Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
CMS CMK
 
Print Friendly, PDF & Email

Despre „extraordinara” contribuţie a băncilor la criză – noi dezvăluiri din culisele Comisiei Europene
15.07.2013 | Alexandru RĂȚOI


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Investigatia din afacerea cartelului de pe piata instrumentelor financiare derivate (CDS) implicand 13 banci internationale se apropie de sfarsit

Este deja de notorietate ca banii deponentilor, adeseori simpli particulari, reprezinta banale chips-uri de casino pentru mai-marii bancilor internationale, jetoane aruncate cu nepasare intr-un joc select, cu reguli de circumstanta, care are loc, din ce in ce mai des, in locuri „semiobscure” din orase situate in Lombardia sau in alte regiuni ale Europei.

Intr-o epoca in care Comisia europeana si autoritatile nationale pentru concurenta au in vedere indicii circumstantiale, de domeniul suprarealismului si desprinse parca din seria James Bond, pentru a-si construi acuzarea impotriva participantilor la carteluri ori alte intelegeri anti-concurentiale grave (cum ar fi imprejurarea ca managerii unor intreprinderi concurente si-au petrecut vacanta, anterior alinierii ori coordonarii actiunilor companiilor lor pe o piata relevanta, in acelasi hotel de lux din statiunile de schi din Alpii francezi), nimic nu mai pare sa afecteze recurenta constituirilor si demascarilor cartelurilor implicand cele mai mari banci internationale.

A devenit evident ca bancile au provocat mai mult rau decat bine in perioada tulbure care a precedat criza. Prin deciziile din septembrie 2009 (speta Clubul Lombard) si decembrie 2010 (speta Akzo Nobel), Curtea de Justitie a Uniunii Europene a condamnat mai multe banci europene pentru practicile anti-concurentiale pe care le-au orchestrat incepand cu anul 2002. Cu titlu de exemplu, speta Clubul Lombard sanctioneaza 8 banci austriece pentru practici anti-concurentiale de fixare a conditiilor de cost prin care isi coordonau nivelul dobanzilor la creditele de retail si cuantumul comisioanelor de administrare sau de risc adaugate dobanzii la creditele acordate. Conduita bancilor sanctionate se manifesta printr-o restrictionare si denaturare a concurentei care ar fi trebuit sa existe, in mod normal, intre ele.

In mod evident, aceste incalcari au produs si produc in continuare efecte daunatoare asupra consumatorilor, afectati (in)direct de intelegerile anti-concurentiale intervenite intre banci. Mecanismul de sanctionare a comportamentelor deviante in privinta respectarii regulilor de concurenta cuprinse in tratatele Uniunii europene ori in dreptul intern nu permite, din pacate, corectarea consecintelor produse in privinta contractelor incheiate cu stakeholderi inocenti ai participantilor la intelegeri ilicite, nulitatea operand, ca regula, in privinta acordurilor (privite ca acorduri de vointa – negotium juris) avand ca obiect incalcarea regulilor de concurenta.

Atitudinea autoritatilor comunitare de concurenta

In contextul unei campanii agresive derulate de Comisia Europeana, cainele de paza care vegheaza la respectarea dreptului european al concurentei, impotriva actiunilor de manipulare Libor, Euribor si a indicilor petrolieri pe bursa in ultimii ani de catre marii jucatori de pe piata, orice noi intelegeri avand ca protagonisti bancile sunt de natura a fi pedepsite exemplar, cu o probabilitate redusa de acceptare a unor angajamente din partea acestora, angajamente care ar putea duce, in conditii normale, la aplicarea unor sanctiuni mai blande.

Spaniolul Joaquin Almunia, comisarul european pentru concurenta care ocupa, in prezent, si functia de vice-presedinte al Comisiei europene, acuza fatis bancile participante la cartelul CDS de a-si fi „umflat” artificial profiturile in perioada pre-criza, dar si in timpul crizei, prin instituirea unor bariere impotriva liberei concurente pe piata derivatelor CDS (credit default swap): „ar fi inacceptabil sa aflam ca bancile au actionat concertat pentru a bloca operatorii de piata sa isi protejeze veniturile. Metoda de tranzactionare (a instrumentelor financiare derivate CDS – s.n.) pe piata nereglementata (de gré à gré sau over-the-counter – OTC) nu este doar mai costisitoare pentru investitor decat o tranzactie pe bursa dar este si expusa unor riscuri sistemice”.

Timpul nu mai poate fi dat inapoi, insa Bruxelles accepta, prin vocea comisarului pentru concurenta, ca introducerea unor produse financiare standardizate pe aceasta piata in preajma crizei care a debutat in 2008 ar fi putut juca un rol stabilizator, incurajand investitiile intr-un CDS mult diferit de cel pe care il cunoastem in prezent si care ar fi, potrivit multor specialisti, un factor agravant al crizei. Opacitatea artificial mentinuta a schimburilor CDS pe aceasta piata nereglementata a derivatelor financiare a fost adeseori criticata, cotidianul economic francez Les Echos reiterand chestiunea relativ recent.

Intelegerea la care au participat 13 banci pe piata derivatelor CDS se inscrie in acest trend de ignorare a dreptului concurentei de catre mai toate marile banci, trend pe care Comisia se pare ca si-a propus sa il stopeze prin anchete bine tintite si sanctiuni corespunzatoare.

Atitudinea intransigenta a Comisiei se explica, de altfel, si printr-o campanie agresiva condusa de autoritati impotriva instrumentelor financiare derivate, care prezinta un risc speculativ ridicat in masura in care schimburile sunt afectate de opacitate.

Cele 13 banci sunt investigate inca din 2011 de Comisie pentru anumite practici anti-concurentiale grave luand forma unor intelegeri care contravin art. 101 TFUE, prin instituirea unor bariere impotriva liberei concurente in vederea protejarii activitatilor lor lucrative pe piata instrumentelor financiare derivate, evaluata la aproximativ 10.000 de miliarde de Euro in perioada 2006-2009 si, implicit, protejarea veniturilor in dauna celorlalti jucatori de pe piata.

CDS reprezinta instrumente financiare aflate in stransa legatura cu alte active, cum ar fi actiuni, obligatiuni, marfuri sau indici ai preturilor actiunilor. Practic, acela care „pariaza” pe un CDS apeleaza la un procedeu imprevizibil si deosebit de „volatil”, intrucat „pariul” sau depinde, in masura covarsitoare, de evolutia viitoare a pretului activelor ”sursa”. Cele mai vehiculate exemple de CDS sunt instrumentele financiare derivate. Tocmai de aceea, piata acestor produse financiare derivate sau produse de credit derivate avea nevoie inca din 2008 de o bursa, de o „reglementare” care sa ofere confort investitorilor.

Tocmai in acest context, comisarul pentru concurenta, precum si alte surse din cadrul Comisiei admit ca socul provocat de criza in 2008 ar fi fost atenuat daca nu ar fi existat aceasta intelegere, iar CDS-urile ar fi putut fi schimbate/tranzactionate pe o piata reglementata, care pare-se a fost obstructionata de bancile participante la intelegere.

O precizare finala care subliniaza, daca mai era necesar, gravitatea incalcarilor imputate: comisia europeana nu intervine decat exceptional in cadrul unei anchete vizand incalcarea regulilor europene protejand concurenta, chiar cuprinse in art. 101, 102 TFUE, acestea fiind direct aplicabile in dreptul intern al fiecaruia din cei 28 de membri UE si, prin urmare, la indemana autoritatilor nationale de concurenta (in Romania, Consiliul Concurentei). Exceptia s-a manifestat in cauza (dar si in speta Clubul Lombard, spre exemplu) raportat la (i) caracterul international al cartelului, de natura a afecta comertul intre cele 28 de state membre si la (ii) gravitatea incalcarilor imputate. O autoritate nationala de concurenta nu ar fi reusit, probabil, sa gereze in mod eficient faptele imputate. In plus, Comisia europeana are la indemana dispozitii procedurale mult mai agresive decat cele regasite in cele mai multe din reglementarile nationale (reprezentantii DG Concurenta au posibilitatea de a patrunde in localurile intreprinderilor care fac obiectul unei investigatii, spre deosebire de inspectorii nationali de concurenta, care au la dispozitie optiuni mai reduse).

Conduita bancilor incriminate de Comisie

Cele 13 banci incrimate risca o amenda de pana la 10% din cifra de afaceri sau din cifra de afaceri a grupului de societati din care fac parte (daca este cazul) pentru a fi participat la un cartel (intelegere anti-concurentiala grava), interzis de art. 101 TFUE.

Concret, bancile vizate (printre care, BNP Paribas, Bank of America, Barclays, Citigroup, Morgan Stanley, Deutsche Bank, HSBC, dar si Goldman Sachs, Morgan Stanley, UBS, banci de investitii cu probleme) au participat la intelegerea vizand obstacularea liberei concurente pe piata tranzactiilor cu intrumentele financiare CDS prin intermediul a doua organizatii profesionale – ISDA (International Swaps and Derivatives Association Inc.) si Markit – regrupand aceste banci, principali actori ai pietei CDS si furnizand contracte standard pentru tranzactiile cu aceste instrumente financiare. Intelegerile au luat forma unor decizii ale acestor asociatii ale agentilor economici.

Interesul bancilor consta in mentinerea caracterului nereglementat al pietei CDS in ciuda intentiei manifestate de alti jucatori interesati de piata, cum ar fi Deutsche Borse si Chicago Mercantile Exchange (CME) care incercau, in aceeasi perioada, sa implementeze, in acest segment, platforme reglementate (cum ar fi o bursa) in vederea unui schimb transparent al acestor instrumente financiare.

De altfel, aceasta orientare se inscrie in politica legislativa europeana recenta care urmareste o mai mare transparenta pe aceasta piata.

Optiunile participantilor la cartel

Cartelul este o varietate de practica anti-concurentiala super-grava. Daca s-a ajuns in aceasta faza a procedurii (“communication des griefs”/”comunicare privind obiectiunile” – in esenta, este vorba despre notificarea principalelor acuzatii de incalcare a dreptului concurentei – etapa imediat ulterioara finalizarii unei investigatii de concurenta), se poate concluziona ca nu mai exista nicio sansa de scapare pentru cei 13 si grupurile din care fac parte. Singura lor posibilitate ar fi, probabil, sa recunoasca intelegerea imputata, pe calea procedurii de „non-contestation des griefs”, consacrate in dreptul francez inca din 2001 (in dreptul european, termenul utilizat este acela de „tranzactie”, intervenita intre participantii la intelegere si Comisie in baza dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 622/2008 de modificare si completare a Regulamentului (CE) nr. 773/2004), pentru a obtine, eventual, o reducere a amenzii aplicate (in procedura franceza de non-contestation des griefs reducerea este de pana la 25%, in dreptul european aceasta este plafonata la 10% din amenda). In privinta modalitatilor de exonerare individuala de raspundere este foarte discutabil daca o astfel de strategie ar fi admisibila in materie de intelegeri grave.
Conditiile in care o astfel de exonerare este permisa sunt enumerate de art. 101 pct. 3 TFUE, ultima conditie nefiind indeplinita de plano, prin natura cartelului, acordul celor 13 presupunand eliminarea concurentei pe piata tranzactionarii instrumentelor financiare derivate, respectiv a jucatorilor care urmareau reglementarea acesteia prin constituirea unei burse.

Cartelul CDS: nume mari responsabile, dupa cum admit rezervat chiar oficialii Comisiei, pentru (o parte din) efectele crizei. Efecte incalculabile. Probabil si de aceasta data decizia Comisiei va fi defavorabila participantilor la cartel, tinandu-se cont, in aplicarea unei amenzi, si de aceste efecte. Problema principala rezida, insa, in sistemul de sanctionare a practicilor anti-concurentiale, care nu permit inca[1] acoperirea directa a prejudiciului suferit de consumatori (eventual pe calea unui proces colectiv, care ar avea marea calitate de a proteja mai eficient drepturile celor prejudiciati) in acest joc al granzilor din sistemul bancilor de investitii.


[1] conform Politicii generale in domeniul concurentei si acordurile intre intreprinderi (publicata in extenso pe http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_3.3.1.pdf), pentru a consolida aspectul disuasiv al acordurilor interzise si a proteja mai bine consumatorii de impactul negativ al acestora, Comisia Europeana a publicat in 2008 o Carte alba privind actiunile in despagubire. In prezent, se discuta posibilitatile propuse in documentul respectiv, cum ar fi anumite forme de recurs colectiv in favoarea consumatorilor. Desi posibilitatile de recurs colectiv in cazurile privind cartelurile trebuie elaborate in stransa coordonare cu normele generale pentru actiunile colective in despagubire ale consumatorilor, de asemenea in curs de elaborare, trebuie totusi sa se acorde o atentie deosebita particularitatilor procedurii in cazurile privind cartelurile pentru a dezvolta un instrument juridic functional. Astfel, intreprinderile in cauza sunt sanctionate in doua randuri, atunci cand se aplica mai intai o amenda, iar apoi trebuie platite despagubiri mari. Mai importanta este totusi intrebarea cum ar trebui sa fie tratate intreprinderile care, in cadrul unui program de clementa, au contribuit la descoperirea incalcarii si, de aceea, au fost recompensate cu scutirea de la plata amenzii sau cu reducerea acesteia. Si intreprinderile respective ar putea fi obligate ulterior sa plateasca despagubiri in urma unor actiuni colective. Avantajele pentru o intreprindere ale unui program de clementa ar deveni nesemnificative. Daca, in consecinta, intreprinderile nu ar mai divulga intelegerile anticoncurentiale, Comisia ar pierde un instrument esential de combatere a cartelurilor.


Alexandru RATOI
avocat Piperea si Asociatii

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate