Schenker II. Accesul la documente în vederea unei acțiuni în despăgubire
23 august 2013 | Emanuela MATEI
Cauzele Schenker constituie deja un foileton în dreptul concurenței în cadrul SEE. Prima cauză a fost inițiată de Autoritatea de Supraveghere a AELS care investigase sectorul poștal din cadrul AELS și constatase un abuz de poziție dominantă pe piața B2C a expedițiilor de colete la ghișeu. Ca atare, Autoritatea AELS a emis o decizie prin care prescria o amendă pentru abuzul de poziție dominantă. Destinatara acestei decizii este fosta regie autonomă Posten Norge (Poșta Norvegiană).
Aceasta promovează o acțiune în anulare, dar Curtea AELS menține decizia prin care Autoritatea a constatat poziția și abuzul de poziție dominantă. Amenda finală impusă a fost de € 11 112 000. DB Schenker a apărut ca intervenient în favoarea Autorității AELS. Mai mult, DB Schenker înaintase o cerere pentru o acțiune în despăgubire împotriva Posten Norge. DB Schenker a cerut acces la documentele în dosarul AELS de concurență, prima oară în august 2010.
Autoritatea AELS nu a fost deloc expeditivă în ceea ce privește examinarea documentelor în dosar și s-a justificat în nenumărate rânduri (volumul informativ și mărimea fiecărui act în dosar au fost atât de impresionante încât nu a putut lua o decizie mai devreme). În martie 2012, DB Schenker depune două acțiuni combinate împotriva Autorității AELS: o acțiune în constatarea abținerii de a acționa și o acțiune în daune bazată pe răspunderea extra-contractuală.
Articolul 37 ‘SCA’ corespunde cu Articolul 265 TFUE
Articolul 46 ‘SCA’ corespunde cu Articolul 340 TFUE
Acțiunea bazată pe articolul 37 SCA este respinsă direct ca fiind lipsită de obiect. Nu este un caz de abținere de a acționa, ci un caz de acțiune tardivă/tergiversare.
Importanța acestei decizii este una majoră pentru dezvoltarea ramurii civile a concurenței, adică a așa numitelor acțiuni civile în daune (follow-on).
Curtea AELS examinează în mod sistematic motivul invocat de DB Schenker și jurisprudența AELS și UE care interpretează și aplică Articolul 46 SCA/Art 340 TFUE.
Exact ca și în dreptul UE există trei condiții care trebuie îndeplinite:
- încălcarea trebuie să afecteze drepturi ale particularilor care pot fi invocate de aceștia în justiție
- încălcarea trebuie să fie suficient de gravă
- trebuie să existe o relație de cauzalitate directă între fapta culpabilă și prejudiciul suferit.
Curtea AELS constată că primele două condiții sunt îndeplinite, însă cea de a treia nu. Prejudiciul invocat de DB Schenker se referă la cheltuieli administrative legate de cele două proceduri, cea administrativă și cea judiciară și onorariul avocaților pe parcursul celor doi ani de negocieri și diverse intervenții. Curtea arată că natura acestor cheltuieli nu poate genera dreptul la daune în sensul articolului 46 SCA (exact ca și în cazul Art 340 TFUE).
Principiul general al protecției încrederii legitime este temeiul legal pentru constatarea că încălcarea în cauză afectează drepturile particularilor. Regulile AELS de acces la documente (comparabile cu cele ale Regulamentului (CE) nr. 1049/2001) prevăd termene clare în care o decizie trebuie emisă. Nerespectarea acestor termene implică existența unei încălcări grave.
Tergiversarea luării unei decizii de a permite accesul la documente al unui terț în conexiune cu intenția acestuia de iniția o acțiune în daune civile în aplicarea Articolului 53 SEE/101 TFUE sau 54 SEE/102 TFUE reprezintă o încălcare gravă a dreptului SEE/UE.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
