« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
4 comentarii

Despre corupția în Justiție
18.08.2013 | Radu CHIRIȚĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Văzând reacţiile provocate de textul Despre jurați, cred că trebuie reluată discuţia corupţiei în justiţie.

În ciuda a ceea ce s-a înţeles din ce am scris eu, nu cred că toţi judecătorii şi procurorii sunt corupţi. Cred că cea mai mare parte sunt oneşti. Iar, dacă aceştia din urmă au înţeles altceva, îmi cer scuze, cu speranţa că vor fi acceptate.

Ca să mai clarific un lucru: nu am scris afirmaţiile care au născut atâtea reacţii în contextul anchetei DNA legate de acea judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti. De altfel, cred că a fost scris înainte să înceapă circul. Plus că, pe mine cel puţin, referatul cu propunerea de arestare nu prea m-a convins, dar poate că am eu reflexe de avocat. În fine, ideea e că nu are nicio legătură ce am scris cu şpaga de 1 milion de euro şi cu scandalul care a urmat.

Cred însă că discuţia despre corupţia în justiţie trebuie purtată şi nu băgată sub preş. Încrederea în justiţie este mult prea importantă pentru orice ţară şi orice societate care se vrea normală la cap şi dacă corupţia este o chestie care gâtuie o societate indiferent de nivelul la care se manifestă, atunci când se manifestă în justiţie efectele sunt devastatoare. Nu stăm bine din acest punct de vedere. Ultimul sondaj de care ştiu spune că încrederea în justiţie e undeva la 30%. Sub încrederea în instituţii intens criticate, precum Parlamentul (40%) sau poliţia (50%). Încrederea în profesia de judecător este printre cele mai mici (39%) la fel ca şi în cea de procuror, mai mici până şi cea în avocaţi, ceea ce mi se pare hilar (41%). E dezastru, din punctul meu de vedere. Rezultă de aici că oamenii cred, în mare măsură, că judecătorii sunt corupţi. Sigur, e o percepţie, nu toţi cei care cred or avut vreodată un proces şi imens de puţini dintre ei or dat vreodată şpagă unui judecător. Totuşi, percepţia asta spune ceva. Ceva care ar trebui să îi pună pe gânduri pe cei cinstiţi, nu să îi revolte. Omul trebuie să aibă încredere că dacă are o problemă judiciară, ea va fi rezolvată cinstit şi oamenii nu prea par să creadă asta.

Hai să mai adaug ceva. Am păţit de câteva ori – şi cred că orice avocat a păţit-o de câteva ori – ca anumiţi clienţi sau potenţiali clienţi să mă întrebe dacă “nu se poate rezolva ceva cu judecătorul”. Sigur că răspunsul a fost negativ şi, de multe ori, finalizat cu un şut clientului. Dar faptul că se întâmplă destul de frecvent aşa ceva indică faptul că oamenii percep în acest fel sistemul. Mi s-a întâmplat de câteva ori – puţine – să pierd clienţi pe motiv că au discutat cu alt avocat şi li s-a spus că “se rezolvă”. De curiozitate, am urmărit evoluţia ulterioară şi, de cele mai multe ori, s-a rezolvat “o laie”. Sunt convins că sunt avocaţi care îşi ademenesc clienţii cu aşa ceva, indiferent dacă într-adevăr dau şpagă sau nu. Dar şi asta indică măcar faptul că oamenii sunt convinşi că se poate. Mai mult, de vreo doua ori, diverse persoane mi-au spus că dacă am nevoie de o “pilă” la anumiţi judecători, se rezolvă. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu, că nici măcar nu vreau să vorbesc despre aşa ceva, dar şi asta indică acelaşi lucru.

Bun, acuma: cum se formează această percepţie? De ce oamenii cred că Parlamentul – atât de intens criticat – este mai de încredere decât justiţia? Personal, cred că din două cauze interdependente. Prima: există judecători şi procurori spăgari. Unii au fost condamnaţi, alţii acuzaţi, iar pe alţii nu i-au prins. Nu ştiu câţi sunt, sper că extrem de puţini, deşi am senzaţia că mă înşel. Sincer să fiu, cu vreo doua-trei excepţii, dintre judecătorii pe care îi cunosc cât de cât din sală sau din afara ei, nu îl văd pe vreunul să pună botul la plic. Cu toate astea, auzi atât de multe încât nu pot fi toate zvonuri, aşa că am ajuns să nu bag mâna în foc pentru nimeni. Aş fi însă foarte dezamăgit să aflu vreodată că vreunul peste care am dat în sală e şpăgar. Revenind însă la ce spuneam, prima cauză a percepţiei este faptul că există judecători şi procurori corupţi. Dacă negăm asta, ne punem ochelari de cal şi nu mai rezolvăm nimic.

A doua cauză cred că e mai importantă decât prima. Pentru că ştiu mult mai mulţi poliţişti, profesori sau funcţionari de la primărie corupţi decât magistraţi şi totuşi încrederea în aceste instituţii e mai mare. Adică, sunt convins că cei mai mulţi dintre români nu au dat niciodată şpagă la instanţă sau la parchet, la fel cum cei mai mulţi au dat şpagă la primărie sau la un poliţist şi toţi au dat şpagă la medici. Totuşi, în ăştia din urmă au mai multă încredere. De ce? Păi, cred că din două motive mari şi late. În primul rând, dacă dai şpagă ca să nu îţi ia permisul sau ca să ţi se dea o autorizaţie de construire, nu ai senzaţia de nedreptate. Dacă dai şpagă ca să câştigi un proces, ştii că se face o nedreptate.

În al doilea rând şi cel mai important e lipsa reacţiei instituţiilor cu pricina şi a celorlalţi magistraţi, concretizată în băgarea gunoiului sub preş. Sincer să fiu, deşi sunt convins că mulţi dintre magistraţi trăiesc sub un glob de sticlă din care nu vor să iasă, nu cred că ei nu or auzit diverse poveşti despre şpăgi, pile şi presiuni. Şi nu cred că nu li s-a oferit vreodată, în diverse modalităţi, ceva. Sigur că e normal să fi refuzat şi să discute despre aşa ceva. Dar nu cred că e suficient. Suntem atât de mâncaţi de corupţie încât nu cred că e suficient ca ăia dintre noi care nu concep să se bage în c…. să stea deoparte, pentru că se ştiu cu conştiinţa împăcată. Cred că magistraţii cinstiţi trebuie să facă ceva, în afară că se supără pe un avocat care se exprimă de o manieră exagerată, pentru a reduce şi preveni corupţia.

Ce anume?

În primul rând, să vorbească despre asta. Tupeul cu care unii dintre cei condamnaţi au acţionat şi au discutat se explică şi prin faptul că cei din jurul lor nici nu pomenesc despre şpăgi, ca şi cum nu ar exista. Cred că, dacă se vrea combaterea unei percepţii dureroase pentru orice magistrat onest, aceştia trebuie să discute public şi îndelung despre asta.

În al doilea rând, corpul magistraţilor normali ar trebui să ceară unele modificări care să diminueze posibilitatea de funcţionare a reţelelor de corupţie care par să existe. De exemplu, ar fi ok după mine să se mai modifice din când în când componenţa completelor de recurs sau apel, să nu mai fie tot ăia în aceeaşi zi a săptămânii. Adică, poate ar fi mai ok ca să nu am acelaşi complet în recurs marţea de ani de zile. Tot aşa, de exemplu, dacă tot s-a descoperit gaura la covrig – adică cum putem frauda repartizarea aleatorie prin Ecris – poate schimbăm un pic sistemul. Zic eu că sistemul ar trebui să lupte pentru desfiinţarea parchetelor şi instanţelor cu doi-trei magistraţi, că acolo este una dintre bubele cele mai mari, în condiţiile în care repartizarea e complet nealeatorie.

În al treilea rând, cred că judecătorii oneşti ar trebui să fie mai cu ochii în patru la colegii lor. Nu am nicio probă, dar sunt convins că de multe ori, la un complet de recurs un singur om studiază dosarul şi restul merg pe încredere în colegul care ştie dosarul. Sigur că e frumos să ai încredere în colegi, dar ia să ne gândim cum se poate simţi un jude care vede la un moment dat că al său coleg tocmai ce o fost acuzat că o luat şpagă pentru un dosar soluţionat teoretic împreună.

În al patrulea rând, cred că atunci când un jude sau procuror e condamnat pentru fapte de corupţie, restul magistraţilor ar trebui să îl facă pe ăla troacă de porci, nu să tacă ruşinaţi. Pentru că tăcerea asta poate fi interpretată în fel şi fel…

În fine, sunt mai multe chestii la care ar putea să conducă o discuţie serioasă pe această temă. Nu ştiu dacă o să am cu cine, dar îmi propun să organizez în curând un workshop pe această temă. Sper să găsesc şi magistraţi care să vrea să discute onest problema, fără să o nege. Şi, ca să nu uităm de unde plecase discuţia, cred că o modalitate de a creşte încrederea în justiţie este utilizarea juraţilor. Cred că e o idee care merită gândită puţin, măcar pentru că un sondaj făcut de Transparency România ne spune că 78% din populaţie ar vrea asta.

Radu CHIRIȚĂ
avocat coordonator CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Drept penal, Opinii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Despre corupția în Justiție”

  1. Florin RADU spune:

    pe langa ”judecatorii si procurorii spagari”, trebuie sa luam in considerare si un alt fenomen: solutiile date de acestia nu contra unor sume da bani ori bunuri, ci in baza diverselor relatii de prietenie, ex-colegialitate, afaceri etc.
    din pacate, aceste lucruri pot fi descoperite extrem, extrem de greu.
    tocmai de accea, intr-un CPC trebuie sa existe un caz de recuzare constand in relatiile de prietenie intre magistrat si parte si/sau avocatul ei.

  2. pe linga varianta lui @florin radu ar mai solutiile pronuntate din incompetenta ( prefer sa spun asa decit sa ma gindesc la alte variante); din dezinteres ( am gasit concluziile scrise cu paginile nedezlipite, exact cum le depusesem la dosar); din mentalitati de care judele – fost procuror- nu se poate dezice de pe o zi pe alta; din colegialitate fata de procurorul cu care imparte biroul si masa.

    daca ma gindesc bine mai gasesc si alte variante. asa ca nu este cazul ca judecatorii sa fie prea ofuscati de unele acuze aduse deoarece unui condamnat nu-i pasa de motivul ptr care dosarul sau este analizat in 5 minute la o sueta cu procurorul in timp ce isi beau cafeaua pe holuri. pe acele holuri unde avocatii au interzis sa intre ca sa nu vada ce armonie exista intre acuzare si instanta. Curat constitutional.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Mai e o categorie, destul de periculoasa pt justitie si, mai ales, pt justitiabili: judecatorii sau procurorii care dau solutii din razbunare (politica ori personala).

      S-a intimplat sa fac si eu niscaiva reclamatii (intemeiate, zic eu), iar rezultatul defavorabil s-a intors ca un bumerang impotriva mea. De pilda, faptul ca am agitat apele pt. promovarea unui RIL, soldat cu Decizia de indrumare a ICCJ nr. 4/2011, i-a determinat pe unii judecatori de pensii de la Hunedoara si Alba Iulia sa ma trateze cu ostilitate (cel putin, asa am resimtit eu atitudinea lor) si sa-mi respinga multe dintre cereri, sub diverse pretexte care n-au nicio legatura cu logica sau juridicul.

      Presupun ca pt. unii judecatori/procurori e destul de neplacut sa li se caseze/modifice solutiile de catre superiori. Insa cred ca devine insuportabil pt ei atunci cind un simplu cetatean le demonstreaza ca au gresit.

      As propune ca TOTI judecatorii si procurorii din sistem sa fie testati exact ca la INM (drept, interviu, logica, examen medical, test psihologic si verificarea bunei reputatii). Macar asa am elimina o parte din pleava…

      Pe de alta parte, cum vreti sa discute judecatorii despre coruptie, cind tocmai onor CSM se zbate sa interzica presei sa mai discute despre magistrati, „argumentind” ca se incalca independenta justitiei?! Eu nu pot sa uit cum a reactionat CSM la un articol scris chiar de o judecatoare – v. link: https://www.juridice.ro/191068/nimic-despre-cum-un-tovaras-procuror-a-devenit-presedintele-tuturor-judecatorilor-update.html

      Idem, nu pot sa uit felul in care CSM a pretins – sub pretextul fals ca asa a decis CEDO – ca protejarea reputatiei magistratilor e mai presus decit protejarea libertatii de exprimare a unor critici la adresa magistratilor, – v. link: https://www.juridice.ro/199868/cerere-de-aparare-a-independentei-formulata-de-trei-judecatori-de-la-curtea-de-apel-cluj-admisa-de-csm.html

  3. Liviu BORDAS spune:

    Înainte de a discuta despre corupţie, aş propune o discuţie despre limbaj:

    „Sigur că răspunsul a fost negativ şi, de multe ori, finalizat cu un şut în curul clientului.”

    E doar o propunere. O puteţi refuza, fie la modul elegant, fie conform citatului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD