Întrebare preliminară cu privire la verificarea, de către autoritățile vamale, a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală
2 august 2013 | Mihaela MAZILU-BABEL
Judecătorul suprem estonian se întreabă dacă autoritatea vamală are dreptul de a iniția procedura prin care se stabilește dacă bunurile importate sunt sau nu contrafăcute/piratate deși deținătorul dreptului de proprietate intelectuală nu a inițiat procedura specifică. (C-583/12 Sintax Trading– o cauză care, în mod surprinzător, nu a fost încă tradusă și publicată în limba oficială română)
Situația de fapt:
1. măsuri prin care se urmărește împiedicarea introducerii pe piața de mărfuri contrafăcute și de mărfuri piratate
2. procedura prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală
3. competența autorităților vamale în materia constatării încălcării unui drept de proprietate intelectuală
4. dreptul autorităților vamale de a iniția din oficiu procedura prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, fără a fi nevoie ca titularul dreptului de proprietate să fi inițiat respectiva procedură.
Dispoziții incidente:articolul 13 alineatul (1) și articolul 17, precum și considerentele (1), (2) și (3) ale Regulamentului (CE) nr. 1383/2003
Articolul 13 (extras)
(1) În cazul în care, în termen de zece zile lucrătoare de la data primirii notificării de suspendare a acordării liberului de vamă sau de reținere, biroul vamal menționat la articolul 9 alineatul (1) nu este informat că, în conformitate cu articolul 10, a fost inițiată o procedură prin care să se stabilească dacă a avut loc o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu dreptul național, sau nu a primit acordul titularului prevăzut la articolul 11 alineatul (1), după caz, se acordă liberul de vamă sau, după caz, se suspendă măsura de reținere, sub rezerva îndeplinirii tuturor formalităților vamale.
În anumite cazuri, termenul poate fi prelungit cu maximum zece zile lucrătoare.
Articolul 17
(1) Fără a aduce atingere celorlalte căi de atac de care dispune titularul, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite autorităților competente:
(a) să distrugă, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale dreptului național, mărfurile recunoscute ca mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală sau să le epuizeze în afara circuitelor comerciale, astfel încât să evite să cauzeze un prejudiciu titularului, fără nici o indemnizație de orice fel, cu excepția cazurilor în care legislația națională prevede altfel și fără nici o cheltuială pentru tezaurul public;
(b) să ia, referitor la mărfurile în cauză orice măsură care are ca efect privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii.
Cu excepția unor cazuri excepționale, simpla retragere a mărcilor care au fost aplicate fără autorizație pe mărfurile contrafăcute nu este considerată o măsură care are ca efect privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operațiunii.
(2) Mărfurile recunoscute ca mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală pot fi cedate cu titlu gratuit tezaurului public. În acest caz, se aplică alineatul (1) litera (a).
Considerentele incidentele ale Regulamentului:
(1) Pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului care urmărește interzicerea intrării în Comunitate, a exportului și reexportului din Comunitate a mărfurilor suspectate că ar aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 3295/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 de stabilire a măsurilor de interzicere a punerii în liberă circulație, a exportului, reexportului și a plasării sub regim suspensiv a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate [1], este necesar să se tragă concluziile din experiența aplicării acestuia. Din motive de claritate, ar trebui ca Regulamentul (CE) nr. 3295/94 să fie abrogat și înlocuit.
(2) Comercializarea mărfurilor contrafăcute, a mărfurilor piratate și, în general, comercializarea tuturor mărfurilor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală aduce un prejudiciu semnificativ producătorilor și comercianților care respectă legea, precum și titularilor de drepturi și înșală consumatorii, supunându-i uneori unor riscuri în ceea ce privește sănătatea și siguranța lor. Prin urmare, în măsura în care este posibil, introducerea pe piață a unor astfel de mărfuri ar trebui împiedicată și, în acest sens, ar trebui adoptate măsuri care să permită contracararea eficientă a acestei activități ilicite, fără a limita totuși libertatea comerțului legitim. Acest obiectiv se alătură de altfel eforturilor întreprinse în acest sens pe plan internațional.
(3) În cazurile în care mărfurile contrafăcute, mărfurile piratate și, în general, mărfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală sunt originare sau provin din țări terțe, este necesar să se interzică introducerea lor pe teritoriul vamal al Comunității, inclusiv transbordarea lor, punerea lor în liberă circulație în Comunitate, plasarea lor sub un regim suspensiv sau plasarea lor într-o zonă liberă sau un antrepozit liber și să se instituie o procedură adecvată care să le permită autorităților vamale să impună respectarea cât mai strictă a acestei interdicții. (s.n.- M.M.-B.)
*A se vedea, adiacent, și Întrebare preliminară cu privire la mărfurile piratate (trimisă tot de judecătorul suprem danez)
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
