Curtea de Apel Oradea, cu opinie majoritară, a hotărât că la analizarea temeiniciei măsurii arestării preventive, unul dintre aspectele ce trebuie avute în vedere de către instanţă este cel al deosebirii de tratament juridic, deosebire care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a CEDO, conform căreia „orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă” (a se vedea cauza Marcks contra Belgiei, 1979). Or, sub aspectul incidenţei principiului egalităţii de tratament juridic, este greu de acceptat ca unul dintre inculpaţi să fie cercetat în stare de libertate, iar alţii în stare de arest, câtă vreme situaţia lor judiciară este identică. (Decizia penală nr. 471 din 11 septembrie 2008 pronunţată în recurs de Secţia penală şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Oradea având ca obiect menţinere măsură arestare preventivă – JURINDEX2009352896)

Raluca CÎRSTEA