ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

O soluție pentru problema ANI
14.08.2013 | Mihai TĂNĂSESCU


Acum mai bine de zece zile, doi distinsi colegi de breasla, care s-au aplecat, in ultimii ani, mai mult asupra treburilor politice ale tarii, au remarcat, aproape concomitent, ca exista ceva ce nu functioneaza cum trebuie in cadrul sistemului judiciar din Romania.

Numitorul comun este Agentia Nationala de Integritate (ANI).

Cu toate ca multa lume este plecata in vacanta, remarcile celor doi colegi au starnit vii discutii, atat in mediul politic, cat si in cel juridic.

Nu mai vorbesc de mass media, unde fiecare, cu mic, cu mare, vine sa isi spuna punctul de vedere cu privire la modificarea legii ANI, la obligativitatea neretroactivitatii legii, la respectarea MCV-ului etc.

Mult zgomot pentru nimic? Nu, nicidecum!

ANI a considerat ca sunt in incompatibilitate peste 120 de primari din doar doua judete – cele supuse controlului, respectiv Constanta si Sibiu – ceea ce, la scara nationala, dac inmultim 120 cu 21 (numar ce rezulta din impartirea a 42 de judete din Romania la cele 2 controlate) rezulta ca avem, coform punctului de vedere al ANI, aproximativ 2.520 de primari din Romania in stare de incompatibilitate.

Daca fenomenul are intr-adevar acest caracter de masa, atunci imi permit sa afirm, cu tot respectul cuvenit, ca, poate, nu primarii considerati incompatibili de catre ANI sunt de vina, ci, cred eu, este ceva gresit in interpretarea pe care ANI o da legii.

Cei doi colegi de breasla mentionati la inceputul comentariului meu au sustinut, amandoi, puncte de vedere corecte.

Unul dintre ei a spus ca ar fi bine sa cautam solutia la Bruxelles, pentru ca nu putem sa organizam alegeri anticipate in atat de multe localitati.

Celalalt a spus ca ar fi bine ca ANI sa interpreteze legea nu numai in litera, dar si in spiritul ei.

Nu contrazic niciuna dintre aceste afirmatii.

Din contra, sustin, incaodata, ca acolo unde sunt trei avocati pot aparea cel putin sapte idei care pot fi discutate, in mod pozitiv, pentru a ajunge la o solutie care sa ajute atat ANI, cat si instanta de judecata.

De aceea, imi permit sa vin si eu, cu tot respectul cuvenit, cu un punct de vedere usor diferit.

In primul rand, ANI nu este un factor de decizie si nici nu este o institutie inchizitoriala.

Rapoartele intocmite de ANI nu sunt litera de lege, ele reprezinta doar o interpretare a legii, facuta de niste colegi de-ai nostri, juristi.

Asa cum toata lumea stie, ANI este 0 autoritate a statului unde lucreaza colegi de-ai nostri, fosti avocati, consilieri juridici, judecatori sau procurori (in enumerare am folosit ordinea alfabetica).

Rapoartele ANI reprezinta interpretarea unor situatii de fapt si a unor norme de drept facute de niste colegi de-ai nostri, colegi cu care ne salutam, cand profesau in instanta, in salile tribunalelor.

Interpretarea aceasta, adica rapoartele ANI, sunt supuse cenzurii instantei.

Adica cei peste 120 de primari considerati de ANI, conform rapoartelor intocmite, ca incompatibili, nu sunt incompatibili, pentru ca, altfel, s-ar incalca prezumtia de nevinovatie, principiu de drept de ordine publica in orice stat de drept, asa cum este – fara putinta de tagada – si Romania.

Raportul ANI poate fi contestat la Curtea de Apel, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal,  instanta de recurs fiind Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Contestatia, conform art. 22 din Legea nr. 176/2010, suspenda efectele Raportului ANI, ceea ce inseamna ca, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii pronuntate, Raportul ANI nu poate si nu trebuie sa aiba nici un fel de urmari practice.

Aceasta inseamna ca primarii nu devin incompatibili pentru ca ANI a decis in acest mod. Ei pot fi declarati incompatibili doar prin hotarare judecatoreasca, definitiva si irevocabila, controlul judiciar fiind facut efectuat, asa cum am aratat, la cel mai inalt nivel al sistemului legislativ din Romania.

In acest context, sigur ca este binevenita sustinerea colegului care a spus ca ANI ar trebui sa interpreteze legea si in spiritul ei, nu numai in litera ei.

Eu, personal, cred ca trebuie sa facem mai mult decat atat.

In primul rand, cred ca este rolul nostru, al avocatilor, sa ajutam ANI sa gaseasca, in toate situatiile, dar mai ales in cazuri de exceptie, cum este si cel la care ma refer, cea mai buna solutie juridica.

Asa cum am mai spus, colegii de la ANI sunt si ei, fosti avocati, consileri juridici, judecatori sau procurori, profesionisti cu care – asa cum mi s-a intamplat ori de cate ori am fost in bijuteria arhitectonica unde isi are sediul ANI- poti sa schimbi, cu eleganta, opinii juridice.

Poate ca am gresit si noi, avocatii, pentru ca nu am insistat prea mult in sensul stabilirii unui dialog mai intens cu ANI, considerand ca ANI este, oricum, un organism ale caror acte sunt supuse controlului judiciar.

Cred ca a fost o abordare gresita si ca, oricand, este necesar un dialog profesional intre diferitele categorii de participanti la infaptuirea actului de justitie pentru o corecta interpretare a legii.

Poate daca acest dialog ar fi fost realizat in timpul controlului ANI si nu dupa finalizarea acestuia nu s-ar fi ajuns la o interpretare juridica care mie, personal, mi se pare gresita in ceea ce priveste incompatibilitatile celor peste 120 de primari din judetele Constanta si Sibiu.

Daca o astfel de relatie de comunicare ar fi existat, cred ca ar fi putut fi clarificate mai multe aspecte referitoare la incompatibilitatile primarilor supusi verificarilor ANI.

In ceea ce priveste situatia de fapt, quasi-generala, cred ca aceasta este aceea pe care o descriu mai jos.

Mai multi primari, reprezentand entitati administrativ-teritoriale mai mici decat cele judetene, au fost invitati de autoritatea judeteana, care a decis transformarea unor societati constituite in temeiul Legii nr. 15/1990 in societati reglementate in baza Legii nr. 31/1990, sa devina asociati in societatea constituita la nivel judetean.

Marea majoritate a entitatilor adminstrativ-teritoriale reprezentate in adunarea generala de catre primari (adica de cei alesi de locuitorii entitatilor administrativ-teritoriale tocmai pentru a-i reprezenta!) au sub 1% din dreptul de vot, deci nu pot influenta, in niciun mod, stabilirea ordinii de zi a adunarii generale sau dreptul de vot in adunarea generala.

Cu toate acestea, ANI a considerat ca sun in starea de incompatibilitate, deoarece sunt primari in autoritatea locala si reprezentanti cu drept de vot in adunarea genereala a societatii organizate la nivel judetean sau interjudetean.

Va rog frumos sa ma iertati daca gresesc cu privire la descrierea situatiei de fapt sau daca am generalizat prea mult.

In ceea ce priveste latura juridica, cred ca pot fi relevate cateva argumente – la fel, de ordin general – care pot fi utile in corecta interpretare a documentelor emise de ANI.

Rapoartele ANI, atunci cand stabilesc starea de incompatibilitate, fac referire la Legea nr. 15/1990.

Aceasta Lege este data pentru reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si a fost votata de primul Parlament al Romaniei, fiind publicata in Monitorul Oficial la cateva luni dupa Evenimentele din decembrie 1989, in 8 august 1990 (iata ca anul acesta a sarbatorit, deja, 23 de ani de existenta!).

Nu cred ca este greu sa constatam ca nimic – sau aproape nimic! – din ceea ce a dorit legiuitorul din acea vreme – menirea legii fiind aceea de a transforma unitatile socialiste de stat intr-un fel de struto-camile de societati comerciale de drept socialisto-capitalist – nu isi mai gaseste aplicabilitate in zilele noastre.

Legea nr. 15/1990 de reorganizare a unitatilor economice de stat face, in mod expres, distinctia intre societatile de interes national si societatile de interes local, iar ANI face trimitere directa tocmai la aceasta modalitate de impartire a societatilor, in societati de interes national si societati de interes local.

Cred ca ar trebui sa studiem, incaodata, evolutia legislatiei nationale cu privire la organizarea societatilor comerciale, pentru a vedea daca, la nivelul anului 2013, dupa toata modificarile legislative si indeplinirea aqquis-ului comunitar, mai sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 15/1990, dispozitii care, asa cum am spus, impart fostele unitati socialiste de stat in societati de interes national si societati de interes local.

Un astfel de studiu ar putea clarifica regimul actual al dispozitiilor Legii nr. 15/1990, in sensul in care anumite texte din aceasta lege ar putea fi, daca nu abrogate in mod explicit sau implicit, cel putin caduce.

Tot noi, avocatii, impreuna cu ANI, in contradictorialitatea si oralitatea indeplinirii actului de justitie in fata instantei de judecata, cred ca ar trebui sa vedem daca o societate comerciala care iese de sub imperiul Legii nr. 15/1990 si intelege sa se organizeze dupa criteriile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale – lege in care legiuitorul a avut o cu totul alta vointa juridica decat la edictarea Legii nr. 15/1990-  poate fi guvernata, in organizarea ei, de doua legi antagonice, asa cum sunt Legea nr. 15/1990 si Legea nr. 31/1990.

Cred ca tot impreuna ar trebui sa clarificam daca, la nivelul anului 2013, in raport de criteriile de piata, de libera concurenta, mai poate subzista o astfel de impartire a societatilor comerciale, in societati de interes national si societati de interes local sau daca, nu cumva, acesta impartire incalca principiile liberei concurente, asa cum sunt ele statuate de legislatia comerciala din Romania anului 2013.

Totodata, in indeplinirea acestui act de justitie, putem constata in ce masura se aplica, in Romania, principii de drept utilizate frecvent in instantele Uniunii Europene, cum este cel al proportionalitatii, principiu conform caruia actele institutiilor Uniunii – deci si ale ANI, pentru ca, in sens larg, ANI este o institutie a Uniunii Europene – nu trebuie sa depaseasca limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmarite de reglementarea in cauza, fiind stabilit ca, atunci cand este posibila alegerea intre mai multe masuri adecvate, trebuie sa se recurga la cea mai putin constrangatoare si ca inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproportionate in raport cu scopurile vizate.

Sunt doar cateva idei, poate nu cele mai bune, care cred ca ar putea fi discutate, in dialog cu ANI, sub controlul instantei de judecata, inainte de a vedea cum si cand trebuie modificata legea ANI.

As fi curios, bineinteles, sa vad si punctele de vedere ale colegilor mei care au avut rabdarea sa citeasca pana la capat acest lung material.

Avocat Mihai TĂNĂSESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “O soluție pentru problema ANI”

  1. Monica MOISE spune:

    Domnule Tanasescu,
    Apreciez spiritul cu care v-ati pozitionat intr-o echilibristica eleganta si constructiva, cred eu, deasupra opiniior transante atat de multe deja, pe acest subiect.
    Fac parte dintre cei care profeseaza in acest domeniu si sunt de acord cu ideea ca este de bun simt sa ne intrebam de ce numarul celor constatati incompatibili este atat de mare, daca nu cumva exista, intr-adevar, o hiba tehnica in sistemul legii aplicabile sau chiar in sistemul interpretarii si al constatarii prin raport, al ANI (le numesc sisteme pentru a stabili, retoric, premisa logicii si a coerentei lor).
    Dar fac o observatie – exista primari care nu pot fi constatati in stare de incompatibilitate pentru ca fie au citit ei insisi legea, fie au urmat opinii juridice explicite, formulate in scop prudential, INAINTE sa intre in vreo AGA sau sa semneze vreun contract in legatura cu societatile ori asociatiile infiintate pe langa sau chiar de catre consilii judetene ori primarii, pentru servicii de utilitate publica.
    Cei 120 de ce „nu au stiut”? N-au avut juristi aproape, n-au avut avocati care sa-i avertizeze? Au fost constransi de prefecturi?
    E si asta o intrebare.
    Si imi ridica la fileu o alta discutie – separata, desigur, dar cu atat mai interesanta intr-o atare situatie: consilierii sau avocatii lucreaza pentru azi si acum? Nu cumva ar trebui sa priveasca si in viitorul ce cuprinde si consecintele continutului juridic pe care il emit – fie prin redactarea de documente/ statute/contracte, fie prin avizele si opiniile pe care le formuleaza- la cererea sau in beneficiul institutiilor publice?
    Imi permit sa exprim o indoiala asupra verosimilitatii unei eventuale ipoteze de neadaptare obiectiva – varii situatii concrete justificate de vreun caracter exceptional. Cred ca pe buna dreptate, acum, prea multi primari isi consuma timpul ingrijorandu-se pentru efectele sau chiar valabilitatea actelor semnate de ei in calitate de institutii-persoane incompatibile, dar mai ales pentru efectele actelor pe care le vor semna dupa cevor fi fost declarati, de o institutie publica de control, incompatibili.
    Cele mai multe primarii au delegat elaborarea actelor de infiintare a acestui tip de asociatii sau societati, unor specialisti – juristi avocati binecunoscuti. Ma simt obligata sa ma precipit catre presupunerea ca avocatii ori consilierii nu vor fi omis sa transmita primariilor/primarilor si „instructiunile de folosire si de semnare” pentru acele societati sau asociatii. Sperand ca nu vor fi omis, atunci, in ce fel de eroare trebuie sa se fi aflat o institutie publica, pentru a incalca, simplu de tot, legea, semnand ce nu trebuia semnat sau pastrand o calitate pe care era clar ca nu trebuie sa o pastreze?
    Asadar, despre ce vorbim? Cat de retorica este aceasta complexa discutie? Ca avocatii si consilierii si-au facut sau nu treaba la timp, justitia va duce, oricum, greul – ea aplica garantiile procesuale si ne lumineaza, intr-un fel sau altul, intr-o buna zi. Dar nu cumva este excesiv a se incarca instantele cu o problema care, din cauza unui grad inalt de generalizare in media si in medii, pare a fi una de principiu, dar care, concret, va da nastere la tot atatea dosare de solutionat?
    Sigur ca accesul la justitie este un drept, s-ar putea retine chiar o obligatie de restabilire a unei armonii intr-o situatie de fapt care tinde sa escaladeze administratia locala. Dar nu cumva este excesiv si prematur sa ne intoarcem privirile imediat si exclusiv spre sala de judecata? – de ce segmentul cu rolul cel mai pregnant prudential al profesiei juridice (consilierul si avocatul), nu poate gasi o solutie de bun simt, care sa evite ori sa anticipeze ori chiar sa reduca la maximum impactul unei astfel de crize litigioase, inainte ca ea sa se produca efectiv, in sala de judecata?
    In exercitarea carei atributii profesionale ar putea milita un consilier sau un avocat sa modifice o lege ori chiar numai interpretarea ei, numai pentru ca exista premisa ca ea sa fi fost deja incalcata de 120 dintre primarii acestei tari? Nu e buna legea? Poate nu e buna, dar e sigur ca o vom fi citit la timp? Daca da, atunci de ce primarii ar fi ajuns in aceasta situatie? – greu de spus.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate