ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Cum „supravieţuim” unei inspecţii fiscale? (II)
24.07.2013 | Gabriel SINCU

 
Competition Law

Continuăm serialul despre inspecţia fiscală atacând, cum ar spune avocaţii, fondul problemei. Aşadar, dacă în articolul anterior am vorbit despre elemente mai puţin palpabile, care ţin de natura relaţiei cu inspectorul fiscal, acum voi prezenta aspecte de natură tehnică şi detalii pe care trebuie să le cunoaşteţi pentru a transforma întâlnirea cu autorităţile într-o reuşită.

Cel mai bun mod de a începe este să punctăm pe o axă a timpului principalele etape ale unei inspecţii fiscale:
T0 – selectarea contribuabililor pentru inspecţie;
T1 – comunicarea avizului de inspecţie;
T2 – începerea inspecției şi eventualele întreruperi ale acesteia;
T3 – solicitarea de explicaţii scrise;
T4 – prezentarea proiectului de raport;
T5 – discuţia finală;
T6 – prezentarea punctului de vedere în scris de către contribuabil şi/sau a declaraţiei scrise;
T7 – emiterea raportului de inspecţie fiscală;
T8 – emiterea deciziei de impunere;
T9 – începerea executării silite sau contestaţia la executare;
T10 – contestarea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere;
T11 – atacarea răspunsului la contestaţie la Curtea de Apel;
T12 – atacarea deciziei Curţii de Apel la ICCJ;
T13 – atacarea deciziei ICCJ la instanţe europene.

Pentru a nu risca să transform acest articol într-o nuvelă, în acest articol voi încerca să acopăr etapele de la T0 la T2, păstrând ceva suspans şi pentru data viitoare.

În ceea ce priveşte etapa de selecţie (T0), atâta vreme cât inspecţia nu este rezultatul unei cereri de rambursare/compensare, contribuabilul nu poate controla lucrurile în niciun fel. Sau mai bine spus nu ar trebui să poată avea niciun control.

Selecţia se face de către organul fiscal competent, fiind conform legii, un proces complet netransparent. Au fost perioade în care alegerea se făcea cu ajutorul calculatorului, în baza unor criterii precum pierderile contabile şi fiscale repetate pe o perioadă mai lungă de timp, nivelul cifrei de afaceri sau desfăşurarea unui obiect de activitate cu risc ridicat (exemplu: comerţ cu produse accizabile, materii prime, deşeuri sau desfăşurarea de activităţi de jocuri de noroc, baruri, etc). În prezent, nu există însă nicio prevedere legală care să îi poată oferi contribuabilului posibilitatea de a previziona sau de a controla momentul în care va fi supus unei inspecţii fiscale. Aşadar, fiţi tot timpul vigilenţi şi cereţi celor responsabili să păstreze evidenţele contabile şi fiscale în perfectă ordine.

Odată lista contribuabililor selectaţi definitivată, inspectorii fiscali vor proceda la întocmirea şi comunicarea avizelor de inspecţie fiscală (T1). Important de menţionat este că avizul de inspecţie trebuie înmânat marilor contribuabili cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea inspecţiei şi cu 15 zile înainte, celorlalţi contribuabili. Există desigur şi excepţii de la această regulă, dar nu voi insista asupra lor în acest articol.

De asemenea, în cazul în care termenul prevăzut în avizul comunicat este mai mare, inspectorul nu poate reveni asupra lui pentru a începe inspecţia mai devreme, chiar dacă noul termen respectă regula celor 30/15 zile menţionată mai sus. Aveţi, aşadar, dreptul să trimiteţi la plimbare inspectorii agresivi care vor să înceapă operaţiunile foarte repede, dar atenţie mare la aspectele sensibile de care vorbeam în articolul anterior. Totul trebuie să fie analizat, studiat şi bine gândit, nu se recomandă acţiunile pripite!

Ajungem la momentul în care începe propriu-zis activitatea de inspecţie (T2), când inspectorii se prezintă la sediul firmei şi solicită evidenţele contabile şi fiscale. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să le cereţi inspectorilor să consemneze începerea inspecţiei în registrul unic de control al firmei dumneavoastră. Este prima dovadă că vă cunoaşteţi drepturile şi un semn pentru inspectori că au în faţă un partener de discuţie bine pregătit. De la acest moment se calculează cele 3 luni (pentru contribuabilii obişnuiţi) sau 6 luni (pentru marii contribuabili), ce reprezintă durata maximă a inspecţiei fiscale. După expirarea acestui termen, aveţi iarăşi dreptul de a invita inspectorii la plimbare. Din nou, atenţie mare la astfel de acţiuni, calculaţi înainte de a acţiona!

Trebuie să mai ştiţi că legea vă obligă să le asiguraţi inspectorilor un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii cu un minimum de birotică şi care să permită păstrarea în siguranţă a documentelor (NB!: cafeaua şi ceaiul nu sunt prevăzute de lege, dar fac parte din minimul de curtoazie a unei gazde; faptul că le oferiţi unele cu gust excelent sau cu gust groaznic ţine iarăşi de tehnicile de inteligenţă emoţională!).

Dacă punerea la dispoziţie a unui spaţiu corespunzător nu este posibilă, veţi putea agrea cu inspectorii să desfăşuraţi procesul în altă parte (exemplu: la sediul biroului de contabilitate care vă întocmeşte evidenţele, la sediul autorităţii fiscale sau în alt loc). De menţionat că inspectorii au dreptul să ceară să viziteze oricare dintre spaţiile în care se desfăşoară activitate economică, dar numai în timpul orelor de program. Orice vizită în afara programului de lucru se face doar cu acordul contribuabilului. Rămâne să decideţi dacă sunteţi de acord sau nu…

Legea mai spune ca aveţi obligaţia să colaboraţi cu organul de inspecţie fiscală. Asta înseamnă să îi puneţi la dispoziţie toate documentele şi informaţiile care vă sunt solicitate. Atenţie, însă, nu confundaţi inspectorul cu preotul şi colaborarea cu spovedania! Răspundeţi la întrebări clar şi concis fără să divagaţi discuţia în direcţii care nu au legătură cu subiectul. S-ar putea să daţi idei care să complice lucrurile inutil.

Mare grijă la jocul „good cop – bad cop” foarte des folosit de organele de inspecţie. Dacă simţiţi că aţi fost prins pe picior greşit, cereţi timp de gândire: este o inspecţie nu un interogatoriu la care trebuie să răspundeţi pe loc! Ieşiţi din cameră, reflectaţi în linişte şi sunaţi-vă avocatul sau consultantul fiscal. De cele mai multe ori nici măcar nu e vorba de o problemă, este doar un mod prin care inspectorii încearcă să vă testeze reacţiile şi vigilenţa.

Ce alte drepturi mai aveţi pe durata inspecţiei?

Cel mai important este acela de a fi informat. Cereţi inspectorilor să vă aducă la cunoştinţă periodic modul în care decurge procesul, să vă sesizeze eventualele probleme identificate pentru a putea lua măsuri de corecţie încă din timpul controlului. Ca şi în medicină, unde e mai bine să previi decât să tratezi, este de preferat ca problemele să fie rezolvate rapid, fără a mai ajunge în raportul de inspecţie fiscală.

De asemenea, trebuie să ştiţi că orice întrerupere a inspecţiei fiscale se face doar pentru motive întemeiate şi în baza unui document oficial emis de conducătorul autorităţii fiscale. Dacă vreţi să jucaţi dur, cereţi avocatului – consultantului dumneavoastră să negocieze cu fiscul pe tema „motive întemeiate”. Legea nu defineşte acest termen şi orice zonă gri prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Un alt element important este faptul că aveţi dreptul să vă împotriviţi reverificării unei perioade care a făcut deja obiectul unei inspecţii fiscale. Reverificarea se poate face doar prin decizia conducătorului autorităţii fiscale, în situaţia când apar elemente noi ce nu au fost cunoscute primei echipei de inspecţie. Folosiţi-vă de acest drept pentru a vă negocia poziţia, atunci când simţiţi că inspectorii încalcă granţia de care povesteam în articolul trecut!

Cam atât pentru astăzi, revin în curând cu un nou episod. Până atunci, bucurati-vă de vară!

Gabriel SINCU


Aflaţi mai mult despre , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Cum „supravieţuim” unei inspecţii fiscale? (II)”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Ati uitat o etapa esentiala, dupa T10, deschiderea unei actiuni in contencios administrativ pentru obligarea ANAF sa solutioneze contestatia formulata impotriva raportului. Cunosc o speta in care contestatia nu e solutionata nici dupa 3 ani.
    Vedeti dvs., daca va uitati la toti pasi expusi acolo constientizati ca orice companie mica este, in fapt, un sclav al fiscului lipsit de aparare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.