Interviu Ana Maria Stănilă. Femeile sunt recomandate pentru profesia de avocat pentru că…

Mioara Robu:  De când sunteţi avocat?

Ana Maria Stănilă:  Sunt avocat din anul 2004. Am susţinut examenul în acel an şi am început să profesez înainte de Crăciun, sub îndrumarea domnului avocat Miron Adrian. Dumnealui m-a preluat de pe holul Baroului Vrancea pentru că luasem examenul de admitere în profesie şi nu reuşeam să găsesc un îndrumător. Atunci, după o noapte de nesomn m-am dus la Barou şi am rugat-o pe doamna secretară să mă ajute. Mi-a răspuns că „nu am cum să vă ajut în sensul acesta”. În acel moment, din unul din birouri a ieşit domnul Miron, care făcea naveta de la Râmnicu Sărat la Focşani şi ajungea puţin mai devreme. Auzind despre ce era vorba, s-a oferit să mă ajute. Şi aşa, în zece minute ieşeam din Barou cu contractul de colaborare deja semnat. Am considerat asta un semn de bun augur şi cred că am pornit cu dreptul în profesie pentru că auzisem lucruri extrem de descurajante despre găsirea unui maestru.

Mioara Robu: Unde aţi absolvit facultatea?

Ana Maria Stănilă: Am absolvit facultatea la Universitatea Româno-Americană, am fost un student conştiincios,  în sensul că exceptând anul II, când am avut o singură medie de 9, am avut numai medii de 10. Deşi era o facultate particulară, nu am plătit taxă decât un singur an, anul acela despre care vă povesteam că am avut o medie de 9.

Mioara Robu: Cine v-a îndrumat către Drept?

Ana Maria Stănilă: A fost alegerea mea în principal, influenţată de cei din jur care mă considerau potrivită pentru această profesie datorită faptului că îmi argumentam convingător orice punct de vedere. Poate glumeau, dar eu mă bucur că am mers către  Drept, deşi  nici măcar nu îmi imaginam ce ştiinţă frumoasă este Dreptul. O recomand tuturor celor care au talent oratoric, bune cunoştinţe de limba română, rezistă în situaţii stresante şi sunt deschişi la provocări.

Mioara Robu: A fost o persoană care v-a îndrumat către avocatură?

Ana Maria Stănilă: În facultate am avut un profesor foarte bun – Andrei Săvescu, lector universitar de Drept Civil, căruia îi datorez faptul că am terminat facultatea cu rezultate atât de bune. Domnia sa avea atâta încredere în forţele mele, încât am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să nu-l dezamăgesc. Dragostea de profesie am prins-o tot la cabinetul domnului profesor, unde mergeam ca practicant încă din timpul facultăţii. Era un cabinet format din mai mulţi avocaţi, toţi foarte buni în profesia şi specializarea lor, care practicau avocatura la un nivel superior. Acolo am învăţat multe dintre lucrurile pe care le ştiu astăzi.

Mioara Robu: Există vreo diferenţă între ceea ce aţi studiat în facultate şi situaţiile cu care vă confruntaţi în sala de judecată?

Ana Maria Stănilă: Destul de mare. Până m-am lămurit un pic cum stau lucrurile, nu găseam aproape nicio asemănare între ceea ce învăţasem la facultate şi situaţiile cu care mă confruntam la Tribunal. Sigur că tot ce înveţi în facultate este esenţial în profesie. Ştiinţa de carte este baza oricărei profesii şi în special a profesiei de avocat, însă practica şi faptul că în facultate nu se insistă asupra acesteia, reprezintă un impediment pentru orice debutant. Eu am avut avantajul faptului că am fost prezentă de cel puţin patru, cinci ori pe săptămână la cabinetul profesorului de care vă povesteam.Totuşi, impactul cu instanţa, cu maniera în care se pune problema în instanţă, este pentru un debutant şi cu atât mai mult pentru un debutant care a pornit mai mult singur, un început destul de greu, dar nu imposibil de parcurs.

 Mioara Robu: Preferaţi Dreptul Civil sau Dreptul Penal?

Ana Maria Stănilă: Lucrez mai mult în domeniul Dreptului Civil. Îmi place foarte mult, consider că este mult mai potrivit pentru o femeie decât Dreptul Penal. Dreptul Civil are frumuseţea şi chiar spectaculozitatea lui şi, de aceea, îl prefer.

Mioara Robu: Cum se descurcă o mămică avocat, cum îşi împarte timpul între casă, familie, birou şi instanţe?

Ana Maria Stănilă: Este o profesie care presupune destulă muncă. Am traversat o perioadă foarte grea atunci când copilul meu era foarte mic – mi-am reluat activitatea la trei săptămâni după naşterea acestuia. Lucrurile s-au simplificat între timp, copilul meu a crescut, are un an şi opt luni şi ne putem înţelege. În general, încerc să termin la birou toate activităţile profesionale şi să rezerv după-amiaza copilului meu. Reuşesc să împac viaţa de familie cu profesia, deşi nu este mereu uşor. Mai ales că vreau să fiu o mamă bună, o soţie bună şi un avocat bun.

Mioara Robu: Ce ne puteţi spune despre copilărie?

Ana Maria Stănilă: Am copilărit la Năruja, am stat la bloc, o clădire cu opt apartamente şi o curte unde erau foarte mulţi copii. Am avut o copilărie extrem de fericită şi de BIO, pot să zic, dife-rită de a copiilor noştri. Îmi doresc să îi pot oferi şi fiului meu o copilărie frumoasă, fără lipsuri majore. Ar fi grozav dacă aş putea să îl reţin de la calculator şi televizor cât mai mult timp.

Mioara Robu: Înţeleg că aţi absolvit Liceul Pedagogic. De ce nu aţi ales învăţământul?

Ana Maria Stănilă: Cred că toate profesiile din învăţământ sunt frumoase.  Relaţia cu copiii este grozavă şi te menţine veşnic tânăr. Nu ştiu de ce nu am rămas în învăţământ. Mi-am dorit mai mult. Liceul Pedagogic îţi oferă doar calificarea de învăţător, şi sincer, dintre toate profesiile didactice, cred că cea de învăţător este cea mai frumoasă. La grădiniţă copiii sunt destul de mici şi nu ştiu cât poţi comunica cu ei, însă la şcoala primară sunt atât de frumoşi şi de sinceri încât e minunat să ai contact permanent cu ei.

Mioara Robu: Cum aţi defini profesia de avocat?

Ana Maria Stănilă: Mi-e greu să formulez o definiţie. Ceea ce este esenţial pentru profesia de avocat, este credinţa că fiecare persoană are dreptul să fie apărată.Apărată în sensul de a se găsi circumstanţa, motivul, împrejurarea care au condus-o  spre o anumită conduită, pozitivă sau negativă. Fiecare persoană, oricât de bună sau de rea, are dreptul să fie asistată de un profesionist care să poată expune corect situaţia în care se găseşte.

Mioara Robu: Care sunt avantajele şi dezavantajele acestei profesii?

Ana Maria Stănilă: Dezavantaje îmi este foarte greu să gă-sesc. Poate doar stresul la care eşti supus permanent. Avocatura este o profesie liberală în care ai o relaţie directă cu cel care beneficiază de serviciile tale şi, pe cale de consecinţă, un feedback imediat. Poţi să îţi stabileşti o limită a activităţii, respectiv a numărului de dosare. Sunt numai câteva dintre avantajele acestei profesii.

Mioara Robu: Vi s-a întâmplat să refuzaţi dosare sau clienţi?

Ana Maria Stănilă: Eu cred în legăturile care se stabilesc la prima vedere. Dacă apreciez că nu pot comunica sincer, corect şi direct cu o persoană, îi recomand să se adreseze altui avocat. În relaţia avocat-client este esenţial să existe o anume afinitate, care nu se poate modifica foarte mult în timp. De asemenea, refuz să pledez în cauze fără şanse de câştig.

Mioara Robu: Aveţi o speţă care v-a impresionat?

Ana Maria Stănilă: Fiecare client şi fiecare cauză îşi lasă amprenta asupra ta, ca avocat. Situaţiile de viaţă cu care te confrunţi zilnic sunt, deseori, adevărate lecţii pentru mine. Fiecare client vine cu o poveste care, mai ales dacă e legată de familie, te impresionează.

Mioara Robu: Care este principala calitate a unui avocat?

Ana Maria Stănilă: Principala calitate a unui avocat este devotamentul faţă de client. Practic, un avocat nu are voie să se dezică de client în nicio situaţie. Clientul meu este cel pe care îl cred şi îi acord această credibilitate de la început până la sfârşit.

Mioara Robu: Există o persoană căreia vreţi să îi mulţumiţi, care v-a sprijinit?

Ana Maria Stănilă: Cred că esenţială în dezvoltarea unei persoane este familia, prin urmare dacă ar fi să îi mulţumesc unei persoane aceasta ar fi mama mea. Aş vrea să le mulţumesc şi surorii mele, defunctului meu tată, soţului meu şi copilului meu.

Mioara Robu: Care sunt pasiunile avocatei Ana Maria Stănilă?

Ana Maria Stănilă: Cea mai recentă pasiune pe care mi-am descoperit-o  este să mă joc cu copilul meu. În general, îmi place să citesc, să ascult muzică şi cel mai mult îmi place să călătoresc, lucru pe care de la naşterea copilului meu nu l-am mai făcut şi care îmi lipseşte. Înainte plecam de patru-cinci ori pe an în vacanţă. Îmi place foarte mult la Veneţia.

Mioara Robu: Care sunt relaţiile cu ceilalţi avocaţi?

Ana Maria Stănilă: Există o competiţie, dar în sens pozitiv. În mod evident în fiecare cauză ai un adversar şi fiecare dintre cei doi îşi doreşte să câştige. Competiţia este esenţa profesiei de avocat. Ea te obligă să fii pregătit permanent pentru orice „confruntare”. Toată competiţia rămâne la uşa instanţei atunci când procesul se termină.

Mioara Robu: Care este mândria dumneavoastră?

Ana Maria Stănilă: Mă mândresc cu tot ce am devenit. Am reuşit singură şi, zic eu, sunt îndreptăţită să mă mândresc.

Mioara Robu: Cum a fost primul an de avocatură, ce greutăţi aţi întâmpinat?

Ana Maria Stănilă: A fost destul de greu, însă nu am întâmpinat greutăţi majore. Începutul în fiecare profesie este dificil. Îmi aduc aminte cu plăcere de acest început.

Mioara Robu: Vă tentează alte profesii juridice?

Ana Maria Stănilă: Nu mă tentează alte profesii juridice pentru moment. Dacă ar trebui să aleg o altă profesie juridică ar fi cea de procuror. Nu cred că aş putea să fiu judecător pentru că mi se pare o misiune prea grea pentru un om, să găseşti o soluţie corectă în orice situaţie.

Mioara Robu: Cum răzbate o femeie tânără într-o lume dură cum este cea a avocaturii?

Ana Maria Stănilă: Femeile sunt recomandate pentru profesia de avocat pentru că sunt mai răbdătoare şi mai înclinate către studiu.

* multumim monitorulvn.ro

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?