Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Baroul Bucureşti - Societatea de Ştiinţe Juridice
Documentare juridică pentru avocaţi
37 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre juraţi

16 august 2013 | Radu CHIRIȚĂ

DATA PROTECTION
Gratuit pentru membri

Dacă mă întreba cineva acum vreo câţiva ani despre juriu, aş fi spus că e o idee proastă pentru România. M-am răzgândit. Vreau juriu în procesele penale. De ce? Din mai multe motive.

În primul rând, mai rău nu are cum să fie. Cred că justiţia penală română a ajuns la un nivel de injustiţie care devine prea greu de înghiţit. Acum ceva vreme aş fi spus că juriile sunt o idee proastă pentru că omul simplu crede că oricine e acuzat de o infracţiune a comis-o, că “sigur o făcut el ceva” şi că “nimeni nu ajunge acolo degeaba”. Şi judecătorii cred la fel, aşa că mai rău nu are cum să fie. Aia cu prezumţia de nevinovăţie e o chestie frumoasă, pe care nu o crede nimeni.

În momentul în care intră în sala de judecată, judecătorul e convins că toţi ăia din sală sunt vinovaţi, pentru că altfel nu erau trimişi în judecată. O să se spună că exagerez, dar statistica îmi dă dreptate. Procentul de achitări în Europa este undeva la 15%, la noi este sub 5%. Permiteţi-mi să nu cred că procurorii români sunt atât de buni încât nu ratează nimic, în timp ce omologii lor germani, spanioli sau norvegieni sunt atât de proşti încât să trimită în judecată atât de mulţi nevinovaţi. În Marea Britanie, procentul sare de 20%. Chiar să fie ai noştri procurori ca brazii, să gafeze deloc? Mira-m-aş… Mai degrabă judecătorii sunt convinşi de la început că prostul e vinovat şi, în consecinţă, îl execută pe inculpat, indiferent de probe şi de orice se întâmplă în proces.

Cred că un juriu nu poate fi mai slab decât atât şi cred că oamenii simpli ar fi mai degrabă atenţi la probele care li se prezintă decât unul care se crede Dumnezeu şi pe care oricum îl doare în cot de ăia pe care îi judecă. Important e să nu se caseze sentinţa şi colegul procuror să nu se supere pe el.

O să mi se spună că juriile sunt mai simple de corupt de către inculpaţi, cu bani şi cu tupeu. Serios? De parcă juzii sunt imposibil de corupt. Nu, nu există niciun judecător care să nu fi luat şpagă. Nu, nu există niciunul care să nu fi dat o soluţie sau alta la presiuni politice sau de altă natură făcute “de sus”. Nu, ei sunt cei mai drepţi şi mai harnici dintre traci. Hai să fim serioşi… Cred, mai degrabă, că grosul oamenilor sunt mai greu de corupt decât judecătorii. Am văzut destui condamnaţi pentru luare de mită şi sunt convins că mai sunt şi alţii pe care nu i-or prins.

O să mi se spună că juriile formate din badea Gheo de pe coclauri şi din tanti Maria de la coadă de la lapte nu au suficiente cunoştinţe juridice ca să îşi dea cu părerea. Eu nu prea cred. Cred că un om, oricât de prost sau de lipsit de educaţie ar fi, poate să stabilească dacă cineva e vinovat sau nu.

Şi aşa au crezut şi alţii. Numărul ţărilor care au introdus jurii pentru că nu puteau să aibă încredere în judecători şi în judecata unor funcţionari publici care fac din serviciu trimiterea oamenilor la puşcărie este impresionant. Nu vorbesc aici de statele care au sisteme juridice de origine britanică. Dar Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia, Norvegia, Suedia sau Rusia nu şi-au copiat sistemul de drept de la englezi şi, totuşi, au decis să introducă procesele cu juraţi în materie penală. Niciunul dintre aceste state nu a renunţat ulterior pentru că ar fi mai rău decât înainte.

Eu am mai spus-o. Avem o rată de achitări imposibilă. Oficial, cam 4% din procesele penale se termină cu achitări, în realitate, dacă excludem achitările pe 18 indice, care nu sunt realmente achitări, rămânem cu o rata de achitări de sub 2%. Media europeană este de peste 15%, cea mai mare în Anglia unde e de peste 20%. Puţine state din UE au rate de achitări sub 15 % şi niciunul sub 10%. Mi-e imposibil să cred că procurorii noştri sunt de 20 de ori mai aşprii decât ăia englezi sau nemţi, încât ei nu greşesc niciodată şi nu trimit în judecată nevinovaţi aproape niciodată. Cred, mai degrabă, că acest profesionalism incredibil se justifică prin inerţia condamnării pe care o dau judecătorii, pe refuzul acestora de a fi atenţi şi pe prejduecata că toţi sun vinovaţi. Nu cred că există avocat care să lucreze în penal care să nu poată să enumere rapid cel puţin câteva cazuri în care orice juriu din lumea asta ar fi dat achitare, în timp ce omul e condamnat. Certitudinea condamnării după trimiterea în judecată este ilogică şi stupidă, iar judecătorii se tranformă singuri în nişte yesmani ai procurorilor, care au decis că omul este vinovat. Iar asta nu e în ordine.

De aceea, chiar dacă sistemul cu juraţi are lipsurile lui, cred că mai rău nu are cum să fie. Motiv pentru care cred că noua Constituţie trebuie să garanteze dreptul la un juriu, pentru infracţiunile de o anumită importanţă, dacă omul nu îşi recunoaşte vinovăţia, lăsând judecătorii să se pronunţe asupra chestiunilor de drept şi privându-i de dreptul de a fi Dumnezeu.

Radu CHIRIȚĂ
avocat coordonator CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Au fost scrise până acum 37 de comentarii cu privire la articolul “Despre juraţi”

  1. Mihai VITMAN spune:

    Domnul radu chirita isi exprima in modul in care ne-a obisnuit frustrarile de avocat fata de magistrati. In rest, dincolo de stilul frumos de a scrie, articolul e mai mult maculatura.

    • Sincer să fiu, nu înţeleg de ce ar fi ceva rău în faptul că am frustrări. Da, sunt frustrat pentru să sistemul de justiţie merge prost. În ciuda veleităţilor pe care ne străiduim să i le conferim, în realitate, sistemul de justiţie merge la fel de prost ca şi la finanţe, la poliţie, la primărie sau la orice isntituţie publică doriţi. Şi, da, sunt frustrat pe toate astea. Şi cred că trebuie să încercăm să găsim soluţii care să constea şi în altceva decât interminabila reformă, inexistentele politici publice pe justiţie şi aşa mai departe.
      Poate că exagerez – adică, sigur – dar, dacă dv. credeţi că sistemul nostru e minunat şi nu avem ce să îi reproşăm, lăsaţi-mi dreptul să cred altceva.

  2. @d-le Vitman – in ideea de a aprecia corect mesajul dvs ati putea sa ne impartasiti experienta dvs in penal ca avocat?

    personal, sunt pe aceeasi lungime de unda cu maestrul Chirita, adica un frustrat. Va doresc sa aveti si dvs de-a face cu sistemul penal romanesc si apoi voi fi extrem de bucuros sa imi combateti frustrarea.

  3. Florin RADU spune:

    dl chirita are dreptate.
    paradoxal, insa (sau poate nu paradoxal, pt ca suntem in romania), pe langa numarul covarsitor de condamnari, practica penala releva si un alt fenomen, la fel de alarmant: numarul mult prea mare si prea des de n.u.p.-uri, date in categorii intregi de infractiuni, precum: inselaciune, marturie mincinoasa, abuz in serviciu, abuz de incredere, amenintare, refuzul reincadrarii pe postul detinut etc.

  4. prefer nup multe decit trimiteri in judecata in baza unor rechizitorii prost facute si probatorii incomplete.

    am un dosar de evaziune pe rolul CA Galati in care singura proba este un proces verbal facut de politistul anchetator si in are decide el ca exista evaziune. fara expertiza contabila, fara extrase bancare, facturi, NIMIC.

    evident, la instanta de fond, avocatul din oficiu a fost un incompetent de maxima valoare si nu a sesizat nimic. atit platesti, atit primesti.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimte domn avocat Costache. Cum adică „atât plătești, atât primești”? Polițistul anchetator este plătit bine și chiar, indirect, de către clientul dvs din recurs. La fel și procurorul care cică trebuie să pregătească rechizitoriul. Și dacă nu mă înșel, în cazul evaziunii fiscale, urmărirea penală este exercitată direct de către procuror. Bine, poate delega, evident, însă cu atât răspunderea este mai mare.
      Cu tot respectul, avocaților le dai un ban în plus atunci când e vorba de apărări care să necesite o anumită pregătire. Nu în situații evidente când în mod normal judecătorul – plătit iar de către clientul dvs, și plătit bine- (în sensul că din contribuțiile lui primește judecătorul salariul) ar fi trebuit să restituie dosarul sau să administreze probe suplimentare – necesare, utile și pertinente întru aflarea adevărului.

      • sintagma se refea strict la avocatii din oficiu. am cunoscut destui si am avut numeroase ocazii sa repar in recurs ceea ce au stricat ei la fond sau in cursul UP.

        nu ma intereseaza prestatia acuzarii; cu cit este mai slaba cu atit clientul meu este mai avantajat. dar sa fii avocat- chiar din oficiu- si sa nu ceri expertiza in dosar de evaziune este peste puterile mele de intelegere.

        dar este si culpa Baroului care permite oricarui incompetent sa aibe pe mina viata si libertatea unui om.

  5. Adina JIANU spune:

    V-aş ruga să vă cereţi scuze tuturor acelor judecători – şi sunt destui, vă asigur- care muncesc cinstit şi onest, pentru afirmaţiile din text! A face afirmaţii de genul „nu există judecatori care nu au luat spaga” este destul de grav, stimate autor! Credeam că acesta este un site de informatii juridice, dar m-am înşelat, se pare…

    • JURIDICE.ro spune:

      1. Fără îndoială că autorul nu are dreptate…
      2. Materialul este un pamflet, nu un material de informare… Dealtfel și alte afirmații au același caracter, de exemplu „judecătorii sunt convinşi de la început că prostul e vinovat şi, în consecinţă, îl execută pe inculpat, indiferent de probe şi de orice se întâmplă în proces”…
      3. JURIDICE.ro este un site de informare, dar totodată o platformă de exprimare a opiniilor profesioniștilor. A se vedea https://www.juridice.ro/politica.
      4. Faptul că publicăm nu înseamnă că redacția JURIDICE.ro este de acord cu opiniile exprimate. În ce privește afirmația la care vă referiți, nu suntem de acord, ca dealtfel majoritatea celor care comentează articolul colegului Radu Chiriță. De fapt suntem convinși că nici el nu crede asta, a scris așa doar ca să provoace… 😉

    • Stimata doamnă, sunt convins că sunt mulţi judecători şi procurori care încearcă să îşi facă treaba cinstit. Cu ezitări, dar cred că sunt majoritari. Textul de mai sus conţine exagerări, nu pentru că este un pamflet, ci pentru că aşa o ieşit.

      Pe de altă parte, cred că libertatea de exprimare include dreptul de a spune ceea ce alţii nu vor să audă sau, ca să citez din alţii mai deştepţi decât mine, libertatea de exprimare include dreptul de a spune lucruri care rănesc, şochează sau îngrijorează anumite persoane. De aceea, atât pentru dv. cât şi pentru alte persoane cărora nu le convine ce scriu, opţiunea e simplă: nu mai citiţi….

      Revenind însă la subiect, da, probabil că majoritatea judecătorilor nu sunt corupţi. Tăcerea cu care se înconjoară îi face, în opinia mea, complici ai celor care sunt şpăgari. Şi dacă credeţi că din aştia nu sunt sau sunt doar aceia care au fost condamnaţi, vă minţiţi singură şi ştiţi asta.

      Şi, ca să închei, subiectul textului nu a fost asta. Subiectul e altul, iar ceea ce am vrut să spun cu acea afirmaţie e simplu: judecătorii nu sunt nici mai corupţi, nici mai puţin corupţi decât badea Gheo, potenţial jurat. Sunt exact la fel, din multe puncte de vedere.

  6. Gabriela PINTEA spune:

    Într-adevăr, este un articol cu argumente deplasate, ce nu reprezintă nimic altceva decât atac la persoană. Cu asemenea argumente, te descalifici şi nu vei fi niciodată luat în considerare, chiar dacă propui ceva ce este demn de discutat.

  7. ANONIM spune:

    JURIDICE, incepeti sa deveniti un LUJU. nu e normal sa publicati tampeniile acestui om…

  8. coloneze spune:

    NENEA CHIRITA ai uitat un lucru. langa fiecare judecator ridicat de mita apare cel putin un avocat.

    • Da, e adevărat şi merită să înfunde puşcăria şi unii şi alţii. Pentru extrem de mult timp, din punctul meu de vedere.

      Dar, pentru că există un dar, textul meu este despre altceva. Nu despre cât de corupţi sunt judecătorii. Ci despre faptul că eu cred că juraţii ar fi o ideea bună. Dacă tot disctutăm, ce-ar fi să discutăm despre asta, nu?

      • ANONIM spune:

        Nu este o idee buna curtea cu jurati in romania:
        1. coruptia i-ar prinde si pe acestia;
        2. cetatenii din romania nu sunt dispusi sa participe la acte de justitie nici macar ca martori asistenti, nu i vad sa vina ca jurati;
        3. costuri foarte mari;
        4. s-ar ajunge la solutii contrare legii, bazate mai mult pe simpatii empatii;
        5. cu o curte de jurati GIGI BECALI, NUTU CAMATARU, CIOCA etc? ar mai fi condamnati? raspunsul meu va fi nu;
        6. sa nu uitam ca romania un procent foarte mare doreste reintroducerea pedepsei cu moartea, cum vor analiza acesti jurati o decizie?;
        7. un avocat bun in arta persuasiunii ar avea castig in fata unui avocat sau procuro mai putin bun in a convinge, desi poate adevarul este de partea celorlalti sau invers un procuror bun in arta de a convinge ar putea duce la condamnarea unor persoane nevinovate;
        8. sistemul nu are bani pentru sali de consiliu ca urmare a intrarii in vigoare a NCPC si va avea bani pt amenajarea salilor cu jurati? bani de masa etc?
        9. in romania pt o masa si niste avantaje vor apare juratii de serviciu….
        Argumentele pot continua, dar am si alte treburi. sistemul corupt se va indrepta prin: generatiile noi de magistrati/ pe care domul chirita ii blamaeaza; lupta impotriva coruptilor din sistem si din jurul sistemului(politisti, proc, juzi, avocati, grefieri etc)

  9. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    un eventual răspuns pentru achitările mult mai mari din alte state membre UE ar fi faptul că avocații sunt mult mai bine pregătiți, pe când infracțiunile sunt aceleași. A se vedea modalitățile de pregătire inițială și continuă realizate în Marea Britanie/Franța/Belgia/Luxembourg și totodată evaluarea acestora.
    Un al doilea eventual răspuns ar fi faptul că hotărârile CEDO în materie penală sunt deja în limba engleză/franceză – deci accesibile avocaților din țările înșirate mai sus. Și judecătorilor. Fiind la o aruncătură de băt on-line. Apoi, parcă judecătorii din .ro nu au acces la internet – de la birou – ci doar la o rețea de intranet. De ce?

  10. Adina Daria LUPEA spune:

    Si eu cred domnule Chirita ca de aceasta data ar trebui sa va cereti scuze. Ati exagerat. Articolul mi-a fost semnalat de un coleg si chiar nu credeam ca se poate ajunge aici. Aveti colegi judecatori care predau la o facultate, eu inca ii spun, prestigioasa. Nu aveti apoi cum sa va scuzati in fata colegilor ca le trimiteti sa le predea spagari. Regret, dar pe mine m-ati dezamagit profund.

    • Bun, dacă trei oameni îţi spun să te duci acasă, înseamnă că eşti beat. Deci: îmi cer scuze tuturor judecătorilor oneşti care s-au simţit jigniţi în vreun fel de cele afirmate de mine mai sus.

      În egală măsură, cred că procentul de judecători oneşti, indiferent care o fi ăla, nu este mai mare decât cel al oamenilor care au alte slujbe. Şi, ca să închei discuţia, cred că împotriva ideii cu juraţi nu se poate aduce în discuţie faptul că un juriu ar fi mai uşor de corupt decât un judecător. Asta era ceea ce vroiam să subliniez.

      • Ildiko GYORI spune:

        Nu sunteți beat domnule profesor, nu plecați acasă!
        Că dacă si dvs plecați, pe noi cui ne lăsați?
        Nici nu vă cereti scuze, fiindcă n -ați greșit cu nimic si nimănui. Că n-ați greșit, o știu foarte bine și cei care vă infierează cu mânie proletara iar acei puțini cărora ați adresat scuzele, nu cerșesc justificări, nici regrete, știu și ei că aveți dreptate. Pentru aceștia din urmă, mă încearcă un mare respect, bucurie și lumină, chiar dacă ei tac.
        Mai trebuie spus, cu toată amărăciunea, că cei din prima categorie sunt la fel de stricați ca orice alt șpăgar, sunt și ei vinovații sistemului. Fiindcă și ei știu, însă nu tac, urlă după scuze, cer albire în public.
        Iar pe confrați, îi vedem zilnic pe holurile instanței și în sală cum se apleacă, cât de adânc! cum se dezic de mama lor pentru o soluție favorabilă, cât de umili bat la uși închise, cum caută tovărășii înalte, cum nu pierd nici o onomastică fără să ureze, cum perie. Cum unii, puțini reușesc, adevărat, își înnoadă cozile.

        On topic: în aceste condiții, râmâne, cred, soluția salvării individuale…cât despre jurați și beneficiile aduse de curte…nu trag nădejde mare, nu în timpul vieții noastre. Spre deosebire de dvs., zic că mai rău are cum să fie, tare mă tem.

  11. Văd că discuţiile au mers atât de mult în această direcţie, încât se merită o discuţie mai amplă: https://www.juridice.ro/279144/despre-coruptia-in-justitie.html

  12. Florin RADU spune:

    daca autorul are dreptate sau nu in ceea ce a scris, e treaba fiecarui cititor sa aprecieze.
    insa, reactiile pudibonde de mai sus releva inca o data (de parca mai era nevoie) ca societatea romaneasca e foarte departe de a intelege ceea ce inseamna libertatea de exprimare. si daca juristii nu o inteleg, ce sa mai cerem oamenilor care nu au studii juridice si nici macar un pic de cultura sociala ?!
    libertatea de exprimare (pe care autorul o cunoaste si o intelege atat de bine – mult mai bine decat altii) consta tocmai in toleranta ideilor pe care le detesti, cu care nu esti de acord, care iti releva un adevar incomod.
    dar noi ce regasim in comentariile de mai sus? – intoleranta, reactii violent- verbale si incapacitatea de a intelege ca omul, totusi, trebuie sa isi exprime realele idei si opinii, nu acele pareri gandite, reformulate, aranjate si … diplomatice.
    oare criteriul care trebuie sa stea la trasarea limitei libertatii de exprimare trebuie sa fie acela al grijii excesive fata de orgoliul, amorul propriu ori supararea altora ?!
    adica, daca spunem ceva frumos, e liber sa il spunem; pe cand, daca spunem ceva critic, trebuie sa ne autocenzuram, pt ca se supara nu stiu cine ?!
    am ajuns in tara asta sa nu putem spune nimic, dupa care acuzam un cetatean (in speta, autorul articolului) ca e frustrat. mi se pare normal sa fie frustrat, chiar daca pt sanatatea lui nu e bine.
    dragi colegi juristi, invatati sa intelegeti libertatea de exprimare si doar dupa aceea vorbiti. si, de asemenea, invatati sa acceptati adevarul, care va e defavorabil (si au aud diverse opinii negative despre avocati si nu ma supar, pt ca stiu ca sunt reale).
    exista un cliseu care contine, insa, mult adevar: ”au murit oameni in 89, ca sa putem noi sa ne exprimam liber” – respectati acest cliseu !
    ps1: imi veti spune ca il apar, subiectiv fiind si cu vreun interes, pe autor. nu, nu il apar, nu ne cunoastem direct, am schimbat doar cateva mail-uri.
    ps2: sigur ca libertatea de exprimare trebuie sa aiba anumite limite, dar acestea trebuie sa fie largi, nu incorsetate, asa cum sunt in RO.

    • Lăcrămioara AXINTE spune:

      Sunt de acord intru totul cu comentariul dvs. In interiorul profesiilor juridice exista mult orgoliu si intoleranta si de aceea a starnit atata patima acest articol. el cuprinde exagerari evidente oricui dar si intrebari pe care multi, sau poate doar putini din interiorul sistemului judiciar,si le-au pus. In acelasi context, cu ani in urma, la o intrunire tinuta de fostul ministru al justitiei MM cu judecatori si procurori din raza CA SV si Iasi, pana sa apara ministrul, intr-o discutie colegiala, dar putin mai aprinsa, un procuror afirma ca din imprejurarea ca procentul de achitari este foarte mic(pe atunci aproape inexistent, comparativ cu procentul de casari ori de schimbari ale hotararilor in caile de atac ar rezulta cu evidenta ca procurorii sunt mai bine pregatiti profesional decat judecatorii. Eu cred ca judecatorii, unii dintre ei extrem de tineri, fara absolut nicio experienta de viata, care cunosc realitatea doar din presa, care au mancat pe paine manualele de drept pentru a intra in magistratura, au dificultati serioase in a aprecia la valoarea lor reala probele puse in fata lor de procurori ori de parti in general. Pe de alta parte exista si o tendinta, nefireasca, dupa parerea mea, ca numai dupa 2 ani de functionare efectiva ca judecator, cand abia ai invatat cate ceva despre justitia reala, sa vrei sa fii judecator de tribunal si apoi, la primul concurs organizat, dupa doar 6 luni de functionare efectiva la tribunal, sa vrei sa fii judecator de Curte de Apel. Graba asta e nesanatoasa pentru sistem si pentru individ. Intelepciunea vine odata cu varsta si ea deriva din experienta. E nevoie de intelepciune in sistem, dar s-a promovat, fara discernamant, dupa parerea mea, ca tot ce e vechi trebuie inlaturat. Intelepciunea iti da capacitatea de a trece peste orgoliu si de a asculta cu atentie toate punctele de vedere exprimate, de a nu le exclude din start pe nici unele. Intelepciunea iti da capacitatea de a cere parerea profesionala a unui coleg. Uneori numai simpla enuntare a problemei in fata unui coleg reuseste sa ne lumineze asupra unei dezlegari, la care nu ne-am gandit pana atunci. Ca sa inchei, despre coruptia din sistem eu vreau sa spun ca probabil exista, cazuri definitiv judecate demonstreaza acest lucru, dar cred ca exista mult mai multa superficialitate si lipsa de intelepciune in sistem (ca sa nu folosesc o expresie mai dura, ce ar supara pe multi) decat coruptie.

  13. Sebastian VASILESCU spune:

    Ca pasionat de istorie, de literatura, ba chiar si avand o oarsce simpatie pentru gradinarit, trebuie sa va spun niste chestiuni, domnule profesor:

    Lasand la o parte Roma antica si la fel de antica Grecie, institutia juratilor s-a fundamentat si a strabatut hatisurile istoriei datorita reformelor lui Henry al II-lea si unei carti sfinte a englezilor – The Magna Carta. Vorbim despre institutia juratilor, la englezi, cam de prin sec. 12! O institutie care a crescut si s-a otelit odata cu poporul englez. Asadar, o reflectie a istoriei, a traditiilor si culturii juridice.

    Dar si noi, romanii, avem traditie in ceea ce priveste institutia cu pricina! Doua cazuri celebre, ramase in mentalul colectiv: cel al lui C. Zelea-Codreanu, care a impuscat un om in public, iar apoi a fost considerat nevinovat de catre juri, si celebrul proces Stravolca, dupa care Gib Mihaescu si-a scris cel mai bun roman al sau – Dona Alba, unde o doamna, sotia unui avocat in varsta, isi ucide amantul mai tanar, secretar la biroul avocatului. Jurii o socot nevinovata. Doamna iese din cladirea tribunalului in uralele multimii, asteptata fiind, de cateva ore, de o caleasca plina cu trandafiri. Deci se stia de dinainte! Dar cu asesorii populari, care au imputit atmosfera juridica odata cu instaurarea comunismului in Romania, cum ramane? Traditie, domnule profesor, traditie!

    Cultivam, carevasazica, plante deprinse cu o anumita clima, cu un anumit relief si cu un anumit sol, in Romania, si ne miram, dupa aceea, de ce nu prind radacini.

    In sistemul britanic al procesului cu jurati, dupa examinarea probelor, judecatorul le prezinta juratilor un rezumat al cauzei. El le ofera informatii si explicatii juratilor despre regulile de drept aplicabile, si nu altcineva.

    Presupunand ca am imprumuta practicile britanice, judecatorul roman va fi cel care le va prezenta juratilor rezumatul cauzei si regulile de drept incidente. Deci tot judecatorul roman, cel de care fugiti, dle profesor.

    Jurii nu vor fi obligati sa redacteze hotararea si sa-si motiveze optiunea. O va motiva tot judecatorul. Ne-o impune CEDO prin hotararea Taxquet c. Belgiei. Dispozitiile Conventiei nu le impun juratilor sa-si motiveze deciziile si articolul 6 al Convenţiei nu impiedică inculpatul sa fie judecat de către jurati, chiar dacă verdictul acestuia nu este motivat. Cu toate acestea, pentru ca cerintele unui proces echitabil sa fie satisfacute, acuzatul, si chiar publicul, trebuie sa poata intelege verdictul pronuntat. Este o garantie vitala impotriva arbitrariului.

    Jurii nu au o pregatire de ordin juridic. Jurii sunt la fel de influentabili si la fel de coruptibili, pentru ca tot oameni sunt. Badea Gheo si tanti Maria erau si asesorii populari care au umplut temnitele comuniste cu intelectuali. Si mai sunt o multime de badea Gheo si tanti Maria printre noi, consumatori de emisiuni TV dubioase (apropo, directorul unei televiziuni si al unui partid politic din Romania este un fervent sustinator al introducerii curtilor cu jurati) si stiri de can-can. A nu se nega intr-atata cunostintele juridice ale judecatorilor romani, ca e o generalizare inutila si care contravine logicii (de jurist).

    • Stimate domn,

      E corect tot ceea ce aţi scris dv. şi, dacă discutam acum vreo 2-3 ani, probabil că aş fi spus acelaşi lucru. Totuşi, cred că se impun câteva comentarii.

      Legat de asesorii populari, cred că ne amăgim dacă credem că oamenii ăia au fost aleşi întîmplător şi că aveau puterea să achite vreun duşman al poporului. Ştim bine condiţiile politice în care s-au petrecut acele mizerii şi nu cred că orice discuţie despre justiţie trebuie să ia în calcul acea perioadă, indiferent că vorbim despre asesori, despre judecători, procurori ori avocaţi.

      Sunt de acord cu cel spuse legate de perioadă interbelică. Totuşi, trebuie să fiţi de acord că nici francezii, nici belgienii sau austriecii nu au sisteme în care juraţii să fie tradiţionali. Şi totuşi şi le-am implementat şi, din reacţiile actuale, pare să fie un succes.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimate domn Vasilescu,

      CEDO, prin Taxquet c. Belgiei si articolul 6, nu impune judecatorului sa motiveze decizia la care au ajuns juratii. Ci doar sa adreseze intrebari de „lamurire” care sa priveasca fiecare participant (in cazul unei pluralitati de infractori) in parte si totodata aceste intrebari sa permita celui condamnat sa afle de ce a fost gasit vinovat. Adica intrebarile sa nu fie generale. Sistemul cu jurati, inclusiv fara motivarea decizie de catre judecatorul-coordonator, nu era contrar de legem CEDO ci doar in urma aplicarii sale eronate de catre judecator in situatia de fapt specifica. La fel cum si noi avem dispozitii in codul de procedura care asigura respectarea articolului 6 CEDO dar in practica, si in urma unei analize de la caz la caz, se constata incalcari ale acestuia.
      In rest,
      Cu deosebita consideratie,
      Urmarindu-va intotdeauna postarile interesante,
      Mihaela Mazilu-Babel

  14. Adina Daria LUPEA spune:

    Eu va accept scuzele. In viata orice om poate gresi. Sunt insa extrem de curioasa sa vad cum vi le accepta sistemul judiciar.Si nu cred ca articolul dumneavoastra a fost intamplator si fara legatura cu ce s-a intamplat in Bucuresti. Este drept ca avem toti dreptul la o opinie, insa primul meu gand a fost daca asa va pregatiti studentii. Cu mentalitatea ca toti judecatorii iau mita. Este periculos, pentru viitorul nostru, al tuturor. Din pozitia de formator de opinie, lasati-le macar o iluzie ca lumea poate fi mai buna. Aveti aceasta indatorire.

    • Să ştiţi că articolul meu chiar nu are nicio legătură cu circul de la Bucureşti. A fost publicat la mine pe blog în 22 iulie, cu vreo două săptămâni înainte să înceapă povestea cu dna jude la Curtea de Apel Bucureşti.

      Legat de afirmaţia care a născut atâtea dezbaterii, haideţi că încerc să mai spun odată ce am vrut să spun şi o ieşit altfel. Am vrut să spun că, dacă cineva afirmă că juriile sunt uşor de corupt, e fals. Pentru că, după mine, ele sunt la fel de uşor sau de greu de corupt ca şi judecătorii. A afirma altceva înseamnă a spune că toţi oamenii sunt corupţi, ceea ce e cam acelaşi lucru pe care l-aţi înţeles din afirmaţiile mele, ridicat la puterea a zecea. Pe scurt, nu cred că ăsta e un argument. Nu cred că judecătorii sunt, ca şi onestitate, mai buni sau mai răi decât restul oamenilor. Cred că juzii au o meserie a dracu’ de grea şi care implică sau ar trebui să implice o responsabilitate socială enormă. Dar nu cred că, din punct de vedere moral, sistemul este mai curat decât sistemul de educaţie. Şi nu cred că un inginer, softist, şomer sau un economist care ar ajunge să fie jurat vreodată ar fi mai uşor de cumpărat decât decât un judecător. Oricine poate să creadă altceva, libertatea de exprimare este libertatea de a avea o altă opinie decât mine. Asta am vrut să spun, nu că juzii sunt corupţi. Îmi cer din nou scuze dacă s-a înţeles altceva.

      PS. Măcar uşor iese de o discuţie (bine, vreo 3 în paralel, dar decât deloc…)

  15. sa trecem la chestiuni practice: alegerea juriului. daca cei convocati spre a-si face datoria de jurat se vor comporta ca si atunci cind avem alegeri, atunci procesele se vor prelungi cu lunile.

    daca vom amenda cei ce nu se prezinta la instanta spre a fi jurat. data viitoare vom avea jurati cu o problema impotriva sistemului si isi vor bate joc de intreg procesul de decizie.

    juriul va functiona acolo unde sistemul social este stabil si nu se gindeste cum sa fure sau sa pacaleasca semenul.

    de fapt – chiar cred ca mi-ar convine un asemenea juriu in dosarele mele de evaziune sau in cele de malpraxis: ura cetateanului fata de sistemul fiscal si cel sanitar m-ar tranforma in avocatul -bomba la cite achitari as obtine :). Intelegeti acum ca asemenea procese ar fi denaturate de la scopul lor? si am avea multe asemenea dosare cu solutii anulate de catre judecator ( cum este in SUA, de exemplu) datorita modului in care juratii si-au indeplinit ( de fapt, nu si-au indeplinit) datoria.

    romanul mediu nu are comparatie in seriozitate si comportament cu cetatenii tarilor mentionate de catre dvs. dar daca se poate sa ma judece niste jurati din Austria, sunt de acord cu sistemul 🙂

    • M-am gândit şi eu la astea.
      Nu cred că ar fi mulţi care să fugă de calitatea de jurat. Unora s-ar putea să li se pară interesant, alţii ar face orice – inclusiv membru al juriului – ca să scape o zi de la lucru sau de la şcoală, iar cel care chiar vrea să scape de o corvoadă de genul ar face ca şi americanii şi ar face în aşa fel încât să fie recuzat. Sincer să fiu nu cred că ar fi o problemă. Poate ar trebui făcută o socoteală, dar mă tem nu avem cifre privind numărul de cauze penale pe fond – exclud cele privind arestarea etc. – şi nici cifre privind numărul de cauze în care se recunoaşte vinovăţia. Din ce informaţii am eu, în Belgia îţi vine rândul cam odată la 16 ani, ceea ce nu mi pare mare lucru.

      Legat de soluţii, eu nu cred că e atât de gravă problema şi cred că un juriu instruit corect de judecător nu ar lua-o foarte tare pe lângă subiect. Probabil că ar fi şi excese, dar eu cred că şi acum sunt şi nu cred că ar putea să fie mai rău. E drept că avem, ca şi naţie, o înclinaţie aproape naturală de a încerca să păcălim sistemul, spre deosebire de austrieci, ca să rămân la exemplul dv. În egală măsură, şi Italia a introdus juriile şi senzaţia mea e că nici italienii nu sunt fix nemţi din punctul ăsta de vedere. Cred că, raportat la evaziune ca să rămân la exemplele expuse, un procuror ar putea să facă un juriu să înţeleagă că e totuşi important să ne plătim impozitele. În plus, dacă juriul este insttuit corect de judecător, va ştii că sarcina lui nu este de a stabili dacă trebuie să furăm statul sau nu, ci dacă omul în cauză a comis actele de care este acuzat sau nu.

      • si crezi in competenta unui juriu in cazurile specializate cum sunt cele de evaziune ( acte contabile, operatiuni comerciale, sisteme fiscale, expertize) sau de malpraxis ( expertize iml, standarde medicale, ghiduri de practica)?

        sau limitam juriile la infractiuni simple: accidente auto, furturi, violuri, etc?

  16. Anca BUTA spune:

    mi s/a parut intotdeauna ca ideea proceselor cu juratii este mai aproape de dreptate – asa cum o intelege marea masa. deci sunt de acord / cu exceptia proceselor de dreptul familiei si a celor de insolventa.
    chiar daca ar fi de discutat cu privire la modul de alegere/desemnare a juratilor, timp, seriozitate, un factor important, si nu cred ca e depasibil, este acela al finantarii – zilele de munca pierduta, cazare, masa, etc.
    dar, ar fi o solutie pentru zbuciumurile actuale din sistem.
    in plus, atat apararea cat si acuzarea ar avea mai mult spatiu de manevra si atunci ar iesi la iveala talentul actorilor, juridiceste vorbind.

  17. Ion POPESCU spune:

    eu as fi de acord cu jurati doar in anumite cauze; cum ar fi cele in care inculpatul ar fi senator, avocat, magistrat, notar… si asta pentru a oferi credibilitate hotararii. in restul cauzelor cred ca ar fi prea costisitor pentru un buget, si-asa slab finantat, al justitiei, si in plus, asa cum s-a afirmat si mai sus, poate ca mentalitatea romanilor ar fi o piedica.

  18. Petru HOBINCU spune:

    Juratii nu sunt potriviti cu Romania actuala. Nu putem pastra confidential un disgnostic daramite datele atator si atator jurati care, vor trebui cumva protejati de diversi indivizi si de mass media. Si, sunt de acord ca, in spetele cu oameni ultracunoscuti, juratii vor fi influentabili si totul se va transforma intr-o telenovela. Pentru jurati trebuie un sistem functional, respectul pentru viata privata sa existe in societate si trebuie sa poti garanta linistea procesului pentru toti participantii. Romania e circ…penal

  19. daca vreti cu adevarat sa vedeti ce au insemnat juratii in Romania interbelica va recomand revista Historia de luna aceasta – subiectul principal este procesul lui Zelea Codreanu.

    Inculpat ptr omor calificat (echivalentul de astazi a infractiunii) desi au existat martori cu duiumul si nici o indoiala asupra faptei, autorului si vinovatiei, juriul l-a achitat. Restul este istorie.

    probabil ca si legea nu era chiar perfecta in sensul in care judecatorul nu a intervenit sa cenzureze verdictul juratilor, astfel cum se intimpla astazi in SUA.

    dar veti avea o imagine cit de cit corecta despre ce inseamna jurati 🙂

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.