ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Un fel de pamflet

23.08.2013 | Mihai TĂNĂSESCU
Abonare newsletter

Cuvant inainte:

In data de 14 august 2013, am publicat, la rubrica opinii, un articol cu titlul “O solutie pentru problema ANI”. Doamna Monica MOISE a avut timpul si amabilitatea sa raspunda printr-un comentariu la acest articol, comentariu  elegant si, in acelasi timp, incisiv, pentru care ii multumesc. Una dintre ideile  care se desprind din textul scris de doamna MOISE are in vedere ce au facut avocatii si consilierii juridici ai celor 120 de primari care au fost acuzati de catre ANI ca sunt in stare de incompatibilitate pentru a preintampina aceasta situatie. Cum nu pot sa imi vorbesc de rau colegii, incerc sa raspund printr-un pamflet, daca aceasta o fi denumirea corecta a ceea ce scriu eu mai jos. Oricum, este primul pe care il scriu, asa ca va rog sa imi scuzati stangaciile. Personajele si faptele sunt imaginare, ele nu au corespondent in realitate. Ele au, probabil, corespondent in gandurile ce le-am adunat in profesia aceasta in cele trei decenii de activitate…”

Suntem, undeva, pe la mijlocul lui martie anul acesta, 2013. Am intalnire cu un primar dintr-o comuna doborgeana situata pe malul Dunarii. Trebuie sa discutam un subiect la ordinea zilei, incompatibilatile stabilite de ANI.

Intalnirea este la noua si jumatate, nu va grabiti, domnule avocat, veniti cand puteti, va astept, dar eu incerc sa fiu cat se poate de punctual si, gandindu-ma la ceata de pe autostrada, plec de acasa cu noaptea in cap, pe la cinci si jumatate.

Ajung la Primaria din comuna de pe malul Dunarii mult prea devreme, nu a fost ceata, drumul a fost clar ca lacrima, iar campul a inverzit deja, sunt semne de primavara…

Parchez in fata cladirii Primariei, este doar o masina de politie acolo, cred ca una dintre primele Dacii Logan aparute, oricum deja muscata de rugina. Mai este, in parcul auto, ca sa zic asa, pe care il descopar imediat in curtea primariei, pe langa un Trabant si o Dacie Break, cine stie cui or apartine, o Dacie 1300, cu insemnele militiei, fara geamuri si fara o usa, de unde inteleg ca au aparut in fata masinii mele, dupa urmele de pene si de oua clocite, gainile carora le-am intrerupt micul dejun, incercand sa parchez.

Cobor din masina si, imediat, pantofii mei lusturiti de Bucuresti capata o patina maronie. In plus, pana sa ma dumiresc eu foarte bine, doi soricei fug, speriati, undeva, sub fundatia primariei.

Din Primarie iese o femeie, de vreo saizeci de ani, probabil, in trening negru (un Adidas contrafacut si uzat) cu o caciula galbena tricotata pe cap si cu o canadiana visinie plina de noroi. In picioiare are niste papuci de plastic, albastri, iar ciorapii, negri, rariti, lasa sa se intrevada degetele mari de la picioare, vopsite cu oja rosie.

Doamna are in mana dreapta o matura si in mana stanga un faras. Nu departe sunt o galeata de apa calda, se vad aburii iesind in frigul diminetii si un teu, semn ca, dupa ce va matura, doamna va spala si podelele.

Buna dimineata, cine sunteti si ce cautati asa de devreme pe la noi?

Buna dimineata, cine sa fiu, sunt avocat, am o intalnire la noua si jumatate cu domnul primar si cred ca am ajuns prea devreme.

Asa este, ati ajuns cam devreme, dar poate va pot fi eu de folos, sunt consilierul juridic al Consiliului Local.

Ma bucur sa va cunosc, stimata doamna. Nu mai aveti pisici prin zona, de au aparut soarecii?

E, nu ma mai domniti asa, ca, asa cum vedeti, eu spal aici pana sa vina angajatii, primarul, lumea…

Cat despre pisici, am avut, dar, de cand cu criza, domnul primar nu ne mai lasa sa le dam de mancare. Asa ca au plecat si ele, pe unde au vazut cu ochii, ca mai bine plecam si noi, daca ne dadea Bunul Dumnezeu posibilitatea!

Pai femeia de serviciu unde este?

Ei, unde sa fie, a plecat in Italia, s-a dus dupa un italian care a avut o investitie aici, o pescarie, s-a dus si investitia de rapa cand a inceput sa il verifice administratia financiara, si-a lasat femeia sotul si copilul de doi ani acasa. Nu-i vorba, era frumoasa…

Si dumneavoastra de cand sunteti consilier jurdic?

Pai, eu am fost mai intai, in 1981, invatatoare.

Atunci a venit un ordin de la Bucuresti, de la Ceausescu, sa fie intelectuali si de la tara. Asa m-au inscris si pe mine, la facultate, la fara frecventa.

Dar sa stiti ca am invatat, domnu’ avocat, am terminat cu media sapte, ceea ce, pe vremea aceea, pentru fara frecventa era mare lucru… Si ce profesori aveam, atunci, la Bucuresti, la Facultate! Nu se compara cu ce profesori are fata mea la facultatea de drept de la Spiru, ca o termina anul acesta…

Eu am dat examen cu profesorii  Beleiu, Carpenaru, Bulai, Ciobanu, nu ii mai retin pe toti, dar erau nume mari, mari de tot… Am fost mandra, mandra de tot ca am fost examinata de asa Profesori…

Daca este asa, de ce ati dat-o pe fiica dumneavostra la Spiru, intreb eu?

Pai, daca presedintele judecatoriei a terminat la Spiru, la cum sunt vremurile de azi, ce, fata mea o fi mai proasta?

Nu m-am gandit nicioadata la aceasta, va rog sa ma scuzati…

Pe mine sa ma scuzati, ca la cate se intampla in zilele acestea, chiar, va rog sa nu va suparati, nimeni nu mai stie  incotro s-o apuce.

Dar domnul secretar al consiliului local cand vine, intreb eu.

Pai nu mai avem de aproape un an asa ceva.

Cum adica?

Adica asa: cel numit de fosta conducere, ma intelegeti, cea de pana in iunie anul trecut, s-a dovedit ca nu avea decat opt clase primare. Nu stiu ce regim juridic au actele semnate de el. Probabil ca error communis facit jus.

De unde stiti dumneavoastra asta, intreb eu ?

V-am spus ca am invatat, domnule avocat, stiu carte, dar pe aceea de prin anii optzeci.

Dar cu postul de secretar de consiliu cum este? Nu ati organizat concurs?

Ba da, a fost un concurs, a fost o doamna recomandata de la Centru, care a luat 3.25 media generala. Au mai vrut sa ii dea un punct sa ii creasca media, dar deja primise unul din oficiu.

A mai fost un domn care a primit nota 9 din partea unui examinator si nota 7 din partea celuilalt examinator.

Cum regulamentul prevede ca nu poate fi diferenta mai mare de un punct intre cei doi examinatori, procedura s-a suspendat si suspendata a ramas.

Si ce a facut candidatul?

Pai, ce sa faca, s-a dus la profesorul care i-a dat nota 9 si l-a rugat sa ii dea nota 8, astfel incat sa se califice cu media 7,50, tinand ca nota celuilalt candidat era de 3,25.

Si ce i-a spus profesorul?

I-a spus ca el nu accepta nicio interventie, chiar daca vine de la cineva care ii cere sa ii micsoreze nota, nu sa i-o mareasca si ca, oricum, ar fi o nedreptate sa transforme nota unui candidat in defavoarea acestuia.

Si dumneavoastra ce credeti?

Eu cred ca nu s-au inteles inca astia noii, pentru ca sunt din doua partide. Cand s-or intelege, nu mai conteaza cine si ce note a dat.

Si cand credeti ca veti avea un secretar?

Da, Doamne, cat mai repede! Acum eu fac si raspunsuri pentru instanta si opinii juridice pentru domnu’ Primar si ma duc si la judecatorie si la tribunal.

Si va descurcati, intreb eu, incercand sa vad volumul de munca.

Pai sigur ca nu ma descurc, dar ce sa facem, daca Ordonanta ne-a interzis sa mai lucram cu avocati, ce sa facem?

Aveam si noi  un baiat, mai spalatel, facuse facultatea la Titulescu, la Bucuresti, a fost mai intai consilier juridic la noi. Pe urma s-a dus la oras, la capitala de judet, s-a  inscris acolo in Barou, l-am folosit si noi ca avocat, il plateam cu 400 de lei pe luna si ne tinea legislatia la zi, ne mai lua cate un termen, mai depunea niste concluzii scrise, nu se mai poate, de cand cu Ordonanta…

Acum ma chinui eu sa mai aflu despre legile noi, e greu, oricum se schimba tot timpul… Nu am internet la primarie, ca nu e platit de aproape un an, era o afacere a baiatului fostului primar, nu stiu sa va explic. Acasa cade curentul tot timpul, mai ales vara, cand vin turistii la Dunare se umple comuna de oameni si toti vor acces la internet si la curent electric, parca ar veni la scolarizare, nu in vacanta, sa uite de oras si de toate. E dracu’ gol  internetul asta. Dar, sigur, nu prea sunt la curent cu legislatia actuala…

Incercand sa duc discutia spre o zona pozitiva, intreb, apropo de fosti, e mai bine acum?

Doamna consilier se uita, brusc, rece la mine si imi raspunde, neutru, ca atunci a fost bine ca atunci si ca acum este bine ca acum.

Imi dau seama ca am facut o gafa si incerc sa schimb subiectul.

Dar de ce credeti ca m-a chemat domnul Primar?

E ceva legat de legisslatia cu incompatibilitatile, nu stiu mai multe. Cert e ca ni s- a transmis de la Centru ca toate comunele din judet sa devenim asociati, cu procente sub 1%, in niste structuri judetene.

Asta s-ar fi facut pentru atragerea de fonduri europene.

Si, s-au atras fondurile?

Da, la noi acum au inceput lucrarile la canalizare, numai ca a intervenit o alta problema.

Datorita frigului din iarna aceasta, neobisnuit in zona noastra, mai tine Dunarea de cald iarna, s-au spart mai toate tevile din casele din comuna, inclusiv la primarie. Asta va dura si mai mult, pentru ca pentru aceasta nu sunt bani europeni.

Adica, exista probabilitatea ca sa fie finalizata canalizarea, fara a avea posibilitatea sa fie bransati destinatarii, pentru ca au tevile sparte?

O, asta e sigur! Facem proiectul de  canalizare oricum in acest an, pentru ca e pe bani europeni.

Domnu’ Primar a spus ca in ruptul capului nu poate sa raporteze ca nu a absorbit banii europeni, e de jale daca se aude asa ceva la Centru, asa ca proiectul se face, oricum.

Dupa ce terminam canalizarea in comuna vedem noi cum ne carpim si tevile de prin case…

Vedeti ca si la primarie toate tevile sunt sparte!

Daca vreti sa mergeti la toaleta, trebuie sa folositi closetul din spate, cu fosa naturala, ca sa zic asa. Aveti grija, ca barnele sunt cam vechi, nu  cred ca le-a mai schimbat nimeni de vreo 15 ani… Sa nu patiti ca in filmul ala iugoslav cu motanul alb si pisica neagra, zice, zambind frumos, interlocutoarea mea. Bun film, facut tot de niste baieti de-ai nostri, de la Dunare, dar mai de la deal. Pacat ca ai nostri nu au stiut sa ii traduca nici titlul ca lumea.

Dar dumneavoastra de unde stiti, vorbiti sarba?

A nu, in nici un caz, dar mai pricep ceva bulgara, ce ti-e una, ce ti-e alta. Aici, in Dobrogea si la noi si la bulgari, cam toti vorbim si romaneste si bulgareste. Avem neamuri, veri, unchi, matusi, ramasi de-o parte si de alta, dupa 1940. Acum e mai usor sa  ne vedem, dar inainte era greu, greu de tot…

Dar mai bine va fac o cafea, daca asteptati sa scot eu apa din fantana.

Asa bea si domnu’ Primar cafeaua, cu apa de fantana de la noi din sat.

Doamna consilier juridic isi scoate deja din cap caciula galbena, tricotata, s-a incalzit.

Are parul alb, nu cred ca s-a gandit vreodata sa il vopseasca. Pare, evident, mai in varsta decat este.

Nu am decat 54 de ani, mai am pana la pensie, continua interlocutoarea mea discutia, parca citindu-mi gandul. Numai daca nu maresc astia varsta de pensionare, sa ne aliniem la legislatia europeana… Sa vina aia de la Bruxelles sa vada cum traim noi aici si pe urma sa ne vorbeasca de marirea varstei de pensioanre, spune ea cu naduf…

Apropo de Bruxelles, intreb eu, nu v-ati gandit niciodata sa faceti politica?

Nu, raspunde ea. Eu sunt in primarie din 1987. Pana in 1989 nu se putea, sotul meu incercase sa fuga in strainatate, dupa aceea nu este menirea mea sa discut, mai ales ca mananc o paine de aici. Oricum, s-au facut multi oameni dupa ‘89. Am schimbat cinci primari si peste o suta de consilieri, iar eu sunt tot aici…

Am ramas sa imi cresc copilul.

In Decembrie 1989, cand cu evenimentele, fiica noastra era mica, mica de tot, sotul meu s-a imbracat, si-a incaltat bocancii pe care ii luase din armata, si-a pus o canadiana pe care o primise de la o ruda din Germania, el glumea zicand ca e antiglont, si-a luat ceva de mancare si a plecat, zambind. Mi-a facut semn din usa: ma duc la Constanta, la Revolutie… Pe urma a mai deschis odata usa si mi-a spus “Va trimit salutari din Istanbul!”. A trantit usa si dus a fost…

El demult vroia sa plece, sa faca avere, avea talent la comert, mai incercase odata sa fuga cu vaporul din Constanta, l-au prins dar nu l-au condamnat penal, i-au dat doua luni de inchisoare contraventionala, cu decretul 218, parca, cum era atunci. Sotul meu era prieten cu baiatul unui mahar de la militia din Constanta (masina aluia e si acuma in curtea Primariei, a venit sa o ascunda, aici, speriat, la Revolutie, si-a lasat si uniforma in masina, si-au facut gainile culcus in ea, acum e mare om de afaceri) si asa l-au scos ca s-a imbatat pe nava cu niste prieteni si ca nu a stiut cand a plecat vaporul… A fost scandal mare atunci, a picat si comandantul portului, atata stiu, Ceausescu personal urmarea desfasurarea anchetei, asa ca nu au putut sa-l scoata basma curata…

L-am tot asteptat, am fost si la Primaria Mare, la Constanta, sa vad daca dau de el pe listele de la Revolutie… Nu este pe lista de decedati, iar lista de disparuti nu este completa… Oricum, si cu listele alea, nu afla nimeni cum a fost decat atunci cand nu va mai interesa pe nimeni…

Eu tot mai cred – ochii i se umezesc, brusc – ca e pe undeva, prin Istanbul sau prin America si ca ii e rusine sa se intoarca, pentru ca nu s-a realizat… El este un barbat asa de ambitios… Stiti ca nu multi romani se realizeaza in afara, majoritatea sunt vai de mama lor, dar se lauda cand vin acasa cu masini pe care le inchiriaza, ca sa vada rudele ce bine o duc acolo…

Eu tot ma mai gandesc ca voi primi un semn de la el, nici mort nu l-am declarat, desi, iata, au trecut 24 de ani de atunci.

Se lasa o tacere grea, aspra, rece si umeda cum numai Dunarea o poate face intr-o zi de inceput de primavara.

Nu mai stiu ce sa spun. Interlocutoarea mea se apuca sa frece cu mopul dusumelele primariei.

Cand termina, o intreb, asa, intr-o doara, pentru a duce discutia intr-o zona mai neutra, “dar cu Baroul Bota cum e”?

Interlocutoarea mea raspunde repede, parca bucuroasa ca am trecut peste un moment personal, greu.

Noi in comuna avem un singur botist, cum le zic eu, el isi zice avocat constitutional. Este seful de post, care pana la orele 16.00 este in uniforma de politist, dupa care, la orele 17.00, isi deschide Cabinetul de avocat, in casa de alaturi de cladirea Politiei.

Isi scoate cravata de politist, o schimba cu una mai colorata. In rest, tinuta e aceeasi, nu are rost sa ii calce nevasta doua camasi in loc de una.

Obiectul principal de activitate al cabinetului, zice doamna consilier juridic, este sa  faca plangeri impotriva proceselor  verbale de contraventie incheiate de seful de post, e clar ca justitiabilul nu intelege mai nimic, pentru  ca plateste si amenda si onorariul de avocat la aceeasi persoana. E drept ca si el, seful de post, nu stabilieste amenzi prea mari si face procesele verbale astfel incat omul sa mai si castige in instanta… Ba uita sa treaca data intocmirii actului, ba uita sa-l semneze, ba scrie gresit numele contravenientului…

Si lumea ce zice, intreb eu?

Pai, lumea ce sa zica? Daca merge, merge, aici nu filozofeaza nimeni, important e sa le ramana banu’ in buzunar si toata lumea sa fie multumita…

Dar, haideti sa va fac cafeaua, daca tot am terminat curatenia. Cum o beti?

Fara zahar. Aha, la fel ca si domnu’ Primar, raspunde satisfacuta doamna consilier juridic. Sa stiti, domnu’ avocat, ca fac cafea buna, domnu’ Primar zice ca daca nu faceam cafeaua asa de buna nu rezistam eu atatia ani consilier juridic aici!

Nici nu termin bine cafeaua si apare, catre opt si jumatate, domnul Primar.

Buna dimineata si bine ati venit, domnule avocat! Va rog sa intrati la mine in birou. E bine ca ati venit mai devreme, avem timp sa discutam pana vine lumea.

Beti o cafea? A, vad ca ati baut deja! Atunci haideti sa intram direct in subiect.

Din considerente pe care le intelegeti si care tin, in mod evident, de obligativitatea respectarii secretului profesional, drept al Clientului si obligatie corelativa a avocatului, trebuie sa opresc povestirea mea aici.

Celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la sfarsit aceasta naratiune, le multumesc, cu speranta ca, asa cum a facut doamna Monica MOISE, imi vor da si alta data posibilitatea sa scriu!

Mihai TANASESCU
avocat, Baroul Bucuresti

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Un fel de pamflet”

  1. Monica MOISE spune:

    Grozava poveste,aproape cinematografica imaginea.
    Sunt onorata ca v-ati lasat provocat sa o scrieti 🙂 si astept cu mare placere un al doilea pamflet.

    Monica

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week