Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
 1 comentariu

O soluție pentru problema ANI
14.08.2013 | Mihai TĂNĂSESCU

Secţiuni: C. administrativ, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Acum mai bine de zece zile, doi distinsi colegi de breasla, care s-au aplecat, in ultimii ani, mai mult asupra treburilor politice ale tarii, au remarcat, aproape concomitent, ca exista ceva ce nu functioneaza cum trebuie in cadrul sistemului judiciar din Romania.

Numitorul comun este Agentia Nationala de Integritate (ANI).

Cu toate ca multa lume este plecata in vacanta, remarcile celor doi colegi au starnit vii discutii, atat in mediul politic, cat si in cel juridic.

Nu mai vorbesc de mass media, unde fiecare, cu mic, cu mare, vine sa isi spuna punctul de vedere cu privire la modificarea legii ANI, la obligativitatea neretroactivitatii legii, la respectarea MCV-ului etc.

Mult zgomot pentru nimic? Nu, nicidecum!

ANI a considerat ca sunt in incompatibilitate peste 120 de primari din doar doua judete – cele supuse controlului, respectiv Constanta si Sibiu – ceea ce, la scara nationala, dac inmultim 120 cu 21 (numar ce rezulta din impartirea a 42 de judete din Romania la cele 2 controlate) rezulta ca avem, coform punctului de vedere al ANI, aproximativ 2.520 de primari din Romania in stare de incompatibilitate.

Daca fenomenul are intr-adevar acest caracter de masa, atunci imi permit sa afirm, cu tot respectul cuvenit, ca, poate, nu primarii considerati incompatibili de catre ANI sunt de vina, ci, cred eu, este ceva gresit in interpretarea pe care ANI o da legii.

Cei doi colegi de breasla mentionati la inceputul comentariului meu au sustinut, amandoi, puncte de vedere corecte.

Unul dintre ei a spus ca ar fi bine sa cautam solutia la Bruxelles, pentru ca nu putem sa organizam alegeri anticipate in atat de multe localitati.

Celalalt a spus ca ar fi bine ca ANI sa interpreteze legea nu numai in litera, dar si in spiritul ei.

Nu contrazic niciuna dintre aceste afirmatii.

Din contra, sustin, incaodata, ca acolo unde sunt trei avocati pot aparea cel putin sapte idei care pot fi discutate, in mod pozitiv, pentru a ajunge la o solutie care sa ajute atat ANI, cat si instanta de judecata.

De aceea, imi permit sa vin si eu, cu tot respectul cuvenit, cu un punct de vedere usor diferit.

In primul rand, ANI nu este un factor de decizie si nici nu este o institutie inchizitoriala.

Rapoartele intocmite de ANI nu sunt litera de lege, ele reprezinta doar o interpretare a legii, facuta de niste colegi de-ai nostri, juristi.

Asa cum toata lumea stie, ANI este 0 autoritate a statului unde lucreaza colegi de-ai nostri, fosti avocati, consilieri juridici, judecatori sau procurori (in enumerare am folosit ordinea alfabetica).

Rapoartele ANI reprezinta interpretarea unor situatii de fapt si a unor norme de drept facute de niste colegi de-ai nostri, colegi cu care ne salutam, cand profesau in instanta, in salile tribunalelor.

Interpretarea aceasta, adica rapoartele ANI, sunt supuse cenzurii instantei.

Adica cei peste 120 de primari considerati de ANI, conform rapoartelor intocmite, ca incompatibili, nu sunt incompatibili, pentru ca, altfel, s-ar incalca prezumtia de nevinovatie, principiu de drept de ordine publica in orice stat de drept, asa cum este – fara putinta de tagada – si Romania.

Raportul ANI poate fi contestat la Curtea de Apel, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal,  instanta de recurs fiind Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Contestatia, conform art. 22 din Legea nr. 176/2010, suspenda efectele Raportului ANI, ceea ce inseamna ca, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii pronuntate, Raportul ANI nu poate si nu trebuie sa aiba nici un fel de urmari practice.

Aceasta inseamna ca primarii nu devin incompatibili pentru ca ANI a decis in acest mod. Ei pot fi declarati incompatibili doar prin hotarare judecatoreasca, definitiva si irevocabila, controlul judiciar fiind facut efectuat, asa cum am aratat, la cel mai inalt nivel al sistemului legislativ din Romania.

In acest context, sigur ca este binevenita sustinerea colegului care a spus ca ANI ar trebui sa interpreteze legea si in spiritul ei, nu numai in litera ei.

Eu, personal, cred ca trebuie sa facem mai mult decat atat.

In primul rand, cred ca este rolul nostru, al avocatilor, sa ajutam ANI sa gaseasca, in toate situatiile, dar mai ales in cazuri de exceptie, cum este si cel la care ma refer, cea mai buna solutie juridica.

Asa cum am mai spus, colegii de la ANI sunt si ei, fosti avocati, consileri juridici, judecatori sau procurori, profesionisti cu care – asa cum mi s-a intamplat ori de cate ori am fost in bijuteria arhitectonica unde isi are sediul ANI- poti sa schimbi, cu eleganta, opinii juridice.

Poate ca am gresit si noi, avocatii, pentru ca nu am insistat prea mult in sensul stabilirii unui dialog mai intens cu ANI, considerand ca ANI este, oricum, un organism ale caror acte sunt supuse controlului judiciar.

Cred ca a fost o abordare gresita si ca, oricand, este necesar un dialog profesional intre diferitele categorii de participanti la infaptuirea actului de justitie pentru o corecta interpretare a legii.

Poate daca acest dialog ar fi fost realizat in timpul controlului ANI si nu dupa finalizarea acestuia nu s-ar fi ajuns la o interpretare juridica care mie, personal, mi se pare gresita in ceea ce priveste incompatibilitatile celor peste 120 de primari din judetele Constanta si Sibiu.

Daca o astfel de relatie de comunicare ar fi existat, cred ca ar fi putut fi clarificate mai multe aspecte referitoare la incompatibilitatile primarilor supusi verificarilor ANI.

In ceea ce priveste situatia de fapt, quasi-generala, cred ca aceasta este aceea pe care o descriu mai jos.

Mai multi primari, reprezentand entitati administrativ-teritoriale mai mici decat cele judetene, au fost invitati de autoritatea judeteana, care a decis transformarea unor societati constituite in temeiul Legii nr. 15/1990 in societati reglementate in baza Legii nr. 31/1990, sa devina asociati in societatea constituita la nivel judetean.

Marea majoritate a entitatilor adminstrativ-teritoriale reprezentate in adunarea generala de catre primari (adica de cei alesi de locuitorii entitatilor administrativ-teritoriale tocmai pentru a-i reprezenta!) au sub 1% din dreptul de vot, deci nu pot influenta, in niciun mod, stabilirea ordinii de zi a adunarii generale sau dreptul de vot in adunarea generala.

Cu toate acestea, ANI a considerat ca sun in starea de incompatibilitate, deoarece sunt primari in autoritatea locala si reprezentanti cu drept de vot in adunarea genereala a societatii organizate la nivel judetean sau interjudetean.

Va rog frumos sa ma iertati daca gresesc cu privire la descrierea situatiei de fapt sau daca am generalizat prea mult.

In ceea ce priveste latura juridica, cred ca pot fi relevate cateva argumente – la fel, de ordin general – care pot fi utile in corecta interpretare a documentelor emise de ANI.

Rapoartele ANI, atunci cand stabilesc starea de incompatibilitate, fac referire la Legea nr. 15/1990.

Aceasta Lege este data pentru reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si a fost votata de primul Parlament al Romaniei, fiind publicata in Monitorul Oficial la cateva luni dupa Evenimentele din decembrie 1989, in 8 august 1990 (iata ca anul acesta a sarbatorit, deja, 23 de ani de existenta!).

Nu cred ca este greu sa constatam ca nimic – sau aproape nimic! – din ceea ce a dorit legiuitorul din acea vreme – menirea legii fiind aceea de a transforma unitatile socialiste de stat intr-un fel de struto-camile de societati comerciale de drept socialisto-capitalist – nu isi mai gaseste aplicabilitate in zilele noastre.

Legea nr. 15/1990 de reorganizare a unitatilor economice de stat face, in mod expres, distinctia intre societatile de interes national si societatile de interes local, iar ANI face trimitere directa tocmai la aceasta modalitate de impartire a societatilor, in societati de interes national si societati de interes local.

Cred ca ar trebui sa studiem, incaodata, evolutia legislatiei nationale cu privire la organizarea societatilor comerciale, pentru a vedea daca, la nivelul anului 2013, dupa toata modificarile legislative si indeplinirea aqquis-ului comunitar, mai sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 15/1990, dispozitii care, asa cum am spus, impart fostele unitati socialiste de stat in societati de interes national si societati de interes local.

Un astfel de studiu ar putea clarifica regimul actual al dispozitiilor Legii nr. 15/1990, in sensul in care anumite texte din aceasta lege ar putea fi, daca nu abrogate in mod explicit sau implicit, cel putin caduce.

Tot noi, avocatii, impreuna cu ANI, in contradictorialitatea si oralitatea indeplinirii actului de justitie in fata instantei de judecata, cred ca ar trebui sa vedem daca o societate comerciala care iese de sub imperiul Legii nr. 15/1990 si intelege sa se organizeze dupa criteriile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale – lege in care legiuitorul a avut o cu totul alta vointa juridica decat la edictarea Legii nr. 15/1990-  poate fi guvernata, in organizarea ei, de doua legi antagonice, asa cum sunt Legea nr. 15/1990 si Legea nr. 31/1990.

Cred ca tot impreuna ar trebui sa clarificam daca, la nivelul anului 2013, in raport de criteriile de piata, de libera concurenta, mai poate subzista o astfel de impartire a societatilor comerciale, in societati de interes national si societati de interes local sau daca, nu cumva, acesta impartire incalca principiile liberei concurente, asa cum sunt ele statuate de legislatia comerciala din Romania anului 2013.

Totodata, in indeplinirea acestui act de justitie, putem constata in ce masura se aplica, in Romania, principii de drept utilizate frecvent in instantele Uniunii Europene, cum este cel al proportionalitatii, principiu conform caruia actele institutiilor Uniunii – deci si ale ANI, pentru ca, in sens larg, ANI este o institutie a Uniunii Europene – nu trebuie sa depaseasca limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmarite de reglementarea in cauza, fiind stabilit ca, atunci cand este posibila alegerea intre mai multe masuri adecvate, trebuie sa se recurga la cea mai putin constrangatoare si ca inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproportionate in raport cu scopurile vizate.

Sunt doar cateva idei, poate nu cele mai bune, care cred ca ar putea fi discutate, in dialog cu ANI, sub controlul instantei de judecata, inainte de a vedea cum si cand trebuie modificata legea ANI.

As fi curios, bineinteles, sa vad si punctele de vedere ale colegilor mei care au avut rabdarea sa citeasca pana la capat acest lung material.

Avocat Mihai TĂNĂSESCU

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti