei cereri de reexaminare prin care ne-a fost anulata cererea de chemare in judecata impotriva Incheierii Curtii de Conturi. Motivul anularii: neindicarea contului bancar al paratei si nedepunerea in trei exemplare a precizarilor. Am aratat ca am efectuat demersuri pentru aflarea contului bancar, dar acest fapt nu s-a putut realiza si in plus, neindicarea acestuia nu impiedica cursul judecarii cauzei, in final nefiind vorba de o punere in executare a hotararii obtinute, ci doar anularea unor masuri dispuse in urma controlului auditorilor. Codul de procedura prevede o circumstantiere pentru anumite elemente de identificare, respectiv in masura in care sunt cunoscute de catre reclamant, iar art. 200 CPC prevede anularea in cazul neindicarii unor elemente esentiale ale cereri de chemare in judecata (contul bancar cu siguranta nu era in aceasta speta), precum si pentru neplata taxei de timbru. In ceea ce priveste anularea pentru lipsa unui numar suficient de exemplare, in CPC se face vorbire despre cererea de chemare in judecata si nu despre alte cereri precizatoare. Dupa parerea mea instanta a vrut sa se „spele pe maine” de un dosar greu si a gasit o modalitate mult prea nedreapta!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate