« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 

Incidentele procedurale ale abținerii și recuzării – între vechea și noua reglementare procesuală civilă
22.07.2013 | Tiberiu PATANCIUS

JURIDICE - In Law We Trust

Plecand de la concluzia Comisiei Codului Judiciar European, potrivit careia „nimeni nu poate fi judecator intr-o cauza daca exista unul sau mai multe motive de a pune la indoiala impartialitatea sa, urmand ca statele membre sa stabileasca in mod concret cazurile”[1], apare ca necesara – pentru definirea si cercetarea incidentelor abtinerii si recuzarii – studierea prealabila a cazurilor de incompatibilitate.

S-a constatat ca, in sistemul NCPC, legiuitorul a definit numai ipotezele de incompatibilitate ce pot fi invocate in sustinerea declaratiei de abtinere ori a cererii de recuzare, fiind eliminata, ca modalitate de invocare a respectivului incident procedural, exceptia de incompatibilitate[2].

Incompatibilitatea a fost definita ca fiind acea institutie procesuala ce asigura impartialitatea judecatorilor, permitandu-le in acest scop, sa nu participe la judecata in situatiile limitativ reglementate la art. 41 si 42 NCPC[3].

Stabilirea, cu titlu limitativ, a situatiilor de incompatibilitate preintampina abuzul de drept, ce ar putea conduce la prelungiri nejustificate ale proceselor.

Reglementarea NCPC distinge intre cazurile de incompatibilitate absoluta, limitativ enumerate la art. 41, si „alte cazuri de incompatibilitate” (sau cazuri de incompatibilitate relativa – art. 42 NCPC), in mod eronat desemnate cu sintagma „alte cazuri de incompatibililitate absoluta”. Aceasta din urma denumire marginala se datoreaza, dupa cum s-a constatat deja in doctrina, unei erori de tipar, aparute cu ocazia republicarii NCPC in Monitorul Oficial al Romaniei[4].

Cazurile de incompatibilitate absoluta:

S-a retinut ca normele ce reglementeaza incompatibilitatea absoluta sunt de ordine publica. Pentru ca acestea presupun restrangerea unor drepturi, ele sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse prin analogie si la alte situatii[5].

Art. 41 alin. 1 NCPC instituie doua cazuri de incompatibilitate absoluta, respectiv:
a) situatia judecatorului care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs, contestatie in anulare, sau revizuire;
b) cazul judecatorului care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza si care nu poate judeca aceeasi cauza dupa trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se constata ca, spre deosebire de reglementarea C. proc. civ. 1865, se afla intr-o situatie de incompatibilitate judecatorul care a pronuntat fie si o incheiere interlocutorie, nefiind necesara pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa dezinvesteasca instanta de judecata. Noua reglementare a fost argumentata prin aceea ca incheierile interlocutorii lasa sa se intrevada rezultatul final al procesului in  privinta problemei solutionate prin incheiere.⁵

Este evidenta extinderea sferei interdictiei vis-a-vis de vechea reglementare, prin interzicerea judecarii inclusiv a cailor extraordinare de atac, a contestatiei in anulare si a revizuirii. Potrivit vechii reglementari, Decizia nr. II/2007, prin care ICCJ solutiona recursul in interesul legii vizand interpretarea art. 24 C. proc. civ. 1865, statua ca „Judecatorul care solutioneaza fondul cauzei nu devine incompatibil sa solutioneze cererea de revizuire sau contestatia in anulare”.

Potrivit art. 41 alin. 2 NCPC, nu poate intra in alcatuirea completului de judecata nici judecatorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.

Alte cazuri de incompatibilitate (incompatibilitate relativa):

In doctrina, motivele de incompatibilitate relativa au fost grupate in 5 categorii principale:
– motive vizand antepronuntarea;
– motive privind interesul judecatorului;
– motive privind rudenia, afinitatea si concubinajul;
– motive vizand dusmania;
– alte motive, care determina indoieli intemeiate privind impartialitatea judecatorului (de pilda: judecatorul este nasul, cuscrul, finul partii).

Datorita faptului ca si aceste motive de incompatibilitate (relativa) sunt enumerate limitativ, s-a apreciat ca si in cazul existentei altor imprejurari care ar conduce la prezumtia ca obiectivitatea judecatorului ar fi stirbita, imposibilitatea incadrarii acestora potrivit art. 42 alin. 1 pct. 13 NCPC, inclusiv prin probarea elementelor care determina indoieli privind impartialitatea judecatorului, ar conduce la respingerea cererii de recuzare ori a declaratiei de abtinere.

Printre modificarile de reglementare fata de sistemul C. proc. civ. 1865 amintim:
a) in ce priveste antepronuntarea: NCPC prevede in mod expres ca punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. 4 si 5 NCPC nu il face incompatibil pe judecator;
b) privind motivul de incompatibilitate referitor la interesul judecatorului: se remarca o largire a sferei persoanelor interesate (referite la art. 42 alin. 1 NCPC), prin adaugarea la aceasta categorie a afinilor si a concubinilor. De asemenea, a fost largita sfera persoanelor vizate de art. 42 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv prin includerea sotului, concubinului, ascendentilor si descendentilor;
c) referitor la motivele privitoare la dusmanie, NCPC utilizeaza sintagma de „proces penal” (art. 42 alin. 1 pct. 6 NCPC), fiind referite astfel si faza de urmarire penala si cea de judecata. Mai mult, pentru a se evita abuzurile de drept, acelasi text al NCPC stabileste in mod expres ca „in cazul plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului, judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa”[6].

Aspecte procedurale:

Inainte de primul termen de judecata grefierul de sedinta va verifica, pe baza dosarului cauzei, daca judecatorul acesteia se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 41 si, daca este cazul, va intocmi un referat corespunzator (alin. 1 art. 43 NCPC).

Judecatorul care stie ca exista un motiv de incompatibilitate in privinta sa este obligat sa se abtina de la judecarea pricinii (alin. 2 art. 43 NCPC).

Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce judecatorul a cunoscut existenta cazului de incompatibilitate sau verbal in sedinta, fiind consemnata in incheiere (alin. 3 art. 43 NCPC).

Judecatorul aflat intr-o situatie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti inainte de inceperea oricarei dezbateri (alin. 1 art. 44 NCPC).

Cand motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar dupa inceperea dezbaterilor, aceasta trebuie sa solicite recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute. (alin. 2 art. 44 NCPC).

Momentul la care partea interesata a cunoscut existenta motivului de recuzare constituie o imprejurare de fapt, care va fi apreciata de instanta care solutioneaza cererea.

S-a argumentat ca, pentru a evita abuzul, partea trebuie sa probeze nu doar cazul de incompatibilitate, ci si imprejurarile in care a luat cunostinta de acesta, astfel incat sa se poata determina cand a aflat ca judecatorul este incompatibili[7].

In ipoteza existentei unui caz de incompatibilitate absoluta, judecatorului ii este oprit sa participe la judecata chiar daca nu s-a abtinut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocata in orice stare a pricinii (art. 45 NCPC).

Judecatorii care pot fi recuzati. Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte din completul de judecata caruia i s-a repartizat cauza spre solutionare (art. 46 NCPC).

Conditiile formularii cererii de recuzare sunt reglementate la art. 47 NCPC:

Cererea de recuzare poate fi formulata fie verbal, in timpul sedintei de judecata, fie in scris – pentru fiecare judecator in parte, indicandu-se cazul de incompatibilitate reclamat si probele invocate de parte.

S-a retinut ca numai „cererea” de recuzare poate sa fie facuta verbal, fiind consemnata in incheierea de sedinta, intrucat, pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei acesteia si avand in vedere faptul ca, in mod obisnuit, instanta decide asupra recuzarii fara prezenta partilor, in camera de consiliu, „motivarea” cererii, la care se va atasa si dovada achitarii taxelor judiciare de timbru, trebuie facuta in scris[8].

Legiuitorul enumera cazurile in care cererea de recuzare este inadmisibila:
a) cand se invoca alte motive decat motivele de incompatibilitate absoluta (art. 41 NCPC) sau relativa (art. 42 NCPC);
b) cand cererea priveste alti judecatori decat cei ce alcatuiesc completul investit cu solutionarea pricinii;
c) cand cererea este indreptata impotriva aceluiasi judecator pentru acelasi motiv de incompatibilitate.

Nerespectarea oricaror conditii dintre cele prescrise la art. 47 NCPC conduce la inadmisibilitatea cererii de recuzare. In aceasta situatie, inadmisibilitatea este constatata de catre chiar completul inaintea caruia a fost formulata cererea de recuzare, in componenta acestuia intrand judecatorul recuzat.

Ca definitie a recuzarii, s-a retinut ca aceasta reprezinta institutia in cadrul careia partea poate sa ceara indepartarea din completul de judecata a unuia sau a mai multor judecatori, intrucat are suspiciuni cu privire la impartialitatea acestora[9].

In alta opinie, recuzarea reprezinta situatia in care una dintre parti cere, in cazurile strict determinate de lege, indepartarea unuia sau a mai multor judecatori de la solutionarea unei anumite pricini[10].

Abtinerea judecatorului recuzat:

Judecatorul impotriva caruia a fost formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine (alin. 1 art. 48 NCPC).

S-a retinut ca simpla formulare a unei cereri de recuzare la adresa unui judecator nu conduce automat la obligatia acestuia de abtinere, cata vreme acesta cunoaste ca motivul de incompatibilitate invocat departe nu este real si nici nu exista un alt motiv de incompatibilitate.¹¹

Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate (alin. 2 art. 48 NCPC). Aceasta solutie isi gaseste fundamentare chiar in  definitia potrivit careia „abtinerea este… o autorecuzare”.¹²

In ipoteza in care cererea de abtinere este admisa, cererea de recuzare urmeaza a fi respinsa, ca ramasa fara obiect, prin aceeasi incheiere – nemaiavand importanta motivele invocate in aceasta (alin. 3 art. 48 NCPC). In schimb, in situatia in care este respinsa declaratia de abtinere, instanta va solutiona prin aceeasi incheiere si cererea de recuzare.

Starea cauzei pana la solutionarea cererii:

Daca a fost formulata o declaratie de abtinere, in cauza nu se va intocmi nici un act de procedura pana la solutionarea acesteia (alin. 1 art. 49 NCPC).

Abordarea este diferita in situatia formularii unei cereri de recuzare, in sensul ca aceasta nu conduce la suspendarea judecatii insa pronuntarea solutiei in cauza nu poate avea loc decat dupa solutionarea celei dintai (alin. 2 art. 49 NCPC).

Dispozitiile alin. 1 si 2 ale art. 49 NCPC au fost interpretate in sensul ca in ambele cazuri are loc o intrerupere a cursului judecatii pana la solutionarea incidentului procedural. Stabilindu-se interdictia intocmirii oricaror acte de procedura pana la momentul solutionarii abtinerii sau a recuzarii, s-a urmarit sa se evite refacerea actelor de procedura savarsite dupa formularea abtinerii sau recuzarii, in caz de admitere a acestora[13].

Declaratia de abtinere, ca si cererea de recuzare, se solutioneaza de un alt complet al instantei respective, in a carui compunere nu pot intra judecatorii recuzati ori care au declarat ca se abtin.

Compunerea completului de judecata (art.50 NCPC):

Cererea de recuzare sau declaratia de abtinere este solutionata de catre un alt complet al aceleiasi instante, in a carui alcatuire nu poate intra judecatorul la care se refera abtinerea ori recuzarea.

In situatia in care, datorita recuzarii ori a abtinerii, nu poate fi alcatuit completul de judecata, cererea va transmisa, spre competenta solutionare, instantei ierarhic superioare. 

Procedura de solutionare a abtinerii sau a recuzarii:

Instanta hotaraste de indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii, instanta va putea asculta si partile (alin. 1 art. 51 NCPC).

Se observa ca norma imperativa, privind ascultarea judecatorului, reglementata la art. 31 alin. 1 C. proc. civ. 1865, este inlocuita cu o norma supletiva, completul ce solutioneaza declaratia de abtinere ori cererea de recuzare, avand puterea de decizie in sensul daca va dispune ori nu ascultarea magistratului.

Tot ca un element de noutate, daca solutionarea cauzei o impune, completul referit poate dispune chiar si ascultarea partilor.

In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate impreuna (alin. 2 art. 51 NCPC).

Ca si in vechea reglementare (art. 31 alin. 2 C. proc. civ. 1865), nu este admis interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare (alin. 3 art. 51 NCPC).

In situatia in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare sunt admise pentru motivul de incompatibilitate prevazut la art. 42 alin. 1 pct. 11 NCPC (respectiv, ipoteza in care judecatorul este sot, ruda pana la gradul al IV-lea inclusiv sau afin su un alt membru al completului de judecata), instanta va hotara care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea cauzei (alin. 4 art. 51 NCPC).

Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o incheiere care se pronunta in sedinta publica (alin. 5 art. 51 NCPC).

Efectele solutionarii declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare:

Prin efectul admiterii abtinerii ori a recuzarii, judecatorul se retrage de la judecarea pricinii, incheierea de admitere trebuind sa reglementeze si care este masura in care actele indeplinite de respectivul judecator urmeaza a fi pastrate (alin. 6 art.51 NCPC).

Asadar, in situatia admiterii declarartiei de abtinere ori a cererii de recuzare, judecatorul recuzat sau care s-a abtinut se retrage de la solutionarea cauzei, fiind inlocuit de alt judecator.

In cazul in care abtinerea sau recuzarea a privit judecatorul unic sau intregul complet colegial, cauza se repartizeaza aleatoriu, desemnandu-se astfel noul complet.

Per a contrario, daca incidentul procedural a privit numai o parte a completului colegial, in alcatuirea noului complet – desemnat cu solutionarea cauzei – vor intra ceilalti membri ai completului initial si judecatorul aflat in lista de planificare a permanentei.

Pe de alta parte, in ipoteza in care declaratia de abtinere ori cererea de recuzare a fost respinsa, se reia judecata cererii, cu participarea judecatorul vizat prin cererea de recuzare sau care a formulat declaratia de abtinere[14].

Procedura de solutionare de catre instanta superioara (art. 52 NCPC):

In conditiile investirii sale potrivit art. 50 alin. 2 NCPC, instanta superioara va dispune, in caz de admitere a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare, ca pricina sa fie transmisa spre dezlegare unei alte instante de acelasi grad, din circumscriptia sa. In situatia in care instanta referita respinge cererea, pricina este inapoiata instantei inferioare initial investite.

Cai de atac (art. 53 NCPC):

Incheierea prin care s-a incuviintat ori s-a respins abtinerea si cea prin care s-a respins recuzarea in ipoteza formularii si a unei declaratii de abtinere, ce a fost admisa, nu sunt supuse nici unei cai de atac.

Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata numai de parti, odata cu hotararea prin care s-a solutionat cauza. Daca aceasta hotarare este definitiva, incheierea este susceptibila de recurs, ce va putea fi introdus la instanta ierarhic superioara in termen de 5 zile de la comunicarea celei dintai.

In imprejurarea in care instanta de apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, reface toate actele de procedura si, cand apreciaza ca necesar, dovezile administrate la prima instanta. Atunci cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, aceasta caseaza hotararea, trimitand cauza spre rejudecare, dupa caz, fie la instanta de apel, fie – cand calea de ataca apelului este suprimata – la prima instanta.

Incompatibilitatea altor participanti (art. 54 NCPC):

Dispozitiile privitoare la incompatibilitate precum si la cele doua incidente procedurale, ale abtinerii si recuzarii, se aplica in mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor.

Daca in vechea reglementare incidentul procedural al incompatibilitatii viza exclusiv compunerea instantei de judecata, aplicandu-se numai judecatorilor, NCPC largeste sfera incompatibilitatii si la ceilalti participanti (procurori, magistrat-asistenti, asistenti judiciari, grefieri), devenind un incident procedural care priveste si constituirea instantei[15].

Dispozitiile art. 54 NCPC au fost interpretate in sensul ca prevederile art. 41-54 NCPC („dreptul comun in materie de incompatibilitate”) nu se aplica exclusiv procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor ci si altor categorii de participanti la procesul civil, cum ar fi: expertul judiciar, treducatorul, interpretul, executorul judecatoresc[16].


[1] prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, 1997, edit. National, Vol. I, pag. 316
[2] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, Octavia Spineanu-Matei, Delia Narcisa Theohari, 2013, edit. Hamangiu, vol. I, pag. 127
[3] Mihaela Tabarca, Drept Procesual Civil, vol.I – Teoria generala, edit. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, pag. 278
[4] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117
[5] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117-118
[6] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 122-127
[7] Mihaela Tabarca, op. cit., pag. 306
[8] Mihaela Tabarca, op.cit, pag. 309
[9] prof. univ. dr. Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, 2000, edit. Servo-Sat, Vol. II, pag. 26
[10] Gabriel Boroi, Codul de procedura civila – comentat si adnotat, 2001, edit. All Beck, vol. I, pag. 154
[11] Mihaela Tabarca, op. cit., pag. 296
[12] prof. univ. dr. Ion Deleanu, op. cit., pag. 31
[13] Mihaela Tabarca, op. cit, pag. 310-311
[14] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit.,  pag. 139
[15] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 117
[16] prof. univ. dr. Gabriel Boroi – coordonator, op. cit., pag. 142-144./small>


Tiberiu PATANCIUS
Avocat, Baroul Bucuresti

 
Secţiuni: Procedură civilă, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD