Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

REMEMBER: Despre pedeapsă (III)
12.07.2013 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

Pedeapsa cu moartea şi detenţiunea pe viaţă

Văd că la Bruxelles nu mai există răbdare! Şi e firesc să fie aşa, după atâţia ani de aşteptare!

În februarie 2014, vor intra în vigoare Codul penal şi Codul de procedură penală. Şi totuşi, prin Legea de punere în aplicare încă se mai pot face modificări.

Ca magistrat la o secţie penală, încerc nişte propuneri ce mă frământă pe o temă extrem de sensibilă pentru societatea românească.
Ideea: Nu se mai poate aplica pedeapsa cu moartea cerută deseori de cetăţeni pentru crime odioase, în serie, barbare!
Reversul ideii: Atunci detenţia pe viaţă, cea mai dură pedeapsă ce poate fi  aplicată unui criminal pentru astfel de fapte, să nu mai fie înlocuită cu pedeapsa închisorii decât numai şi numai în situaţii excepţionale.

Argumente:
Trăim într-o epocă, când pe fondul sărăciei, uneori generalizate, criminalitatea sporeşte, violenţa nu mai are limite, iar criminalii, după ce au luat viaţa unui om şi au „ispăşit pedeapsa”, sunt în libertate, iar soţul, sau soţia, tatăl sau fiul, mama sau fiica, fratele sau sora – depinde căruia dintre aceştia criminalul i-a luat viaţa – se poate întâlni cu el pe stradă, la locul de muncă, în viaţa de zi cu zi în comunitate.

Am în vedere comiterea celor mai grave infracţiuni de violenţă, cum ar fi, de pildă, omorul asupra a două sau mai multe persoane sau omorul prin cruzime în condiţiile unor circumstanţe agravante, fapte care pot fi săvârşite în serie şi care stârnesc frică, groază şi teroare în comunitate, sancţionate de actualul Cod penal cât şi de viitorul Cod penal, cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
Şi totuşi, şi-n actualul Cod, dar şi-n viitorul Cod se prevede că după 20 de ani de executare, dacă în genere a avut o bună conduită, îndeplinind condiţiile şi respectând obligaţiile prevăzute, mai ales cu referire la comportamentul şi atitudinea sa faţă de muncă în toată această perioadă de 20 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată.

Să presupunem că un astfel de criminal a săvârşit fapte de omor de genul celor arătate la vârsta majoratului, la 18 ani, astfel că după executarea a 20 de ani, mai exact la 38 de ani, „ în floarea vârstei”, poate fi în libertate, întrucât a fost liberat condiţionat.
Mai mult, indiferent de vârsta la care a săvârşit astfel de fapte, dacă la data pronunţării hotărârii de condamnare sau în cursul executării pedepsei, inculpatul a împlinit 60 de ani conform prevederilor actualului Cod sau 65 de ani potrivit prevederilor viitorului Cod, atunci, detenţiunea pe viaţă este înlocuită cu pedeapsa închisorii de 25 de ani conform actualul Cod , respectiv 30 de ani, potrivit viitorul Cod penal.
O atare înlocuire are loc în mod automat, fără nici-o apreciere din partea administraţiei penitenciare sau a judecătorului, aşa cum rezultă din actualul Cod, în noul Cod penal prevăzându-se însă un filtru al aprecierii organului judiciar, mai ales cu referire la conduita avută în timpul executării pedepsei.
Odată însă înlocuită pedeapsa ca urmare a împlinirii vârstei de 60 de ani (actualul Cod penal), respectiv 65 de ani (viitorul Cod penal), din pedeapsa înlocuită de 25 de ani, respectiv de 30 de ani, se scade perioada executată.
Se ajunge astfel ca la împlinirea acestor vârste de 60 (actualul Cod) şi 65 de ani – viitorul Cod – condamnaţii care au executat deja 25 de ani de închisoare – actualul Cod –  respectiv 30 de ani – viitorul Cod – să fie puşi în libertate în mod automat, direct, fără nici o altă apreciere, întrucât a executat durata acestei pedepse sau mai mult.

Şi atunci este firească întrebarea:
Este normal ca un adult, fie la vârsta de 38 de ani, când se eliberează condiţionat sau la vârsta de 60 de ani, conform actualului Cod şi 65 de ani, conform viitorului Cod penal, desigur cu condiţia să fi executat cel puţin 25 de ani închisoare potrivit noul Cod respectiv, 30 ani de închisoare conform vechiul Cod penal, să fie puşi în libertate ?
De altfel, cei care au săvârşit astfel de fapte şi au început executarea pedepsei până la vârsta de 35 de ani, vor fi automat puşi în libertate, întrucât la această vârstă de 60 ani, respectiv 65 de ani, au executat deja pedeapsa de 25 ani, respectiv 30 ani, înlocuită.
În acest sens, se poate face un simplu calcul matematic: 60 ani,vârstă împlinită – 25 ani cât a executat =35 de ani vârstă la care a început executarea (actualul cod penal) şi 65 de ani, vârstă împlinită – 30 de ani cât a executat =35 de ani vârstă la care a început executarea (viitorul cod penal).
Faţă de cele arătate, nu cred că este normal ca la astfel de vârste să fie puşi astfel de criminali în libertate!
Am în vedere suportul opiniei publice din care apar voci, nu puţine, că pentru astfel de fapte de extremă violenţă soldate cu moartea persoanei sau a mai multor persoane s-ar impune pedeapsa cu moartea.
De altfel, pedeapsa cu moartea nu mai poate fi dispusă, fiind interzisă potrivit dispoziţiilor art. 22 alin.3 din Constituţia României, Protocolul 13 şi art. 1 din Protocolul nr. 6 adiţionale la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Pe de altă parte, deşi nu sunt adeptul regulii talionului, totuşi, nu pot accepta ca inculpatul vinovat pentru moartea uneia sau mai multor persoane, în genul exemplelor date, să nu sufere şi el la fel de mult ca şi familia victimei rămasă în viaţă.
Aşa cum un criminal a luat orice speranţă de viaţă a victimei, nici el să nu mai aibă speranţa de a trăi din nou liber.
Este poate o concepţie retributivă sau aflictivă, aşa cum au fost analizate la începutul acestui articol, în sensul că „o moarte fizică” pentru victimă, trebuie răsplătită cu o „moarte psihică” pentru inculpat.

De aceea, cred că în anumite situaţii excepţionale, cum sunt acelea în care judecătorul se orientează la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, sau fie chiar, numai la o parte dintre ele, să nu mai existe posibilitatea pentru cel condamnat de a se înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii de 25 de ani după actualul Cod, respectiv 30 de ani după noul Cod, sau dacă se înlocuieşte, să nu se mai prevadă nici o posibilitate sub nici o formă, sub nici o condiţie de a fi pus în libertate.
Se va spune că o atare poziţionare extremă este în contradicţie cu umanismul executării pedepsei şi nu are în vedere îndreptarea condamnatului, care a înţeles să se îndrepte, să fie resocializat, dar consider că, în condiţiile actuale când sărăcia conduce la multe infracţiuni, mai ales cu violenţă când mediul în penitenciar oferă condiţii mult mai bune decât condamnatul le poate avea acasă, când victima este cea care suferă, iar infractorul nu, în astfel de situaţii, condamnatul să fie supus pe întreaga durată a vieţii pedepsei detenţiunii pe viaţă, sfârşind în mediul penitenciar.

O atare poziţie are un suport chiar în prevederile Codului de procedură penală francez în care se arată că în cazul unui asasinat (art. 221-3), omorului asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani (art. 221-4 alin. 1) însoţit de viol, tortură sau acte de barbarie există posibilitatea, dacă s-a pronunţat pedeapsa detenţiunii pe viaţă în care cel condamnat este supus unei perioade de siguranţă perpetuă şi-şi va sfârşi viaţa în penitenciar, ca acesta să nu beneficieze de liberare condiţionată ori de alte măsuri sau mijloace de reducere a pedepsei ori de schimbare a regimului de executare a acestuia.

Această situaţie a fost considerată contrară principiilor fundamentale pe care se întemeiază ordinea juridică în Franţa, dar când a fost sesizat Consiliul Constituţional, acesta a evitat să cenzureze textul de lege în discuţie, concluzionând că aceste situaţii nu sunt „făţiş contrare principiului necesităţii pedepsei” .
E şi acesta un model.
Dacă tot am avut în vedere atâtea modele de ce nu l-am adopta sub aspectele analizate vizând excluderea oricărei forme de libertate în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă modelul francez?

Totuşi o ultimă observaţie.
Şi-n aceste situaţii pot interveni în mod excepţional derogări prevăzute de lege, aşa cum rezultă şi din Codul de procedură penală francez.
Astfel, în conformitate cu art. 720-4, în situaţia în care instanţa a aplicat o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi, concomitent, a decis şi o perioadă de siguranţă pe toată durata pedepsei, există posibilitatea revizuirii acestei situaţii după executarea a 30 de ani din pedeapsă. În acest sens, judecătorul delegat cu executarea pedepsei are posibilitatea de a sesiza un colegiu de 3 experţi medicali desemnaţi de Biroul Curţii de Casaţie. Aceşti experţi vor decide asupra stării de periculozitate a condamnatului. Punctul lor de vedere este supus examinării unei comisii alcătuite din 5 magistraţi ai Curţii de Casaţie, care va aprecia, dacă este cazul să înceteze perioada de siguranţă perpetuă decisă de Curtea cu Juraţi care a aplicat pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă.
Şi această excepţie poate să fie luată în considerare.
Importantă este însă regula, aşa cum o văd eu, identificată în acest ultim titlu de faţă şi anume, ca detenţiunea pe viaţă ca şi pedeapsă, numai în situaţii excepţionale, să fie înlocuită cu pedeapsa închisorii de 25 de ani, respectiv 30 de ani, aşa cum se prevede atât în actualul Cod penal, respectiv în viitorul Cod penal.

Ar fi soluţia de mijloc, între soluţia dată de opinia publică, când nu puţine voci consideră că este necesară introducerea pedepsei cu moartea şi soluţiile date de actualul şi viitorul Cod penal în urma cărora criminali care în tinereţe au luat viaţa unor semeni de-ai lor , pot trăi liniştiţi la bătrâneţe.
Ar fi o soluţie echilibrată !
Ar fi !

Prof. univ. dr. Dumitru Virgil Diaconu
fost judecător la Curtea de Apel Pitești

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “REMEMBER: Despre pedeapsă (III)”

  1. Constantin STANCU spune:

    Un articol complex! Pune in discutie civilizatia si relatia omului cu Dumnezeu! Un test pentru orice societate sau colectivitate! Pentru educarea unei persoane trebuie mobilizate multe resurse de tot felul, statul, zis modern, pare depasit… Doar credinta in Dumnezeu poate schimba un om matur in decursul vietii, dar asta inseamna un alt mod de a face educatie…

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Stimate domnulu judecător,

    Marea Camera a CEDO in cauza Vinter si altii c. Regatului Unit (9 iulie 2013), cu 16 voturi la 1 a constatat: încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane si degradante) din Conventie – pedeapsa detentiunii pe viata echivaleaza cu un tratament inuman si degradant in lipsa vreunei sperante de eliberare.
    Pentru ca o sentință de condamnare la detențiunea pe viață să fie compatibilă cu art. 3, trebuie să existe atat posibilitatea de a fi eliberat, cât și cea a revizuirii acesteia.

    Hotărârea poate fi accesată aici: http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-122694

    Deci orice modificare a unui cod penal care nu ar mai permite, de legem, aceste mecanisme, ar fi contrar CEDO. Iar conform articolului 20 din Constituție, Curtea Constituțională, dacă va fi sesizată, va trebui să interpreteze dispozițiile din constituție în lumina acestei jurisprudențe Vinger a CEDO. Prin urmare, o astfel de dispoziție ca cea la care faceți trimitere în articolul dumneavoastră (cea din codul francez) ar fi neconstituțională și neconvențională.
    Cu stimă,

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.