Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti

La intersecția dintre drept, dreptate și societate
26.08.2013 | Emanuela MATEI

Secţiuni: Dreptul Uniunii Europene, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Postările mele anterioare au fost desigur ceva mai seci și lipsite de culoare. Azi, o zi frumoasă de vară târzie, m-am plimbat pe faleză gândindu-mă la sistemul dreptății de acasă și la eforturile imense făcute de români pentru a ține pasul cu restul Europei. După părerea mea aceste eforturi nu sunt recunoscute suficient.

Apoi m-am gândit la celebra lege a relativității. Eu cred că ea se aplică și dreptului. Există mereu un decalaj între drept și societate. Dezvoltarea societății cere dezvoltarea dreptului, de aceea dreptul se raportează mereu la trecut, la necesități formulate în trecut care de multe ori nu există sub aceeași formă și/sau intensitate în prezent.

Un alt decalaj este cel dintre drept și dreptate. Dreptul, așa cum a fost el dezvoltat de lumea civilizată, este un instrument de guvernare care se îndepărtează din ce în ce mai mult de idealul dreptății. Ideea de a face dreptate este esențială pentru instituția dreptului, pentru justificarea rațiunii de a fi a acestuia. Însă la nivelul realității palpabile dreptul este doar una din arenele în care se desfășoară actele de „real politics„.

Autonomia judiciarului față de guvern are un caracter relativ. În unele jurisdicții există o dependență vizibilă și recunoscută, în altele influențele exercitate sunt mai mici sau mai puțin evidente. În dreptul suedez ca și în celelalte jurisdicții nordice, cuvântul guvernului exprimat în actele pre-legislative are caracter de izvor juridic, servind ca principal mijloc de interpretare. Accesul la o carieră judiciară trece prin mai multe „checking points„, care îngrădesc ideea de independență a misiunii de jurist practician. Această îngrădire este recunoscută parțial, căci s-a constatat deja că același tip de oameni devin judecători, jurați, avocați ș.a.m.d.; se poate remarca o lipsă evidentă de diversitate a contextului social din care oamenii legii provin. De exemplu, foarte puțini oameni de o altă naționalitate pot răzbate printre furcile caudine.

România a fost condamnată la comunism exact într-un moment istoric în care soluția capitalismului era una de succes. După 40 de ani pierduți în mod irecuperabil, România a fost îndrumată să se reîntoarcă la capitalism, tocmai când acesta începuse să-și piardă din vigoare și să fie deturnat către o formă necunoscută de organizare socială în care libertatea și moralitatea creștină nu mai reprezintă nimic[1]. Nu există desigur o formulă magică, tocmai de aceea jocul e deschis, în mod cert capitalismul, în forma sa pură, este un ideal, căci în realitate toate țările lumii au adoptat o formă de stat-capitalism. Intervenția statului în capitalism are la bază ideea de justiție socială. Așadar, pornind de la ideea de comunism cu față umană, aici în Estul ‘”sălbatic” al Europei s-a ajuns la rezultatul capitalism cu față umană, care este desigur un compromis atât la adresa libertății, cât și a justiției sociale.

România a fost dezorientată din nou, sfătuită să urmeze regulile vechi deși timpurile noi nu se supun acestor reguli. O țară exact ca o persoană, un individ, nu poate avea succes dacă joacă după reguli impuse de alții fără să știe ce soluții să aleagă pentru a-și atinge scopurile. Imitația nu are valoare, se spune. Mai mult, imitația nu este nici o soluție practică. Pentru ca România să aibă succes trebuie să se redescopere mai întâi pe sine însăși. România a plecat cu un handicap care poate fi transformat într-o șansă de a face lucrurile altfel, de a evita greșelile făcute deja de alții. Este părerea mea personală că România a făcut schimbarea posibilă la momentul ’89, dar nu a reușit să devină strategul propriei sale schimbări. Undeva pe drum am uitat să ne orientăm după propria busolă.

Înapoi la decalajul dintre drept și dreptate văzut dintr-o perspectivă filozofică, aș putea spune că dreptul ca instituție modernă este un sofism și nimic mai mult. Există o anumită doză de cinism în acestă aplecare către organizare, căci forma domină substanța. În anii 90 când mă uitam către Vest cu admirație și speranță vreau să admit că organizarea de tip german era pentru mine o soluție de urmat. Consider în continuare că organizarea este foarte importantă, însă niciodată atât de importantă încât să i se permită să domine substanța. Întrebarea „cum” trebuie mereu să joace un rol secundar în relație cu întrebările „ce„, „de ce” sau „când„.

Între paranteze fie spus eu am avut norocul să am un bunic care făcea parte din categoria români obișnuiți, un om bun, cu principii morale, cu suficientă avere pentru a trăi o viață decentă în România dintre cele două războaie.  El este unul din mulții care nu au crezut că americanii ne vor abandona în mâna rușilor. Bunicul este busola mea, căci nu pot uita cât de creduli suntem noi românii obișnuiți.

Când mă uit în jur nu văd nicăieri prea mulți soldați ai dreptății, coloane vertebrale perfect verticale, oameni cu integritate. Ce văd cel mai adesea este un prototip de succes : acrobatul, saltimbancul „dreptății” care știe cum să-și mențină echilibrul pe bârna îngustă din arena prost luminată și demult părăsită de public. Accesul publicului la informațiile care privesc actele de drept sau alte evenimente ce au loc în arenă este cel mai adesea reprezentat de selecții la mâna a doua sau chiar a treia. Panis et circenses i se cuvin publicului, iar circenses s-a transformat dintr-un show săptămânal sau ocazional, într-un spectacol continuu și epuizant.

Vestul a fost promovat ca o soluție de succes, o soluție de urmat pentru restul lumii, inclusiv în materie de drept, dreptate și societate. Eu vin și spun, că o soluție pe care o lume întreagă mizează aparține deja trecutului, iar succesul va reveni celui/celor care va/vor ști cum să pregătească o nouă soluție pentru timpuri noi. Legea relativității cere o reorientare către viitor care este ancorată într-o identitate bine definită a prezentului. Eu nu cred că soluțiile noastre pot fi oferite „la pachet” de alții, ci noi trebuie să încercăm să fim exigenți cu noi înșine, realiști, dar în același timp ambițioși și optimiști.

Ideea de unitate în diversitate, sloganul UE, oferă posibilitatea de a propune soluții flexibile care se potrivesc caracterului specific al fiecărei țări membre. Nu e vorba de a avea o atitudine divergentă în sensul nerespectării obligațiilor ce ne revin, ci de ideea dialectică care statuează că la originea unității există confruntarea dintre poziții divergente. Divergența este o atitudine mult mai fructuoasă decât consensul, dar numai atunci când divergența are la bază o bună înțelegere a mizelor aflate în joc.


[1] Fac aluzie la Max Weber și adepții săi. Mai mult au existat voci care chiar la momentul de maximă glorie a capitalismului în 1990 au sesizat că provocările capitalismului nu sunt rezolvate prin faptul că socialismul se dovedise ineficient din punct de vedere economic.


Emanuela MATEI

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti