Întrebare preliminară cu privire la obligația probatorie a autorității fiscale în cazul refuzului deducerii TVA-ului. UPDATE: dreptul Uniunii se opune ca o autoritate fiscală să refuze … atunci când …
09.01.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
09 ianuarie 2018: Curtea declară, doar în franceză și maghiară, următoarele:
L’article 168, sous a), de la directive 2006/112/CE du Conseil, du 28 novembre 2006, relative au système commun de taxe sur la valeur ajoutée, doit être interprété en ce sens qu’il s’oppose à ce que l’autorité fiscale d’un État membre refuse à un assujetti le droit de déduire du montant de la taxe sur la valeur ajoutée dont il est redevable le montant de la taxe due ou acquittée pour les biens qui lui ont été livrés, au motif qu’une opération antérieure faisant partie de la chaîne de livraisons était entachée d’irrégularité au regard des règles relatives à la taxe sur la valeur ajoutée ou qu’il peut être reproché à cet assujetti d’avoir omis de s’assurer de la provenance des biens figurant dans la facture émise par son fournisseur, sans qu’il ait été établi à suffisance de droit qu’il connaissait ou aurait dû connaître ladite irrégularité. (s.n. – M.M.-B.)
***
19 iulie 2013: Judecătorul maghiar s-a întrebat cu privire la obligația probatorie a autorității fiscale atunci când aceasta din urmă refuză dreptul la deducere a TVA-ului. (C-444/12 Hardimpex)
Situația de fapt:
1. deducerea taxei achitate aferente intrărilor
2. livrare de emitentul facturii a unor bunuri de origine necunoscută
3. comportament nelegal al altor întreprinderi care au intervenit anterior în lanțul livrărilor.
Dispoziții incidente: Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE
Articolul 168 (extras)
În măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate în scopul operațiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operațiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligația de a o plăti, următoarele sume:
(a) TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;
* Cauza a fost deja soluționată (deși întrebarea preliminară a fost publicată abia acum (18.07.2013 în Jurnalul Oficial) iar răspunsul se poate găsi doar în limba franceză sau maghiară (Ordonanța Curții din 16 mai 2013) deoarece se pare că exista o jurisprudență constantă în acest sens (de dată recentă -Curtea face trimitere la jurisprudența din 2011/2012/2013- și nepublicată încă în Repertoriu).
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova
