ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Observații critice referitoare la programul nelegal, neconstituțional și neconvențional privind volumul optim de activitate al instanțelor
17.07.2013 | Cosmin Flavius COSTAȘ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. CSM a pus în practică, cu începere din anul 2010, un Program pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 2119 din 3 decembrie 2009. La nivel declarativ, unul dintre obiectivele programului îl reprezintă „salvgardarea principiului dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil„. O lectură mai atentă a documentului, inclusiv a Anexei la Hotărârea Plenului CSM nr. 2119/2009, ne relevă însă faptul că programul este mai degrabă centrat pe judecător decât pe necesitatea sistemului judiciar naţional în ansamblul lui de a asigura respectarea dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Această concluzie este susţinută de cel puţin următoarele argumente:

– Conform art. 2 din Hotărârea Plenului CSM nr. 2119/2009, CSM şi-a arogat ” … competenţa exclusivă de a reglementa aspectele privind normarea muncii în instanţe„.

– Expunerea de motive face referiri la mai multe documente – Avizul nr. 6 (2004) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni; Recomandarea R (86) 12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei; Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei – care privesc măsuri de prevenire a volumului excesiv de muncă în instanţe sau condiţiile adecvate de lucru pentru judecători.

– Documentul-suport care a stat la baza Hotărârii Plenului CSM conţine inclusiv o evaluare psihologică a efectelor pe care le-ar avea volumul excesiv de muncă asupra judecătorilor.

– Deşi obiectivul asigurării unui volum comparabil de muncă între instanţe şi parchete este susţinut şi de Uniunea Europeană, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, analiza Rapoartelor Comisiei Europene relevă mai degrabă interesul pentru recrutarea unui număr mai mare de judecători decât pentru limitarea numărului de dosare soluţionate de fiecare judecător în parte.

Interpretând programul inclusiv în lumina evenimentelor care i-au fost contemporane – o grevă a judecătorilor care a paralizat funcţionarea sistemului judiciar în luna septembrie 2009 – credem că acesta reprezintă mai degrabă o măsură de protecţie a judecătorilor decât un program care să permită funcţionarea mai eficientă a sistemului judiciar şi să asigure respectarea dreptului părţilor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, această concluzie este susţinută atât de opoziţia vehementă a Ministerului Justiţiei faţă de adoptarea şi punerea în practică a programului, cât şi de concluziile Raportului Comisiei Europene asupra Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

2. Potrivit pct. I din Anexa la Hotărârea Plenului CSM nr. 2119/2009, scopul programului este unul dublu: asigurarea calităţii actului de justiţie (posibil de atins prin: stabilirea unui standard anual pentru dosarele repartizate completelor de judecată, în raport de numărul, complexitatea şi stadiul procesual al dosarelor; alocarea unui timp adecvat de către judecător fiecărei cauze; reducerea riscului de producere a erorilor judiciare; evitarea riscurilor legate de afectarea randamentului profesional al judecătorilor[1]) şi creşterea eficienţei activităţii în instanţe (posibil de realizat prin: echilibrarea volumului de muncă al grefierilor în cadrul curţilor de apel şi instanţelor arondate; eliminarea cauzelor care generează întârzieri procedurale nejustificate din cursul proceselor prin folosirea unui personal auxiliar mai numeros la instanţele aglomerate; scurtarea timpilor de management al dosarelor la instanţele aglomerate prin transferul unor activităţi de rutină de la judecători către grefieri).

Dincolo de scopul generos, propunerea implementării proiectului a fost justificată prin două argumente: numărul de cauze soluţionate anual de un judecător este în continuă creştere; există un deficient semnificativ de grefieri la unele instanţe[2]. Pornind de aici şi utilizând datele dintr-un studiu psihologic referitor la influenţa unui volum mare de muncă asupra activităţii magistraţilor, s-a conturat un program destinat să reducă numărul de cauze soluţionate anual de un judecător la un standard „optim” predeterminat şi să reducă în aceeaşi măsură şi sarcinile de lucru ale grefierilor. Formal, s-a făcut vorbire despre corelarea programului-pilot cu programul de redistribuire a posturilor vacante la instanţele judecătoreşti şi de transfer a sarcinilor administrative de la judecător la personalul auxiliar (program aprobat prin Hotărârea CSM nr. 798/2009).

3. În esenţă, cheia pentru stabilirea volumului optim de muncă o reprezintă punctul de încărcare, definit ca „gradul de complexitate al dosarului raportat la stadiul procesual”. În acest sens, s-au avut în vedere următoarele:

Gradul de complexitate al dosarului exprimă efortul depus de completul de judecată pentru soluţionarea dosarului şi variază între 1 (cel mai uşor) şi 10 (cel mai dificil). La nivelul sistemului judiciar, gradele de complexitate au fost stabilite prin Hotărârea CSM nr. 830/A din 28 noiembrie 2007[3].

Încărcarea pentru fiecare membru al completului este următoarea: fond – 100% (50% în cazul în care dosarul se judecă la fond în complet de doi judecători); apel – 75%; recurs – 65%.

Punctele de încărcare ale unui dosar se calculează ca produs între gradul de complexitate al dosarului şi încărcătura pe judecător conform stadiului procesual (de pildă, pentru infracţiunea de spălare de bani cu grad de complexitate 10, se iau în calcul 10 puncte la fond, 7,5 puncte în apel şi respectiv 6,5 puncte în recurs).

Numărul maxim de puncte de încărcare anuală, calculate prin raportare la dosarele nou intrate, nu trebuie să depăşească 3.960 puncte/judecător (la Judecătorie, Tribunal sau Curte de Apel), calculate ca 90 de puncte de încărcare săptămânală, pentru 44 de săptămâni active[4].

– Pentru grefierii cu activitate în şedinţa de judecată, media anuală de raportare în vederea echilibrării volumului de muncă este de 331 dosare nou intrate.

4. CSM a fixat şi anumite reguli procedurale pentru implementarea proiectului, astfel:

– Limitarea („echilibrarea”) repartizării aleatorii a dosarelor se face la nivelul şedinţei de judecată, prin raportare la numărul maxim de puncte de încărcare şi numărul maxim de dosare nou intrate;

– Colegiul de Conducere al instanţei poate hotărî, în cazuri excepţionale, derogarea de regulile de repartizare a dosarelor;

– Judecătorii de la instanţele unde norma de încărcare este cu cel puţin 25% sub norma de încărcare maximă primesc sarcini administrative pentru completarea normei de muncă în proiectele CSM, INM sau SNG.

– Normele pot fi reduse, prin hotărârea Colegiului de Conducere, cu până la 40% pentru judecătorii care îndeplinesc şi alte atribuţii decât activitatea de judecată propriu-zisă, respectiv cu până la 25% pentru judecătorii de permanenţă.

5. După cum s-a precizat la pct. II din aceeaşi Anexă, durata iniţială de implementare a proiectului a fost de un an, respectiv 1.01.2010 – 31.12.2010, pentru dosarele înregistrate cu începere de la data de 1 ianuarie 2010. În realitate însă, acest proiect „pilot” la nivel declarativ s-a permanentizat, el fiind o realitate inclusiv la nivelul anului 2013. Prelungirea succesivă a aplicării proiectului-pilot s-a făcut de către CSM, în unele cazuri cu modificarea condiţiilor iniţiale.

6. Prima evaluare a implementării proiectului s-a făcut de către CSM la finalul anului 2010, ocazie cu care s-a adoptat Hotărârea Plenului CSM nr. 945 din 4 noiembrie 2010. Ca premise a adoptării hotărârii, s-a reţinut faptul că proiectul-pilot a fost bine primit de judecători şi că există premisele ca în anul 2011 să se înregistreze o nouă creştere a numărului de cauze nou înregistrate. În acest context, s-a reţinut că judecătorii de la instanţele mai aglomerate sunt obligaţi ca, pentru acelaşi salariu, să desfăşoare o activitate cu mult mai complexă şi mai laborioasă decât cei de la instanţele mai puţin încărcate. Concret, prin hotărârea arătată s-au luat următoarele măsuri:

– Implementarea proiectului s-a prelungit pentru perioada 1.01. 2011 – 31.12.2011.

– Gradul de complexitate al dosarului a fost redefinit, prin îmbinarea (cu ajutorul programului ECRIS 4) a componentei fixe din Hotărârea CSM nr. 830A/2007 cu o componentă variabilă determinată în funcţie de numărul volumelor dosarului, numărul părţilor, complexitatea obiectelor secundare şi stadiul procesual[5]. În acelaşi context, încărcarea membrului unui complet de fond, atunci când cauza se judecă în complet de doi judecători, a crescut la 75%.

Numărul maxim de puncte de încărcare anuală, calculate prin raportare la dosarele nou intrate, nu trebuie să depăşească 5.060 puncte/judecător (la Judecătorie, Tribunal sau Curte de Apel), calculate ca 115 de puncte de încărcare săptămânală, pentru 44 de săptămâni active.

– Judecătorii de la instanţele unde norma de încărcare este cu cel puţin 25% sau 35% sub norma de încărcare maximă primesc sarcini administrative pentru completarea normei de muncă în proiectele CSM, INM sau SNG.

– Normele pot fi reduse, prin hotărârea Colegiului de Conducere, cu până la 50% pentru judecătorii care îndeplinesc şi alte atribuţii decât activitatea de judecată propriu-zisă, respectiv cu până la 30% pentru judecătorii de permanenţă.

– Pentru grefierii cu activitate în şedinţa de judecată, media anuală de raportare în vederea echilibrării volumului de muncă urma să fie stabilită de preşedintele fiecărei Curţi de Apel.

7. A doua evaluare a implementării proiectului-pilot s-a realizat la începutul anului 2012 şi a fost cuprinsă sintetic în expunerea de motive a Hotărârii Plenului CSM nr. 4 din 12 ianuarie 2012. De această dată, Consiliul pare să sublinieze efectele negative ale implementării proiectului şi în principal prelungirea excesivă a primului termen de judecată, uneori dincolo de limita de 6 luni. În acelaşi timp, s-a precizat faptul că în vederea optimizării activităţii instanţelor şi a sistemului judiciar în general se derulează un proiect al Băncii Mondiale intitulat „Determinarea şi implementarea volumului optim de muncă al judecătorilor şi grefierilor şi asigurarea calităţii în instanţe„. Pe cale de consecinţă, CSM a decis prelungirea implementării proiectului-pilot şi la nivelul anului 2012, fără alte modificări.

8. O a treia evaluare a implementării proiectului impropriu denumit pilot, din moment ce el a devenit unul permanent, a avut loc în luna octombrie 2012. Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 976 din 23 octombrie 2012 au fost reluate argumentele anterioare referitoare la o creştere prognozată la numărului de cauze şi la „misiunea” Consiliului de protejare a magistraţilor, prin atribuirea unui număr „optim” de cauze, în conformitate cu principiile expuse mai sus şi s-a dispus formal continuarea programului până la intrarea în vigoare a NCPC (estimată la 1 februarie 2013).

Mult mai important însă, prin această hotărâre s-au creat premisele pentru anihilarea dispoziţiilor NCPC referitoare la soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil, utilizându-se următoarea linie de argumentare:

– Numărul cauzelor ce se vor afla în stocul instanţelor la 1 februarie 2013 este unul semnificativ, datorită faptului că soluţionarea multora dintre dosarele nou înregistrate a fost amânată, ca urmare a implementării programului, pentru primul semestru al anului 2013.

– Singura soluţie viabilă pentru a se evita judecarea concomitentă a cauzelor vechi şi a celor nou introduse o reprezintă continuarea Programului privind volumul optim de muncă al instanţelor judecătoreşti, într-o formă adaptată.

– Conform CSM, din punct de vedere tehnic, soluţia presupune stabilirea, la momentul repartizării aleatorii a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispoziţiile art. 195 alin. (1) din NCPC[6]- în realitate, art. 200 NCPC – să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare în judecată la această dată de verificare şi a demarării procedurii scrise de la acest moment.

9. Formal, cele deja decise în luna octombrie 2012 au fost oficializate prin Hotărârea Plenului CSM nr. 161 din 13 februarie 2013, prin care s-au stabilit următoarele:

– S-a aprobat continuarea Programului pentru anul 2013, „precum şi în viitor„.

– În considerentele hotărârii s-a menţionat faptul că se va proceda la stabilirea unei date de verificare a cererii de chemare în judecată şi că dispoziţiile NCPC vor fi interpretate în sensul că procedura scrisă va începe la această dată de verificare, iar nu „de îndată” aşa cum prevede art. 200 NCPC.

– Depăşirea termenelor fixate de NCPC pentru primul termen de judecată a fost justificată prin aceea că nu se datorează programului privind volumul optim în sine, ci numărului excesiv de dosare cu care sunt învestite instanţele şi personalului insuficient al acestora. Mai mult, s-a spus expressis verbis că intervalul de timp scurs până la acordarea primului termen de judecată nu determină în mod necesar afectarea termenului rezonabil.

10. În ceea ce ne priveşte, faţă de modul de implementare a programului şi mai ales faţă de forma sa mai recentă, ne îngăduim următoarele observaţii:

a. De principiu, nu ne propunem să negăm faptul că magistraţii integraţi în sistemul judiciar românesc sunt confruntaţi cu un număr mare de cauze şi că unele instanţe beneficiază de resurse limitate. Cu toate acestea, ne este dificil să înţelegem construirea unui program care are drept scop declarativ satisfacerea interesului general („salvgardarea principiului dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil„) prin raportare strict la interesele unei singure categorii de persoane: judecătorii, prin ipoteză supuşi solicitării neuro-psihice excesive. Vom observa în acest context că, faţă de forma iniţială a proiectului, grefierii au fost treptat excluşi din ecuaţie şi nu mai reprezintă un punct de reper în implementarea proiectului. De asemenea, ne întrebăm dacă este întâmplătoare demararea acestui proiect la un moment extrem de apropiat de cel la care s-a abrogat sporul salarial pentru suprasolicitare neuro-psihică a judecătorilor.

b. Sfera de aplicare a programului a fost limitată la instanţele judecătoreşti şi nu a fost niciodată pusă în discuţie extinderea ei. Astfel, proiectul nu se aplică parchetelor, deşi lentoarea din cursul urmăririi penale este una din cauzele importante generatoare de condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi s-ar putea dovedi utilă, în context, fixarea unor „termene de recomandare” pentru finalizarea urmăririi penale.

c. Programul pare mai degrabă unul autist, în condiţiile în care criteriile de complexitate şi de determinare a volumului optim de muncă sunt elaborate de magistraţi[7], iar singurul feed-back laudativ primit şi luat în calcul provine tot de la magistraţi[8]. Unidimensional, concentrat pe „competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii de normare a muncii„, programul nu se raportează la efectul general asupra sistemului judiciar, motiv pentru care punctele slabe ale programului nu au fost niciodată analizate în mod real.

d. Implementarea programului a generat şi generează în continuare încălcări repetate ale dreptului părţilor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Astfel, Curtea a spus în nenumărate rânduri că fixarea primului termen de judecată la un interval mare de timp (de pildă, un interval mai mare de 6 luni) este în măsură să aducă atingere dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil[9]. Cu toate acestea, CSM s-a mulţumit să constate la începutul anului 2012 că există nemulţumiri faţă de o asemenea situaţie, ignorând faptul că aceste nemulţumiri denotă în fapt existenţa unor efecte negative ale programului.

e. Mai recent, prin pervertirea sensului clar şi explicit al dispoziţiilor art. 200 NCPC, dată de o interpretare din considerentele unei hotărâri a CSM, dreptul la judecarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil este călcat în picioare. În context, ne exprimăm îndoiala în primul rând cu privire la calitatea CSM de interpret al dispoziţiilor art. 200 NCPC, sub aspectul înlocuirii verificării „de îndată” a regularităţii cererii cu verificarea la „data recomandată pentru verificarea cererii de chemare în judecată„. Apoi, observăm că această interpretare şi pretinsa dispoziţie transmisă instanţelor judecătoreşti pentru implementarea acestui mod de gestionare a dosarelor nu are forţă juridică, ea nefiind supusă votului membrilor CSM şi nefiind cuprinsă în dispozitivul Hotărârii Plenului CSM nr. 161/2013. Prin urmare, orice instanţă al cărei Colegiu de Conducere, inspirat de considerentele Hotărârii Plenului CSM nr. 161/2013, decide implementarea acestui mecanism, încalcă explicit şi cu rea-credinţă dispoziţiile art. 6 şi 200 NCPC, respectiv dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţie.

f. În fine, trebuie să observăm faptul că acest program a fost „implementat” în sistemul judiciar românesc fără o bază legală. Conform unei fraze finale din Anexa la Hotărârea Plenului CSM nr. 2119 din 3 decembrie 2009, „Comisia juridică din cadrul CSM va analiza baza legală de implementare a proiectului …”.

În decursul timpului, pentru a se hotărî implementarea programului au fost menţionate prevederile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii[10][„Plenul … (…) f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau prin regulament].

Mai recent, pentru hotărârea adoptată în anul 2013, s-au menţionat ca temei juridic dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată: „Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor care revin acestora„.

În ceea ce ne priveşte, apreciem că aceste texte nu pot constitui temeiul juridic pentru aprobarea şi implementarea obligatorie a programului în discuţie. Prin urmare, programul în cauză s-a situat şi se situează în continuare în afara legii, valoarea lui fiind mai degrabă una de manifest sindical decât de normă juridică clară şi previzibilă sau de „lege”, în sensul atribuit acestei noţiuni de Convenţie. Pe cale de consecinţă, limitarea dreptului părţilor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim şi previzibil printr-un asemenea instrument este per se nelegală, neconstituţională şi neconvenţională.


[1] După cum se poate observa cu uşurinţă, ultimele două elemente din enumerarea Grupului de Lucru sunt în fapt deziderate personale, iar nu categorii de măsuri care să poată fi puse în practică pentru atingerea scopului declarat.
[2] În fapt, conform datelor-suport, deficitul de grefieri se înregistra doar la nivelul a patru din cele 15 curţi de apel (Bucureşti, Craiova, Constanţa şi Iaşi), în timp ce în raza unor instanţe exista chiar un surplus de grefieri (Oradea, Galaţi, Alba Iulia, Cluj, Ploieşti şi Tg. Mureş).
[3] Orientativ, gradele de complexitate atribuite sunt următoarele: 1 – nu există cauze cu acest grad de complexitate; 2 – înlăturarea unor omisiuni vădite; abţinere; 3 – infracţiunea de insultă; alocaţie copii; aplicare amendă civilă; 4 – cerere de eşalonare a amenzii penale; strămutare în materie civilă; completare dispozitiv; 5 – luarea măsurii internării medicale; perimare; validare poprire; plângere contravenţională; 6 – contestaţie împotriva plângerii comisiei de disciplină din penitenciar; exequator; somaţie de plată; 7 – infracţiuni la legea petrolului; evacuare; opoziţie la executare; 8 – infracţiunea de omor deosebit de grav; tăgadă de paternitate; desfiinţare contract de privatizare; atragerea răspunderii administratorilor; reparare prejudicii erori judiciare; 9 – infracţiunea de trafic de droguri; acţiune în suspendarea grevei; litigii CAS; procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată; servitute; 10 – infracţiunea de spălare de bani; brevete de invenţii; procedura cu insolvenţei – societăţi pe acţiuni etc.
[4] De pildă, dacă unui judecător i-ar fi atribuite într-o săptămână doar plângeri contravenţionale în contra amenzilor aplicate pentru neplata rovignietei, cărora le sunt atribuite câte 5 puncte, rezultă că nu se vor putea repartiza completului mai mult de 18 astfel de noi dosare.
[5] Formula utilizată are structura: Gradul de complexitate = [complexitatea obiectului principal] + [(complexitatea obiectelor secundare) x 10%] + [(complexitatea obiectului principal) x (numărul părţilor) x 5%] + [(complexitatea obiectului principal) x (numărul volumelor) x 20%]. De pildă, pentru un dosar de insolvenţă cu grad fix de complexitate 10, fără obiecte secundare, cu un număr de 50 de părţi şi 10 volume, gradul de complexitate este 10 + 25 + 20 = 55.
[6] Nu putem să nu remarcăm faptul că într-un document adoptat la 23 octombrie 2012 se face trimitere la dispoziţiile art. 195 din Noul Cod de Procedură Civilă, în condiţiile în care actul normativ fusese republicat în Monitorul Oficial la 3 august 2012, iar art. 195 devenise art. 200 din Noul Cod de Procedură Civilă, republicat. Aceeaşi „atenţie” a fost manifestată de Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi la data de 13 februarie 2013, în Hotărârea nr. 161/2013 făcându-se referire la acelaşi defunct art. 195.
[7] Vom observa, în context, că niciuna dintre activităţile magistraţilor nu a fost notată cu 1 punct, iar punctajele mai mici de 5 sunt extrem de puţin numeroase, în condiţiile în care s-a fixat o scală de complexitate de la 1 la 10, care cel puţin teoretic trebuie să permită atât atingerea pragului minim, cât şi a celui maxim.
[8] Nota bene, fără a se indica vreo statistică în acest sens.
[9] De pildă, hotărârea din 29 aprilie 2008, Stancu c. România.
[10] Publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, republicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012.


Asist. univ. drd. Cosmin Flavius COSTAŞ
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
Avocat, Baroul Arad

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Observații critice referitoare la programul nelegal, neconstituțional și neconvențional privind volumul optim de activitate al instanțelor”

  1. Constantin STANCU spune:

    O analiza execelenta si corecta! Justitia in ansamblu devine una narcisista, sa placa magistratilor si celor din CSM. Ori justitia are un scop nobil: serviciul social pentru care functioneaza. Cetateanul a devenit de mult un accesoriu al sistemului, unul birocratic, greu accesibil, destinat unei elite care manipuleaza sistemul in interes propriu, mai ales de putere… In fond, justitia este o putere in stat! Pana la urma care este pretul independentei justitiei, pentruca nu putem pune in discutie o independenta absoluta, doar Dumnezeu este independent aboslut. S-a renuntat la ideea controlului unei puteri in stat de catre celelalte puteri?

  2. Ioan PITICAR spune:

    Repostare II.
    Justitiabilul -platitor de consistente taxe judiciare de timbru (mai nou), este UN VERITABIL CONSUMATOR DE SERVICII DE JUSTITIE.
    Din perspectiva acestor decizii ale institutiilor de (in) justitie aplicate cu abuz evident, se impune DECLANSAREA UNEI GREVE NATIONALE DE PROTEST in contra tratamentului vatamator al agentilor (de justitie) a statului roman, atat sub aspectul procedurilor administrativ-judiciare cat si sub aspectul CORUPTIEI ENDEMICE CARE AFECTEAZA IN MOD VITAL ACTUL DE JUSTITIE din RO.

    SE IMPUNE CU ACUITATE O GREVA GENERALA, CU PICHETAREA CSM-ULUI, A PARLAMENTULUI SI A INSPECTIEI JUDICIARE PRECUM SI A ICCJ – CONCOMITENT CU MASURI DE ATENTIONARE A COMISIEI EUROPENE -IN CALITATE DE GARANT AL CARTEI FUNDAMENTALE A DREPTURILOR UE.
    HAOSUL SI CORUPTIA VATAMATOARE CETATEANULUI/INTREPRINDERII a ajuns la cote extrem de ingrijoratoare.
    Masuri de liberalizare a accesului la serviciile de justitie, masuri de concurenta intre instante, precum si accesul liber la judecarea cauzelor in spatiul Comunitar (in regim trans-frontalier), impreuna cu masuri practice de integritate judiciara, reprezinta unica modalitate de recastigare a increderii in justitia din Spatiul Comunitar.
    Cetateanul/ intreprinderea de buna-credinta, sunt la limita suportabilitatii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate