Tonul face muzica, dar cine dă tonul?
20 august 2013 | Ion TURCU
Cred că cele două proze ale domnului avocat Radu Chiriță au stârnit prea mult praf (în ochi) și au degenerat, așa cum era previzibil.
Nu știu dacă autorul este născut în zodia gemenilor, dar judecând numai după cele două proze, așa mi s-a părut. Am citit câteva dintre cărțile pe care le-a publicat. Comparația cu aceste proze dezvăluie o dedublare a personalității, cel puțin ca o aparentă contradicție între operă și autor. Prin ”operă” am înțeles publicațiile serioase, într-un volum impresionant. Prin „autor” am înțeles persoana care a scris, în pripă, cele două proze (calificate astfel de domnul Jourdain) într-un limbaj neacademic, cu care nu ar fi putut promova bacalaureatul. Exemple: or avut; or dat; o ieșit; or auzit; meserie a dracu`de grea.
S-ar putea să mă înșel, dar după stilul polemic al celor două proze stăruie impresia că autorul acestor proze (nu și autorul cărților de drept) face parte din categoria de persoane pe care se recomandă să le lași să se exprime pentru că își vor da singure în petic. Sunt rezervat în aprecieri pentru că nu am colaborat niciodată, nu am asistat la cursul lui și nu l-am auzit pledând.
Prozele pe care le comentez au demarat cu bune intenții, dar discuțiile s-au inflamat și au derapat, astfel că nu au atins nivelul de seriozitate și profesionalism la care avem dreptul să ne așteptăm. Totuși, trebuie să recunosc că unele dintre afirmațiile autorului prozelor coincid cu propriile mele constatări. În cei 40 de ani în care am funcționat ca judecător, mi-am concentrat atenția asupra dosarelor care mi s-au repartizat, cu ferma convingere că repartizarea a fost aleatorie. Aflu acum că nu era și nu este chiar așa de aleatorie. De când practic avocatura, mă ocup de dosarele altora și uneori mă îngrozesc de ceea ce descopăr. S-ar putea să mă înșel, dar impresia cu care am rămas este că mita este în floare, iar traficul de influență prosperă într-un mediu de tacită și reciprocă toleranță. Cred că aici ar fi fost necesară, obligatorie și necruțătoare, intervenția în forță a procurorului. Din nefericire, o astfel de intervenție rămâne un simplu deziderat pentru cel puțin două motive:
1. Procuratura este controlată de executiv, deci de politicienii care azi dețin puterea și mâine dețin cătușele. În noiembrie 1994, am asistat în Washington D.C. la realegerea ca primar general a unui cetățean care obținuse reabilitarea, după executarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea de trafic de droguri comisă în timp ce exercita funcțiile de primar al capitalei Statelor Unite și de șef al Poliției locale.
2. În prea multe dintre infracțiunile contra patrimoniului premisa extrapenală, de drept civil sau de drept comercial, este ignorată de cei ce instrumentează cazurile și de șefii lor care le aprobă rechizitoriile.
Cred că aceste două cauze sunt demolatoare ale încrederii în acuzațiile formulate de procurori pentru că uneori nenorocesc inocenți și iartă criminali, la întâmplare sau la ordin.
prof. univ. dr. Ion TURCU
magistrat-pensionar
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
